Veteranii din Timisoara nu vor razboi: Mai bine sa mananci o bucata mică de paine, dar sa traiesti in liniste

De Valentin Rusu
2Comentarii
Veteranii din Timisoara nu vor razboi: Mai bine sa mananci o bucata mică de paine, dar sa traiesti in liniste
© TION: Veteranii din Timisoara nu vor razboi: Mai bine sa mananci o bucata mică de paine, dar sa traiesti in liniste
Miercuri au fost comemorați eroii și veteranii de război din Regimentul 6 Artilerie Grea „Tribunul Axente Sever”, la Timişoara, la Muzeul Banatului. Constantin Călina (93 de ani) este singurul veteran de război care a avut puterea să participe la eveniment, deşi în viaţă mai sunt alți patru colegi de front.


Miercuri au fost comemorați acei eroi şi faptele de care au dat dovadă pe câmpul de luptă, cu arma în mână şi cu… speranţă. Regimentul 6 Artilerie Grea „Tribunul Axente Sever” a fost înfiinţat în 1923 şi a participat la campania armatei române împotriva Uniunii Sovietice, de la începutul acesteia – 22 iunie 1941, sprijinind acţiunile de luptă ale trupelor germane şi române la trecerea Prutului (3 iulie 1941), cucerirea Odessei – 16 octombrie 1941, până la 23 august 1944.

După data de 23 august 1944, când România s-a alăturat Naţiunilor Unite, regimentul a luat parte în cooperare cu trupele româno-sovietice la acţiunile de luptă împotriva trupelor germano-maghiare, ce au dus la eşecul ofensivei germano-maghiare asupra Timişoarei – 10-17 septembrie 1944 şi la revenirea nord-vestului Transilvaniei la teritoriul naţional al României – 25 octombrie 1944. Regimentul a avut garnizoana de reşedinţă, printre alte locuri, şi la Timişoara, la Muzeul Banatului, Piaţa Huniade.

Din 1987 se organizează manifestări de comemorare la acest muzeu, dar, pe an ce trece, apar tot mai puţini veterani. Anul acesta manifestarea s-a ţinut în faţa muzeului, castelul din centrul Timişoarei fiind în reparaţii. Cei prezenți au intrat doar să depună o coroană la placa comemorativă, printre grămezi de moloz.

„Nu pot uita data în care am fost încorporat, ca ostaş, în 1942. A fost dispoziţie chiar de la rege, ca să fie încorporate două contingente, pentru că au fost foarte mulţi morţi pe front, în 1941, atunci când a fost cu eliberarea Basarabiei. În fiecare zi este greu pe front. Nu ştii dacă mai poţi să faci un pas sau cade proiectilul pe tine. Cea mai grea zi a fost cea de 20 august 1944, dimineaţa. A început o ploaie de proiectile de artilerie grea de la sovietici de ne-au pus la pământ. Nu a mai putut să mişte nimeni. Care au scăpat de acolo… a fost o minune dumnezeiască. Ne-am retras, după două ore şi ceva, am primit dispoziţie să ne retragem. Să nu ne ia ruşii armele şi maşinile, să nu ne ia prizonieri. Era o lozincă – decât prizonier la ruşi, mai bine mort”, își amintește Constantin Călina.

Veteranul a muncit de la vârsta de 12 ani până la 60 de ani, însă rentele din partea statului pentru veteranii de război sunt destul de mici. Am fost curioși să aflăm ce părere are despre mişcările de trupe din Ucraina și Rusia.

„Este o nebunie. Pentru populaţie în primul rând. Războaiele nu aduc decât nenorociri populaţiei. Ce sunt de vină familiile, copiii, bătrânii? Noi nu vedem cu ochi buni, cei care au fost pe front, aceste mişcări de trupe. Nimeni nu vrea război. Mai bine să trăieşti aşa, să mănânci o bucată mai mică de pâine, dar să trăieşti în linişte. Să nu tremuri că acum cade bomba pe noi…”, spune veteranul.



2Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor

Regulament de plasare a anunturilor