Ionel Tuțac va deschide la Timișoara în toamna acestui an Muzeul Bibliei, unic în țara noastră. Pastorul baptist este implicat în mai multe activități sociale și caritabile, menite să vină în sprijinul copiilor abandonați de părinți și a persoanelor care cad victime traficului de persoane.

Când ați decis să deveniți pastor?

Decizia de a-l sluji pe Dumnezeu și oamenii a avut loc în jurul anului 1988, atunci când mergeam cu diferiți tineri din Timișoara în biserici din mediul rural și unii dintre ei considerau că este datoria mea să predic Evanghelia atâta timp cât tatăl meu a fost păstor. Am început să merg în diferite biserici și am întâlnit tot mai mulți lideri ai bisericilor, care m-au încurajat să merg în această direcție. Am început cursurile Institutului Teologic Baptist din București în primele zile după Revoluție și le-am finalizat în anul 1993. Apoi, ca orice tânăr, mi-am dorit să ajung într-o biserică unde pot să am un impact deosebit asupra oamenilor. Am fost ales să slujesc la Lugoj și de peste 30 de ani continui activitatea aceasta acolo. Dacă ar fi să vorbesc despre cei care au avut un rol important în formarea mea și în călăuzirea mea în direcția aceasta, pe lângă tatăl meu, aș vorbi despre anumiți oameni. Unii dintre ei nu mai sunt printre noi, ca Petru Dugulescu, Ioan Trif, Alexandru Lăpugean, Ion Râncu. Ei au fost câțiva dintre oamenii care m-au încurajat să merg în direcția aceasta. Slujba este frumoasă, dar nu este ușoară pentru că întotdeauna munca cu oamenii este una deosebit de complexă. Suferi alături de ei, te bucuri alături de ei, empatizez cu cei care trec prin încercări, prin situații delicate, dar este o slujbă frumoasă pentru că pot să am un impact deosebit în ceea ce privește investiția în oameni și mai ales în tânăra generație.

Știu că o întâmplare nefericită, și anume faptul că v-ați rupt piciorul, v-a făcut să citiți Biblia și să o aprofundați.

Da, este adevărat, există în viața noastră situații delicate, dificile, care ne determină să luăm anumite decizii ce ne pot schimba într-un mod frumos viitorul. Pentru mine, accidentul acela din copilărie a fost momentul care m-a determinat să mă îndrăgostesc de Biblie. Eram în clasa a III-a și am citit Biblia cu destul de multă curiozitate, deși mi-a fost greu să mă apropii de ea văzând că e o carte foarte mare. Recunosc că nu am înțeles foarte mult atunci, dar am ajuns la concluzia că, citind-o mereu și mereu, pot să deslușesc tainele existenței umane și pot să mă apropii mai bine de Dumnezeu și fac de atunci lucrul acesta în fiecare an. Citesc Biblia sub diferite traduceri, îmi place de fiecare dată să încerc să citesc o altă traducere, pentru că în felul acesta pot să observ micile diferențe, care există între diferitele variante ale Sfintei Scripturi. De exemplu, anul acesta citesc o Biblie apărută pe piață la finalul lui 2023, intitulată Biblia Zilnică. Este o Biblie care încearcă să pună textele sfinte într-o ordine cronologică din anumite puncte de vedere și este o Biblie care are foarte multe comentarii.

Dețineți cea mai mare colecție de Biblii din țară. Cum ați început să colecționați cărțile sfinte și care sunt cele mai prețioase exemplare pe care le dețineți?

Colecția pe care o am scoate în evidență nu doar valoarea Sfintei Scripturi, ci și diversitatea tipăririi Bibliei. Momentul cel mai important a fost o vizită pe care am făcut-o la Societatea Biblică Americană în anul 2001. Am primit atunci două Biblii, care mi-au fost dăruite de un timișorean, Petru Popovici. Și omul acela mi-a zis: du aceste două Biblii în România și spune-le românilor că Biblia nu trebuie să fie o piesă de muzeu. Am început să colecționez Biblii, cumpărând, primind. Ori de câte ori apare un exemplar nou sunt foarte interesat, desigur, și în măsura bugetului, să-l achiziționez. Ar fi greu să vorbesc despre cele mai valoroase exemplare pe care le am în colecția mea, dar sunt câteva unice. Și dacă mă refer la edițiile românești, mă pot lăuda cu bucurie cu faptul că dețin un Evangheliar al lui Gavriil Callimachi din 1761-1762, un exemplar foarte rar. Mai am Biblia de la Sankt Petersburg, cu prima ediție a Vechiului Testament, tipărite cu caractere latine în 1863-1869. Dețin câteva exemplare ale unor personalități românești și probabil sunt singurul român care deține un exemplar al Bibliei ce a aparținut renumitului traducător Dumitru Cornilescu. Am Biblia de la 1873 de la Pesta, prima ediție cu caractere latine și multe alte exemplare, dar colecția mea este bogată prin diversitatea lingvistică a Bibliilor. Am foarte multe Biblii în limba engleză, cred că cele mai multe, dar și în germană, franceză și alte limbi. Pot să amintesc un manuscris din perioada anilor 1240-1250, apoi pagini din primele Biblii tipărite, inclusiv o pagină din cea de doua Biblie tipărită a lui Anton Koberger. Apoi, am Biblii valoroase din secolul al XVII-lea în limba latină, Biblii ce au aparținut, de exemplu, lui Billy Graham sau astronautului James Irwin, Biblia care a ajuns pe lumea sub formă de microfilme, cea mai mică Biblie din lume. Există în colecția mea multe Biblii miniaturale și continui să achiziționez cât mai multe exemplare pentru a putea să stârnesc curiozitatea oamenilor atunci când organizez expoziții vizavi de cuvântul lui Dumnezeu.

Când vom putea vedea colecția adunată de-a lungul anilor în Muzeul Bibliei pe care intenționați să-l deschideți la Timișoara?

Sper din toată inima ca muzeul să se deschidă anul acesta. Am întâmpinat oarece dificultăți pentru că după ce am primit acest spațiu în centrul Timișoarei din partea primăriei, am descoperit că este nefuncțional, în sensul că nu există curent, a fost debranșat. Acum sunt în perioada în care facem eforturi ca să ne rebranșăm. Pentru că nu am reușit să fac încă partea electrică, am fost puțin oprit din entuziasmul meu, dar sper ca anul acesta să putem să deschidem Muzeul Bibliei. Bucuria mea este că au venit alături de mine oameni care sunt fascinați de proiectul acesta și am promisiuni din partea unor oameni din diferite confesiuni religioase, care vor să mă ajute în diferite etape, cu pardoseala, instalația electrică și corpurile de iluminat. Unul dintre prietenii mei deja mi-a donat monitoarele necesare pentru muzeu. Aș fi vrut să fie lucrurile gata pentru sărbătorile pascale de anul acesta, dar este imposibil pentru că n-am avut curent. Însă sper ca în luna octombrie să putem să finalizăm acest proiect. Am obținut includerea pe Agenda culturală a Consiliului Județean Timiș a unei expoziții și, în premieră, în 31 octombrie, de Ziua Reformei, va fi la Timișoara unul dintre liderii importanți ai Societății Biblice Britanice, cea mai importantă societate biblică din lume, și vom organiza un eveniment de amploare.

Anul trecut ați început scrierea celei mai mari Biblii din România. Cum decurge proiectul?

Până acum, peste 2.500 de români au scris în această Biblie. De obicei, această Biblie a fost până acum scrisă în diferite licee, în diferite biserici. Numărul de români care trebuie să scrie pentru a finaliza Biblia este de peste 30.000 și nădăjduiesc ca în curând să putem demara proiectul acesta în Piața Victoriei din Timișoara, urmează să cer autorizație de la primărie. De asemenea, unul dintre prietenii mei din Statele Unite ale Americii, care tipărește Biblii prin asociația lui, mi-a promis că îmi va tipări cea mai mare Biblie în limba română, o Biblie care va avea cam 35 de kilograme, așa că aștept cu bucurie finalizarea acestui proiect.

În ce proiecte sociale și caritabile sunteți implicat?

Sunt coordonatorul unui centru din Lugoj, unde avem la ora actuală cinci case de tip familial, iar trei dintre ele deja sunt ocupate. Avem 22 de copii, trei familii care locuiesc acolo, și urmează ca în perioada următoare să ajungem la 40 de copii, care au fost în instituțiile aflate în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș sau care provin din familii cu probleme. Ultimul proiect a fost realizat în parteneriat cu Consiliul Județean și DGASPC Timiș fiind vorba despre construirea a trei case de tip familial și a unui centru de zi. De asemenea, sunt implicat alături de o fundație într-un proiect privind combaterea traficului de persoane, foarte valoros și deosebit de important pentru România. Sunt deja montate prin intermediul acestei organizații 20 de monitoare în aeroporturile din Timișoara, București și în Gara de Nord, urmând ca până la finalul anului să montăm în jur de 1.000 de monitoare în hoteluri, aeroporturi, gări, sediile poștei, în spitalele din România. Vrem și în felul acesta să atragem atenția asupra unui pericol cu care se confruntă societatea românească și nu numai, și anume traficul de persoane în diferite forme.

Ce îi sfătuiți pe tinerii aflați la început de drum, care urmează să își aleagă o carieră?

Sfatul meu este să învețe bine cel puțin o limbă străină de circulație internațională, să-şi dezvolte creativitatea, să fie serioşi şi perseverenți în activitatea ce o desfăşoară şi să stea în preajma profesioniștilor pentru a „fura” din tainele meseriei pe care şi-au ales-o.

foto: arhiva personală

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.