Michael Bogdan Mărgineanu este cercetător postdoctoral la Institutul Francis Crick din Londra, unde studiază cancerul pulmonar cu celule mici. Din toamnă va reveni la Timișoara, unde în viitor își dorește să coordoneze propria echipă de cercetători și să atragă finanțare europeană.

Ce studii ați făcut și cum ați ajuns să fiți cercetător?

Am studiat biochimia și biologia celulară în Germania, la Bremen, dar acum sunt în Anglia. Am plecat la 18 ani în Germania și am făcut acolo studiile de licență. După trei ani petrecuți în Germania, am decis să plec mai departe pentru a îmi continua studiile masterale în Arabia Saudită, tot în domeniul biologiei moleculare și al bioștiințelor, iar acolo am continuat și cu studiile doctorale.

Am petrecut o perioadă de aproximativ șase ani în Arabia Saudită, iar în acești ani de studii am avut prilejul să desfășor stagii de practică în cercetare și la alte instituții de profil renumite precum University of Cambridge, University College Cork în Irlanda, Vanderbilt University din Statele Unite, deci am petrecut câteva perioade în mai multe țări.

Și acum locuiți în Anglia.

Locuiesc în Anglia și sunt cercetător postdoctoral în neuroștiința cancerului la Institutul Francis Crick din Londra, unde am plecat în anul 2022, după ce revenisem pentru o perioadă de trei ani la Timișoara, unde plănuiesc să mă întorc din nou în toamna acestui an. Îmi doresc să continui cercetarea în acest domeniu, neuroștiința cancerului, în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, unde am avut și experiență anterior de predare ca lector.

Ne puteți dezvălui la ce studii lucrați?

Neuroștiința cancerului este o arie de cercetare mai nouă în care se pune accent pe relația dintre sistemul nervos și cancer. Încă se desfășoară cercetare la nivel fundamental pentru a înțelege mai bine această conexiune, desigur și legată de motivul de apariție a cancerelor – care ar putea fi cauzele la care și sistemul nervos să aibă o contribuție, dar foarte mult și legat de progresia cancerului.

Cercetez cum poate sistemul nervos să aibă o influență asupra progresiei cancerului și, sigur, înțelegând mai bine acest rol al sistemului nervos se dorește astfel să putem dezvolta strategii de prevenție mai eficiente, de diagnostic poate mai timpuriu și, în primul rând, strategii terapeutice noi sau strategii terapeutice pe care le putem îmbunătăți acționând și asupra sistemului nervos.

O contribuție foarte importantă în oncologie și în cercetarea în cancer a avut-o sistemul imunitar și ceea ce s-a descoperit în imunologie, însă cred că partea de cercetare în neuroștiințe a cancerului va aduce o nouă frontieră în acest domeniu și ne va ajuta să înțelegem mai bine formarea cancerelor, dar și să le putem ataca mai eficient.

Iar eu în mod particular lucrez la Londra pe un model de cancer pulmonar cu celule mici, care este cea mai agresivă formă de cancer pulmonar care se manifestă la fumători, un cancer care este detectat de cele mai multe ori deja în faza metastatică, care încă nu are soluții terapeutice eficiente, rata de supraviețuire la cinci ani fiind undeva la 7%.

Ce este biologia celulară?

Vorbim de acest studiu mai amănunțit fundamental al fiziologiei celulare, al funcționării, al structurii, în primul rând și al funcționării celulelor vii din organismul uman, dar, desigur, biologia celulară se extinde și la alte organisme, forme de viață din jurul nostru. Am putea spune că biologia celulară este o explorare micro și nanoscopică a acestui univers din interiorul nostru și din interiorul fiecărei celule.

E fascinant dacă te gândești că într-un spațiu atât de mic există o organizare atât de precisă, atât de bine reglată a acestor componente care se află într-o armonie de funcționare. Asta m-a și atras spre cercetare, această curiozitate și această fascinație pentru acest univers interior. Așa cum explorăm universul exterior cu telescoape și alte metode avansate, așa și aici am avut prilejul folosind microscoape de mai multe tipuri în decursul celor 13 ani de cercetare până acum să descopăr și să rămân fascinat de acest univers interior.

Este foarte greu ceea ce faceți.

Nu este deloc ușor, dar aduce și o satisfacție imensă atunci când descoperi ceva nou, de fapt descoperi ceva din ce există ca și organism și înțelegem mai bine și viața înțelegând aceste procese celulare și moleculare. În ultimii 10-15 ani, acest domeniu a luat un avânt extraordinar datorită îmbunătățirilor tehnologice, a echipamentelor pe care le avem la dispoziție. Lucruri care nu erau posibile în urmă cu 10 sau 15 ani sunt posibile acum și asta a încurajat și această arie de cercetare, neuroștiința cancerului, faptul că avem și metodele tehnologice prin care putem să studiem mai amănunțit această relație.

Deci din punct de vedere tehnologic suntem într-o etapă extraordinară de avans și de capacitate. Acum ține efectiv de efortul depus de cercetători și sigur, de finanțările pe care le au la dispoziție, ca să se facă cercetare. Mijloacele există, sunt acolo.

În urma descoperirilor dvs. și a celor viitoare și-ar putea face speranțe bolnavii de cancer aflați în stadii mai avansate?

Este întotdeauna o întrebare provocatoare ca și cercetători, pentru că ne dorim să ajutăm cât mai rapid pacienții cu cancer, dar, pe de altă parte, e important să petrecem suficient timp să înțelegem aceste mecanisme moleculare și să caracterizăm astfel de mecanisme. Din punct de vedere terapeutic, la ceea ce am lucrat pe acest tip de cancer pulmonar cu celule mici poate duce la potențiala, să spunem așa, aplicare a unor compuși medicamentoși farmaceutici, care sunt deja folosiți în terapie, dar în terapia afecțiunilor neurologice.

De ce spun asta? Pentru că ceea ce am descoperit alături de colaboratorii și grupul de cercetare din Londra este că activitatea electrică a acestor celule canceroase contribuie la agresivitatea acestui cancer.

Ce înseamnă acest lucru?

În primul rând, știm că activitate electrică au celule cardiace, au celule nervoase. În cancerul pulmonar cu celule mici este vorba de celule neuroendocrine. Ele se manifestă, se comportă ca niște celule neuronale, au efectiv activitate asemănătoare cu cea a neuronilor, și rezultatele acestei cercetări au lansat și ipoteza conform căreia ar putea să aibă eficacitate acei compuși care reduc activitatea sistemului nervos. De exemplu, în cazul epilepsiei, știm că sunt compuși anti-epileptici care au un rol pentru a preveni atacurile epileptice.

Deci există o perspectivă aici să putem folosi anumiți compuși, anumite medicamente deja aprobate pe piață pentru a le testa în acest tip de cancer. Dar încă suntem, cum spuneam, la început din punct de vedere al studiilor clinice. Aceasta ar fi perspectiva, să putem ținti cancerul și într-un mod în care să ne uităm la aceste celule ca la niște celule nervoase, ca la o rețea nervoasă pe care vrem să o inhibăm, vrem să-i reducem activitatea.

Cât de mare legătură au fumatul, stresul, alimentația nepotrivită și lipsa de mișcare în dezvoltarea cancerelor?

În cazul acestui tip de cancer, fumatul are o cauzalitate extrem de bine evidențiată, 98% dintre pacienți sunt fumători. Din punct de vedere al dietei, respectiv al stresului, încă nu sunt dovezi extrem de concludente care să arate contribuția directă la acest tip de cancer. Însă stresul cronic a fost evidențiat ca având un rol asupra sistemului imunitar, poate practic să inhibe capacitatea sistemului de a detecta aceste celule canceroase și de a le distruge, iar dieta joacă, de asemenea, un rol.

Există studii care indică faptul că o dietă bogată în carne roșie contribuie la un risc ridicat de cancer, îndeosebi cancer colorectal. Dar cea mai strânsă legătură există între fumat și acest tip de cancer pulmonar pe care îl studiez. Fumatul contribuie la dezvoltarea acestui cancer pulmonar.

Cum e în Anglia, ce programe anti-fumat sau prevenție au la nivel de stat și ONG-uri?

Există un număr de asociații foarte mare care desfășoară activități de conștientizare și de stimulare a prevenirii fumatului, mai ales la tineri. Fumatul la tineri cred că este o problemă cu care ne confruntăm într-o proporție mai mare în România. În Anglia există multe organizații care fac astfel de acțiuni. Pe de altă parte, există și reglementări mai stricte în privința locurilor în care se poate fuma. Nu în ultimul rând, desigur, și prețul este foarte ridicat acolo pentru un pachet de țigări, depășește zece lire sterline.

Pentru acest tip de cancer din punct de vedere al diagnosticării sunt provocări deoarece nu există niște semne foarte timpurii precum sunt la alte forme de cancer. Astfel, majoritatea pacienților ajung cu multiple metastaze atunci când sunt diagnosticați, este deja târziu și sperăm ca pe baza acestor cercetări în viitor să ne ajute și să găsim metode de diagnosticare mai timpurii. Sunt campanii desfășurate de examinare imagistică care pot să ajute la detectarea timpurie a formelor de cancer, dar din punct de vedere al cercetării fundamentale, pot spune că sperăm, folosind sistemul nervos în această ecuație, să găsim și acolo modalități prin care putem citi anumite semne mai devreme.

Acest tip de cancer se mai poate depista și prin analize de sânge a unor biomarkeri și a celor circulante. Mai ales în acest tip de cancer în sânge sunt prezente și mai multe celule circulante, celulele canceroase și cred că în momentul în care vom reuși să implementăm metode de diagnostic cu rezoluție mai bună, chiar plecând de la analizele de sânge, asta va putea ajuta foarte mult. Deci cu limite de detecție mai scăzute și identificat noi biomarkeri care sunt prezenți în sânge la pacienții aflați în aceste faze timpurii.

Cred că în direcția aceasta sunt perspective, teste, analize, care se vor putea face pentru a identifica mai timpuriu această formă de cancer.

Pe de altă parte, este important să investim și în cercetarea pentru această arie, neuroștiința cancerului, și aici în țară, pentru că poate aduce multe beneficii, multe cunoștințe noi, care să ne ajute să dezvoltăm și în România astfel de metode de diagnostic sau să dezvoltăm noi strategii terapeutice. Confruntându-ne în România cu mulți pacienți cu cancer și îndeosebi cancer pulmonar, avem și o responsabilitate să dezvoltăm cercetarea în acest domeniu.

Înțelegând mai bine relația dintre sistemul nervos și cancer, ea poate să aibă aplicabilitate în multe alte forme de cancer, de exemplu, și în cancerul pancreatic neuroendocrin, care este iarăși foarte agresiv. De asemenea, vorbim de aceste metastaze la nivelul creierului care știm că sunt din ce în ce mai întâlnite. Cred că poate aduce foarte mult cercetarea în acest domeniu.

Ce se întâmplă cu studiile care ajung la final, se vând sau se predau companiilor farmaceutice?

Există două direcții: pe de o parte, atunci când se publică, nu se mai emit pretenții la brevetarea rezultatelor, devenind publice și disponibile în spațiul online, practic aceea reprezintă finalitatea din punct de vedere instituțional. Pe de altă parte, rezultate de cercetare pot fi brevetate, iar acel brevet apoi poate fi licențiat către companii farmaceutice sau către start-upuri care pornesc din mediul academic și sunt dezvoltate mai departe. În Anglia, se încurajează foarte mult și colaborări între instituții de cercetare și companii farmaceutice, în care fiecare deține o parte din drepturile de proprietate intelectuală sau una din organizații aduce partea de investiție, cealaltă contribuie prin cercetare academică.

Deci, ca finalitate ideal este ca ele să meargă spre companii care pot dezvolta noi terapii sau pot face o realocare a unor terapii deja existente. Ele au deja anumiți compuși aprobați pe piață pentru alte indicații terapeutice și ce pot face este să le extindă aceea gamă de indicații.

În acest domeniu este implicată și inteligența artificială?

Folosesc inteligența artificială în analiza imaginilor obținute la microscop, mă ajut de programe care se bazează pe inteligența artificială. E un ajutor foarte important pentru că ai o eficiență mult mai ridicată, ca timp investit, ca energie, desigur că e important să supervizezi foarte bine, să faci acel control al calității, dar pentru cercetători este un ajutor imens. Pe lângă asta, în domeniul biomedical sunt multe alte aplicații ale inteligenței artificiale și vor mai fi, inclusiv se dezvoltă acești cercetători sau modele să spunem de inteligență artificială care pot lua locul unui asistent de cercetare.

Deci sunt programe care practic pot ajunge să formuleze ipoteze sau să pregătească protocoale de cercetare. Efectiv vorbim de un asistent virtual de cercetare care poate fi folosit în acest proces.

De ce anume ar trebui să țină cont tinerii când își aleg viitoarea meserie sau carieră?

Cred că este foarte important să își găsească motivația și pasiunea pentru un anumit domeniu, pentru o anumită nișă. E un proces care ia timp. Sigur că pe băncile liceului poți deja să ai o preferință pentru o anumită direcție în care ai dori să te orientezi. Însă acest parcurs ți-l construiești pas cu pas. În cazul meu, pot să spun că mi-am dorit să devin cercetător, însă deciziile de a urma și studiile doctorale, apoi și un stagiu post doctoral au venit în fiecare etapă și-am făcut atunci o alegere pentru a urma această cale, pentru că se mai ivesc și alte oportunități și alte posibilități.

Este foarte important să găsești calea în care simți că poți să ai cea mai mare motivație, poți să aduci cea mai mare contribuție, deși nu se întâmplă imediat, uneori pot trece 20 de ani ca să aduci o contribuție reală, iar în cercetare asta este, într-adevăr, o provocare. Nu vezi rezultatele imediat, le vezi în timp, dar găsirea acestei motivații și acestei pasiuni e crucială, pentru că ea îți va da puterea și energia de a depăși provocări, de a depăși potențialele obstacole de parcurs.

Aș încuraja tinerii să insiste, mai ales în perioada aceasta mai timpurie, pe formarea lor profesională, pe a acumula cunoștințe din mai multe domenii, dar de a fi expuși chiar și la un mediu internațional de cercetare. În plus, dacă merg pe cercetare sau mediul internațional profesional, cred că cu cât își formează acest bagaj de cunoștințe mai bine, mai devreme, vor putea lua decizii mai bune pentru mai târziu. Deci să nu se limiteze doar la ceea ce este disponibil imediat în cadrul în care se află. Acum există și multe platforme online de cursuri, există o capacitate mult mai mare de a ajunge la cunoștințe și programe de training și asta îi va ajuta apoi să aleagă și mai bine.

Cu ce scop ați fondat în 2020 asociația Bio Mentor Hub?

Bio Mentor Hub este o organizație non-profit și non-guvernamentală pe care am fondat-o atunci când am revenit în România, în anul 2020. Este o asociație prin care conectăm tineri cercetători în domeniul științelor vieții din diaspora și din țară cu un accent probabil mai mare pe diaspora. Mi-am dorit foarte mult să rămân conectat cu alți tineri cercetători și împreună să putem contribui la a dezvolta acest ecosistem de cercetare în România. De aici a pornit această rețea de mentorat prin care ne susținem reciproc și susținem alți tineri cercetători sau studenți care doresc să facă cercetare.

Am organizat mai multe activități în mediul online. În viitor ne-am dori să organizăm un congres, să aducem cât mai mulți tineri din străinătate, aici în țară, în cadrul unor proiecte cu instituțiile publice de cercetare. Cred că e foarte important ca ei să rămână conectați cu ce se întâmplă în România și să poată contribui fiecare după putința sa la proiecte de cercetare, la a ajuta alți tineri care sunt acum într-o perioadă mai timpurie, dar au potențialul să devină cercetători, să facă lucrul acesta și, nu în ultimul rând, de a susține și dezvoltarea de start-upuri în acest domeniu, pentru că ele sunt foarte importante pentru acest ecosistem de inovare și pentru economia țării noastre.

Și în domeniul științelor vieții, al biotehnologiilor în Anglia și în multe alte țări se încurajează foarte mult aceste inițiative antreprenoriale.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.