Autodisciplina este pentru Elena un principiu fundamental. Extrem de organizată, ea aplică această abordare atât în viața personală, de la alimentație și stil de viață, cât și în cariera profesională. Pe lângă organizare, ea pune accent pe centrare și trăirea momentului prezent.

Ați lucrat într-o corporație. Cum ați schimbat macazul la 180 de grade?

Da, am lucrat într-o corporație, din 2005 până în 2014. Trebuie să mărturisesc că în cei nouă ani la corporație am avut un hobby: cercetarea mea despre sănătate, pentru că lucram în asigurări la divizia de sănătate. Am făcut două facultăți, Management Turistic și Comercial și Inginerie Calculatoare, iar mai târziu masterul de Kinetoterapie și Recuperare Fizică la Universitatea de Vest.

Când ați fost prima dată în Thailanda s-a făcut acel click?

Au fost mai multe clickuri. Primul a fost în 2014, când lucram în multinațională, îmi plăcea foarte mult direcția asta de sănătate și ajutam oamenii. Intram în contact cu mii de oameni pentru că vindeam asigurări de sănătate corporate și coordonam 20 de județe, adică jumătate de țară. Am avut un prim click, simțeam că ceva în mine nu e OK. Am avut o prietenă care s-a sinucis la 37 de ani.

Avea o suferință ascunsă?

Ceva s-a întâmplat acolo și atunci mi-am dat seama că nu mă identificam 100% cu direcția în care mergeam, cu cariera. Atunci a fost și pentru mine o traumă. Omul pe care îl aveam ca model, care muncea așa de mult, nu era pe direcția cea bună. La momentul respectiv am devenit vegană, iar după trei luni mi-am dat demisia și am plecat în lume. Am luat un an sabatic să văd dacă ce trebuie să fac în continuare. Un an de zile, efectiv cu ghiozdanul în spate, ca în cărțile lui Jules Verne, am făcut înconjurul lumii.

Câte țări ați vizitat?

În anul respectiv am vizitat 15 țări; cel mai puțin am stat într-un loc două săptămâni, cel mai mult am stat trei luni. Prima dată am făcut vacanța în Tenerife, în decembrie 2014. După aceea am zburat în Milano și de acolo la Istanbul, unde am stat două săptămâni și, pe la bazar, m-am lipit de oamenii de acolo și am învățat să negociez, să vând. A fost o experiență interesantă. De acolo am zburat în Brazilia. Dumnezeu mi-a dat în cale să călătoresc alături de un polițist întâlnit prin intermediul unui grup de voluntari. Brazilia e o țară periculoasă, toată lumea mă întreba ce caut acolo.

Din Brazilia am zburat în Argentina, iar de acolo în Peru. A fost un vis de-al meu să ajung la Machu Picchu. Acolo am avut și o încercare, am luat febra galbenă și nu eram vaccinată, dar Dumnezeu m-a ajutat și a scos virusul din mine. În Peru am fost în Iquitos, orașul unde se unesc două fluvii și se naște Amazonul; acolo se spune că crește o plantă anume, ayahuasca. Apropo de clickuri, din omul care înainte era super calculat m-am transformat – am primit încredere în Dumnezeu că îmi așează în față, pas cu pas, tot ce trebuie să fac. După vizita din Peru, am zburat în Mexic. Și acolo a fost o experiență foarte interesantă cu piramidele lor.

De acolo am zburat în Statele Unite. E frumoasă America, dar eu, care căutam partea spirituală, nu am prea găsit-o acolo, din păcate. După aceea am ajuns în Japonia, unde planificasem să stau două săptămâni, dar am stat două luni și jumătate. În Japonia am făcut voluntariat la două restaurante. După Japonia am fost în China, unde am avut un vis și apoi am luat decizia să învăț masaj. În China stăteam la o farmacistă care mi-a spus că cel mai bun masaj din lume e în Thailanda, în special în nordul țării. Mai aveam și alte țări pe listă, dar mi-am cheltuit toți banii pe cursuri.

Cât a costat anul sabatic?

Fără munca depusă, am cheltuit cam 12.000 de euro, la care s-au adăugat 3.500 de euro biletele de avion. Dar astea erau prețurile de acum zece ani, din 2015.

Ce ați învățat în Thailanda și n-ați fi putut învăța în Timișoara, să zicem?

O grămadă de lucruri. În primul rând, în Thailanda am făcut un modul de 300 de ore și după aceea m-am întors după doi ani și am făcut încă un modul de 300 de ore, 600 de ore în total. În aceste 600 de ore, 90% e practică, nu e teorie. În plus, este foarte concentrat, de la 9 până la 16:30 faci doar masaj. Am făcut masterul aici, pe kineto-profilaxie. Foarte fain ca să înveți diagnostice, teorie, însă la practică aveam două ore de masaj pe săptămână. Acolo eram maximum opt studenți în clasă cu doi profesori. Nu puteai să faci nicio mișcare fără ca profesorul să vadă dacă o faci corect sau nu. De asemenea, școala aceasta la care am fost eu avea un departament de cercetare pentru masajul thai, inclus pe lista UNESCO. Apoi, am făcut practică la diferite centre unde erau oameni și copii cu dizabilități.

Mulți oameni, chiar și cu probleme ale coloanei vertebrale, refuză să meargă la masaj spunând că este dureros.

Nu trebuie să fie dureros. Masajul, așa cum l-am învățat eu, trebuie să fie ca Schweppes: ușor înțepător, dar bun. Tot timpul masajul trebuie să fie la granița între durere și plăcere.

Ce afecțiuni puteți trata prin masaj?

Tot ce înseamnă afecțiuni musculoscheletale, vorbim de probleme cervicale, umeri, între omoplați, probleme de brațe, braț amorțit, dureri de coloană, dureri de bazin, dureri de genunchi, dureri de gleznă. Dar, pe lângă afecțiuni, masajul pe care l-am învățat se îmbină și cu elemente de medicină chineză. Și când vorbim de medicină chineză, vorbim de meridiane, ajută inclusiv pentru burnout, sistem nervos, sistem digestiv. Mai avem reflexoterapia, care lucrează foarte bine pe tiroidă. Se numește reflexoterapie pentru că este răspunsul organelor către creier și nervii care trec prin talpă. În 2024, am învățat masajul Chi Nei Tsang, șapte ani am visat să ajung la curs. Este un masaj abdominal de rejuvenare a organelor interne și de reîntinerire și pentru burnout, protocolul durează două ore, aici e știință.

Care sunt cele mai des întâlnite probleme pe care le au oamenii care vi se adresează?

În general, sunt problemele de coloană, oboseala, din păcate. De zece ani, de când fac masaj, oamenii și bolile s-au schimbat foarte mult. Dacă, de exemplu, în perioada pandemiei erau foarte multe crize de fiere, stres, anxietate și probleme cu plămânii, colonul, ei bine, acum, mulți oameni au probleme cu coloana, o stare generală de oboseală și stres. Totul se întâmplă cu o viteză atât de mare încât creierul se blochează și foarte mulți sunt în burnout. Fac terapie corporală pentru diverse afecțiuni, sunt peste 20 la număr, masaj prenatal pentru gravide, reflexoterapie în palmă. Corpul nostru, dacă știm să-l ascultăm, este cel mai bun învățător al nostru. El ne transmite mesaje și spune ceva către noi. Așa trebuie să-l interpretăm. Un terapeut știe să ne citească mai bine pe corp decât noi înșine.

Care sunt provocările meseriei pe care o practicați?

Cel mai frumos lucru din toată meseria asta este atunci când ești în cabinet cu pacientul. E magic. O oră, două, trei, cât durează terapia cu beneficiarii, atunci e minunat că poți să aduci atât de mult bine. Provocarea este, în schimb, pentru mine, administrarea din spate, care nu se vede, ca să creezi mediul acela zen și super plăcut. Contează foarte mult mediul, să fie liniște, să fie un ambient plăcut, să miroasă bine, totul să fie aranjat perfect. Unul dintre motivele pentru care oamenii se relaxează e și mediul. Ca să menții calitatea serviciului este o muncă colosală în spate, care nu se vede.

Apoi, faptul că te dedici atât de mult oamenilor, te face uneori să uiți de tine însuți. Tot timpul trebuie să-mi aduc aminte că trebuie să mă iubesc pe mine. Ca să pot să dau iubire, trebuie să am și eu rezervorul plin. Și asta așa e la toți terapeuții, nu doar la mine, pentru că eu am și școală de masaj, de zece ani, am peste 1.000 de absolvenți formați. Observ o boală la toți terapeuții, se epuizează și tot oferă, oferă, oferă. E ca și cum te-ai plimba pe o sârmă, nu ai voie să calci nici în stânga, nici în dreapta. Nici dacă ești detașat nu poți să lucrezi bine cu clienții. Dar dacă ești prea empatic, te pierzi pe tine însuți. Și atunci trebuie să fii undeva la mijloc.

Ce proiecte mai urmează?

În momentul acesta sunt focusată foarte mult pe școală, să predau. Am cursanți care au venit din toată țara și din străinătate aici.

Cât durează un curs?

Am preluat sistemul de predare din Thailanda, modular. Cei care vor să facă toate cursurile trebuie să aloce 200 de ore practice. Dar ele sunt structurate pe module. Un modul durează între două și cinci zile, de dimineață până seara. Tot cursul durează un an, un an și jumătate, dar imediat ce un cursant termină un modul îl poate pune în practică. Am avut cursanți din Germania, Italia, Franța, Belgia, Letonia, Peru, Iran. Planul este să mențin tradiția așa cum există de mii de ani în Thailanda.

De ce anume ar trebui să țină cont un tânăr când își alege viitoarea meserie?

De ce îi place. Părerea mea este că trebuie să îți cauți pasiunea și din pasiune să faci bani. Pentru că atunci nu simți că muncești nici măcar o zi. În orice meserie e greu. Dacă vrei să faci ceva profesionist, există vocație și dedicare. Și o să ajungi să lucrezi multe ore. Nu ai cum să faci performanță lucrând patru ore pe zi. Faci performanță dedicându-te. Dar dacă îți face plăcere, nu o să simți că muncești. Acesta este secretul, până la urmă. Părerea mea este că poți să faci mulți bani și făcând bețișoare de înghețată.

Din orice chestie poți să faci bani. Dar trebuie să-ți placă. Poți să devii milionar din orice, dar fă-o cu pasiune. Dacă nu îți place și dacă faci meseria pentru bani, schimbă. Meseria mea nu poți să o faci dacă nu îți place omul. La finalul zilei, cred că cel mai mult contează ce-ai făcut cu sufletul. Și acesta este, cred, și motivul pentru care m-am reprofilat. Mi-a plăcut mult partea de corporație, dar n-am simțit împlinirea aceea sufletească. Și aici o simt de zece ani. Sunt zile în care lucrez și 13, 14, 15 ore pe zi, poate am o zi pe săptămână liberă, dar îmi place. Și atunci nu simt că muncesc.

Elena Năstacă

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.