Articolul de mai jos a apărut în Almanahul Agenda 2025. Dacă v-a plăcut, puteți citi materiale asemănătoare în Almanahul Agenda 2026, pe care îl găsiți la tutungeriile Tabac Xpress, dar și la sediul redacției noastre. Puteți accesa lista punctelor de difuzare AICI.

Festinuri

În Evul Mediu, sărbătoarea începea cu adevărat înainte de zorii dimineţii de Crăciun, cu o slujbă specială care marca sfârşitul Adventului şi începutul perioadei de sărbători, care dura din 25 decembrie până pe 5 ianuarie.

Desigur, grandoarea mesei de Crăciun depindea şi atunci de statutul social, dar Anna Lawrence-Mathers spune că majoritatea oamenilor sacrificau cel puţin un porc în luna noiembrie, pe care îl sărau şi îl afumau pentru a pregăti şuncă şi slănină de sărbători.

În mediul rural, moşierii bogaţi erau aşteptaţi să le ofere celor care lucrau pentru ei cel puţin 12 zile libere şi să le servească o masă festivă. Este greu de spus exact ce era în meniu, dar în „Le Ménagier de Paris”, un text scris în 1393, autorul descrie felurile de mâncare necesare pentru un „adevărat festin”. Masa începea cu pateuri, cârnaţi şi caltaboşi, apoi patru feluri de peşte, pasăre şi fripturi, iar la final se serveau creme, tarte, nuci şi dulciuri.

Nobilimea medievală ducea arta ospăţului de Crăciun la un alt nivel. Pentru o cină de Crăciun ţinută la Reading Abbey în 1226, regele Henric al III-lea a cerut 40 de somoni, cantităţi uriaşe de carne de căprior şi mistreţ şi „cât mai mulţi peşti balenă posibil”. Henric al V-lea, care a domnit în anii 1400, a inclus delicatese şi mai exotice în meniul său de Crăciun, cum ar fi raci, ţipari şi marsuină.

„Un lucru evident este că băutura era la fel de importantă ca şi mâncarea, dacă nu chiar mai mult”, a afirmat Lawrence-Mathers, remarcând că berea şi cidrul condimentat erau băuturile preferate ale oamenilor obişnuiţi, în timp ce nobilii preferau vinul. Într-un singur an, Henric al III-lea a cerut 60 de butoaie de vin pentru Reading Abbey, un butoi fiind echivalentul a 1.272 de sticle.

Petreceri

Poate din cauza alcoolului în exces, dar nu numai, travestiul reprezenta o parte surprinzător de importantă a sărbătorii Crăciunului în Epoca Medievală. Unele dintre aceste tradiţii erau moştenite din vechi obiceiuri păgâne legate de solstiţiul de iarnă. De exemplu, în satele englezeşti medievale, bărbaţii îşi puneau măşti de animale sau se deghizau în femei şi mergeau din uşă în uşă cântând cântece populare de sărbători şi spunând glume. Unii făceau acest lucru pur şi simplu pentru a se distra, în timp ce alţii aşteptau bănuţi sau mici cadouri în schimb.

Măştile de animale ar putea fi legate de o altă tradiţie ciudată de Crăciun, practicată de nobilime, în care petrecăreţii defilau prin sala de banchete cântând şi purtând capete de animale (împăiate, din fericire). Mistreţul era cel mai popular animal, însă Lawrence-Mathers spune că animalul împăiat a fost înlocuit ulterior cu o mască de mistreţ din lemn.

La mijlocul celor 12 zile, pe 1 ianuarie, avea loc aşa-numita „Sărbătoare a Nebunilor”. Preoţii, diaconii şi alţi oficiali ai bisericii primeau şi ei permisiunea să se distreze. Uneori lucrurile scăpau de sub control, iar subdiaconii ajungeau să ţină predici.

O relatare franceză din secolul al XV-lea condamna această practică: „Preoţii şi diaconii pot fi văzuţi purtând măşti şi feţe monstruoase în timpul slujbelor… Dansează în cor îmbrăcaţi în femei, răufăcători sau menestreli. Ei cântă cântece obscene. Mănâncă sângerete… în timp ce preotul oficiază slujba. Joacă zaruri, aleargă şi sar prin biserică, fără strop de ruşine faţă de propriul comportament”.

Prăjitura norocoasă

Seara de 5 ianuarie, a „Douăsprezecea Noapte” („Twelfth Night”), o sărbătoare aparte în Evul Mediu, reprezenta culminarea celor 12 zile de distracţie şi şotii. Se crede că William Shakespeare a scris celebra sa comedie „Twelfth Night” pentru a fi jucată în această zi, de aceea eroina era îmbrăcată în haine de bărbat şi glumele erau în spiritul timpurilor medievale.

Elementul principal al acestei zile era prăjitura cu fasole. În realitate, aceasta era un fel de chec bogat, umplut cu fructe, în care era ascuns un bob de fasole uscat.

„Cine nimerea felia de tort care avea ascunsă în ea bobul de fasole devenea «rege» pentru o noapte şi le putea da oamenilor porunci amuzante pe care aceştia trebuiau să le respecte”, a adăugat Lawrence-Mathers. Acestei persoane i se mai spunea „Regele Dezordinii”, pentru că avea puterea de a răsturna ierarhiile sociale şi de a da porunci incomode figurilor care reprezentau autoritatea – părinţi, dascăli, stăpâni.

Prezicerea Viitorului

În mod ciudat, cele 12 zile de Crăciun aveau o semnificaţie specială şi pentru pseudo-ştiinţa medievală a prezicerii viitorului, explică istoricul Anna Lawrence-Mathers.

Preoţii studiau anumite texte şi, bazându-se pe Biblie, interpretau anumite semne din natură – inclusiv furtuni, vânturi şi curcubee – pentru a prezice vremea pentru anul următor şi a prevesti evenimente importante.

„Ideea era că Dumnezeu transmitea semne divine pentru cei care le puteau citi, iar cele 12 zile de Crăciun erau o perioadă aparte, considerată propice pentru prevestiri”, a spus Lawrence-Mathers.

De exemplu, dacă ziua de Crăciun era însorită şi senină, acesta era un semn că primăvara va fi caldă şi blândă, ceea ce ducea la recolte reuşite şi la o sănătate bună a populaţiei. La rândul lor, vânturile puternice în ziua de Crăciun prevesteau un an prost pentru cei bogaţi şi puternici.