Piesa face parte din patrimoniul instituției și a trecut recent printr-un amplu proces de restaurare în cadrul Laboratorului Zonal de Restaurare. Obiectul are dimensiunile de 35,3 x 24,8 centimetri și păstrează detalii artistice valoroase, specifice epocii.

Specialiștii au constatat că starea de conservare era una mediocră. Suportul papetar era îmbătrânit și fragilizat, cu depuneri de murdărie, plieri, fisuri marginale și mici lipsuri de material.

Înaintea intervenției propriu-zise, restauratorii de la Muzeul Național al Banatului au realizat o analiză vizuală detaliată și au documentat starea obiectului. Au fost efectuate teste de solubilitate a cernelurilor și acuarelei, prin testul picăturii cu alcool etilic și apă distilată, precum și verificarea gradului de încleiere a hârtiei. Rezultatele au arătat că atât acuarela, cât și cernelurile sunt solubile în apă, fapt care a îngreunat procesul de curățare umedă.

Pentru salvarea lucrării au fost aplicate proceduri specifice: dezinfecție în etuvă, curățare mecanică, curățare uscată cu gumă arabică și curățare umedă pe verso, prin tamponare cu soluție hidroalcoolică.

Suportul a fost reîncleiat cu CMC, iar zonele afectate au fost completate cu hârtie japoneză. Intervenția a presupus dublarea suportului pe verso și completarea fisurilor pe față, cu fragmente de hârtie japoneză decupate după forma degradărilor.

Restaurarea a fost realizată de Ghercia Floare, restaurator expert în carte veche rară, documente și hărți, în cadrul Laboratorului Zonal de Restaurare.

Prin această intervenție, o mărturie vizuală a evenimentelor revoluționare de la 1848/1849 este readusă în atenția publicului, oferind vizitatorilor ocazia de a descoperi nu doar o operă de artă, ci și o filă din istoria tumultuoasă a regiunii.