Ciprian Zaharie și-ar dori să aibă o mașină Alfa Romeo Spider și a fost mereu fascinat de Citroën SM. În weekend, ne așteaptă în Piața Unirii la Retroparada Toamnei.

Ce meserie aveți și cum ați ajuns să fiți pasionat de mașini vechi?

Sunt inginer în telecomunicații, am ajuns programator. Pasiunea pentru vehicule, în general, o am de la tata. De când eram copil, tata fiind inginer mecanic, mă chema de multe ori să nu cumva să mă plictisesc singur prin casă să mai pun mâna să-l ajut la câte o reparație, la vreo mașină a unui prieten, la mașina noastră. Nu făcea service auto acasă, dar nici nu a ajuns mașina noastră vreodată la altcineva în îngrijire. De-a lungul timpului a fost necesară destul de multă mentenanță și la ea.

Acum știți să reparați mașini?

Parțial. Mă descurc, dar nu am pretenții de mecanic. Nu am experiență în primul și în primul rând. Și nu am condiții, scule. Și mai rău de atât, nu am timp.

Dintre cele vechi, care e mașina dumneavoastră preferată? Sau mașinile?

Pentru oricare pasionat de vehicule nu există o listă de mașini preferate. Jay Leno, de exemplu, care e favoritul meu în materie de vehicule istorice, a ajuns la un moment dat la Top Gear, iar prezentatorul a început să spună o listă cu mașinile pe care le avea. A început, a enumerat vreo 30 de mașini, după care a trecut la pagina următoare. Omul are sute de vehicule de colecție. De multe dintre ele n-am auzit până să le prezinte el. Și i-a zis foarte sec: „care din noi n-ar face dacă ar putea?”. Aici nu există limite.

Câte mașini dețineți?

Două, o Dacia 1310 din 1981 și o Lada din 1979, ambele funcționale.

Cum ați ajuns să conduceți Filiala Timiș a Retromobil Club România?

Mă implicasem în Retromobil de câțiva ani, ajutam pe partea de organizare. La un moment dat, colegul care lucra în filiala Timiș s-a retras, i-am luat eu locul, după aceea s-a retras și celălalt. Ne-am format o altă echipă. Eu nu mă consider în conducerea filialei, ci mai degrabă cel care ajută cu organizatul. Din punctul meu de vedere, conducerea presupune mai multe decât ceea ce fac aici. Eu doar îmi sacrific o groază de timp liber pentru evenimentele pe care le organizăm, pentru diverse acțiuni pe care le facem.

Ce vi se pare fascinant legat de mașinile vechi?

Mulți dintre noi avem mașini vechi de plăcere, nu sunt mașini de utilizare zilnică. Și atunci e o altă plăcere a deplasării. Pentru că dacă mă duc până undeva cu mașina asta, nu mă duc pentru că trebuie, mă duc pentru că vreau. Și dacă n-ajung până la destinație, nu e o tragedie. Dimpotrivă, cele mai frumoase povești sunt când am avut câte o problemă cu mașina.

Urmează Retroparada Toamnei în 18 octombrie. Ce mașini vom putea vedea în Piața Unirii?

Unul dintre colegii noștri, dar nu vă zic dacă vine la Retroparadă pentru că este o mică problemă dacă pornește sau nu, are cea mai veche mașină din filiala noastră, un Buick Master Six, o mașină din 1925. Deși este o mașină americană, volanul este pe cealaltă parte. Pedalele nu sunt în ordinea în care te aștepți, o parte din controale sunt pe volan. O să vedem aproximativ 150 de vehicule istorice, de toate felurile. O să vină colegi din filialele Caraș-Severin și Hunedoara.

Garantat o să fie vehicule românești și vehicule nemțești. Ideea este că Mercedes și BMW sunt niște firme producătoare foarte bine reprezentate printre colegii noștri. Sunt primele mașini care au început să treacă puternic granița după Revoluție, au fost cele mai importate pe atunci. De asemenea, au avut și mărețul avantaj al unei perioade în care calitatea construcției prima, în timp ce calitatea produselor românești era în groapă. Foarte mulți oameni s-au lipit mental de mașinile acelea, pentru că au fost mașinile care i-au dus peste tot. Exact cum înainte de Revoluție erau Daciile, care erau pe toate drumurile. Nu aveai cu ce altceva să mergi în țară.

Cu cei 20 de litri de benzină care erau, lumea pleca până la mare, pleca până la munte. La fel și după Revoluție, când au dispărut limitările, mașinile acestea i-au asigurat că nu vor sta tot la a doua zi de plimbare, într-un șanț, să schimbe o planetară.

Unde v-a lăsat?

Culmea, nu m-a lăsat, dar nici grozav n-a fost. Am plecat cu vechea Dacia 1300, cea moștenită de la părinți, în concediu prin țară, dar nu era nimic planificat; ne-am oprit unde și când am vrut și m-a ținut în tot felul de giumbușlucuri pe jumătate din drum. Urma să descopăr că o amărâtă de gaură, undeva prin tobă, îmi dădea toate reglajele peste cap, tot felul de rateuri. Într-un loc am reparat toba, dar între timp dereglasem restul motorului, după aceea m-am chinuit să reglez restul motorului, am ajuns până în vârf de munte, în momentul în care am descoperit că sonda de benzină era optimistă și eu, de fapt, nu aveam atâta benzină pe cât credeam și nicio benzinărie prin apropiere.

Dar, fiind Dacia, am putut să cobor foarte mult și am ajuns la o benzinărie chiar la limită. Apoi, cu o altă Dacia, am fost la un eveniment organizat de colegi de-ai noștri la Târgu Mureș și mi s-a rupt platina. Și cred că am cea mai frumoasă poză posibilă de atunci, eu uitându-mă la motor și gândindu-mă cum ajung acasă. Apoi am reparat platina și încă mai rezistă după șase ani.

În România avem colecționari care să aibă garaje pline de mașini vechi?

Colegul nostru de suferință, Ion Țiriac, are un mic muzeu. Nu e singurul de genul acesta, sunt câțiva colegi de-ai noștri care au mai pornit diverse forme de muzee. Un coleg din Moldova are o colecție impresionantă de motociclete. Avem niște colegi la Satu Mare, care au deschis un mic muzeu de autovehicule românești. Mai este domnul Alexandru Hagi, fost inginer la ARO pe vremuri, care a deschis Muzeul Autoturismului Românesc, unde are foarte multe din produsele mai speciale de la ARO. De exemplu, are două din prototipurile foarte ciudate din perioada comunistă, în care au încercat să împerecheze un Oltcit, respectiv o Dacia 1310 Break, cu un șasiu de ARO. Au ieșit niște struțo-cămile.

În ceea ce privește fiabilitatea, cum sunt mașinile produse acum față de cele făcute în urmă cu 40-50 de ani?

Este o discuție foarte lungă aici. Nu putem să comparăm, de exemplu, fiabilitatea unei Dacia 1300 cu a unei Dacia Logan, pentru că Dacia 1300 va pierde. Dar Dacia 1300 va pierde, în primul rând, pentru că a fost crescută în comunism, cu toate economiile prost gândite din perioada aceea. Pe de altă parte, dacă ar fi să comparăm fiabilitatea produsului original, adică Renault 12, la care s-au respectat cât de cât standardele cu Dacia Logan, diferențe sunt în continuare pentru că oricum o mașină nouă este mult mai fiabilă, dar sincer nu mai sunt chiar atât de mari. Mulți colegi de-ai noștri se referă de foarte multe ori la faptul că sunt mașini care pe vremea aceea le puteai repara de unul singur, cunoștințele necesare erau mai mici, ori acum o reparație deja devine complexă și complicată.

Foarte mult din ingineria mașinilor noi se duce și în compactarea întregului produs. În compartimentul motor de la o Dacie mai încăpea încă un motor, dacă era să înghesuim bine. Pe de altă parte, când deschizi capota la o mașină modernă, nu prea ai spațiu de manevră, adică trebuie să știi ordinea în care desfaci piesele A, B, C și D ca să ajungi până la X.

Care sunt provocările meseriei pe care o faceți ca să vă întrețineți?

Provocările sunt multe. În momentul de față, sunt inginer la Porsche Engineering la un departament care nu are treabă în mod direct cu mașinile. Mă ocup de servere. Preocupările sunt numeroase pe partea de siguranță, pe partea de automatizări. Ideea este că și aici munca s-a schimbat foarte mult în ultimii 10-15 ani. Atunci când am terminat facultatea și am dat prima dată de un server, am ciocănit pe el ce era de ciocănit, l-am pus la loc și am terminat. În ziua de astăzi serverele nu mai sunt undeva unde să poți pune mâna pe ele, sunt undeva în internet, nu sunt accesibile fizic, și nu mai e unul singur la care lucrez din când în când, de multe ori lucrez cu zeci, sute deodată, așa că toate sculele s-au schimbat în timpul acesta. Culmea, la o mașină, tot o cheie, tot o șurubelniță, tot un ciocan au rămas. Dar pe partea de IT s-au schimbat toate sculele de câteva ori deja.

Cum ați descrie pasiunea dumneavoastră pentru mașini?

Cum spunea Jay Leno, e clubul celor cu mai mulți bani decât minte. La modul foarte serios, chestiile astea le facem pentru că putem, nu pentru că trebuie. Adică un om într-adevăr 100% cerebral și care gândește practic nu ar face chestia asta. Nu este deloc practic să investești bani într-o mașină pe care o ții pe post de bibelou. E vorba de pasiune. Și pasiunea e foarte complicat de explicat. Mai am fotografia ca hobby.

Ce ar trebui să aibă în vedere un tânăr când își alege viitoarea meserie?

Trebuie să fie o meserie la care să se gândească dacă îi va plăcea să o facă și la 50-60 de ani pentru că aceasta este una din chestiile pe care le-am văzut cel mai mult: oameni care se apropie de pensie și deja sunt absolut sătui de ceea ce fac. Sau să aibă grijă și să își păstreze și un hobby pe lângă lucru, pentru că, altminteri, nu e neapărat o plăcere să nu știi cum să ieși mai iute pe ușă când e gata programul de lucru.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.