Artistul care colindă lumea cu doi companioni tineri şi strălucitori, pianistul Ombri Mor şi percuţionistul Amir Bresler, promovându-şi cel mai recent album, „Seven Seas”, a pierdut el însuşi numărul biss-urilor pe care le-a oferit publicului aflat într-o frenetică tranşă în faţa scenei din ranch-ul muzical de la Wolfsberg.
„Nu mai plecăm niciodată de-aici”, a glumit Avishai, captiv în tornada emoţiilor stârnită de muzica sa, continuând să cânte până spre miezul nopţii de joi.
„Cu aşa un public nu ne-am întâlnit decât, poate, la Moscova”, i-a mărturisit Avishai Cohen directorului Festivalului de Jazz de la Gărâna, Marius Giura.
„Seven Seas” este încă o piesă briliantă a colecţiei şeherezadiene de jazz a unuia dintre cei mai creativi muzicieni ai lumii în acest moment. Cu un sound decantat natural din precedentul album, „Aurora”, noul disc dezvăluie un spirit de adevărat explorator care navighează nu pe luciul, ci în chiar profunzimea unei Mediterane muzicale.
Avishai Cohen deschide cele şapte mări ale nostalgiei în care auditoriul plonjează cu bucurie, descoperind magia vechii culturi jewesh într-un spaţiu larg, fluid, adesea familiar, cu delicatesuri latino/iudeo/spanish/greceşti ce probează o moştenire culturală opulentă. Aşezat confortabil în arealul contemporary jazz, noul album îmbină mustos toate elementele universului muzical bine conturat şi personalizat al artistului, deopotrivă un compozitor fertil, un geniu al improvizaţiei cum rar întâlneşti, un vrăjitor al double bass-ului, un lider de band excepţional.
În „Seven Seas” substratul clasic derivă din evocarea lui Johann Sebastian Bach, filonul etno, într-o mixtură subtilă de idish cu un strop de latino, este rafinat în jazz pur, Avishai Cohen cântă cu o voce tulburătoare Shalom aleichem şi reinterpretează fabulos Tres Hermanicas Eran, un vechi cântec a cărui legendă, spune artistul, i-a fost transmisă de familia mamei, dintr-un spaţiu cultural grecesc, ancestral, în vreme ce sound-ul hispanic aduce un strop de romantism.
Secvenţele de improvizaţie aventuroasă centrifughează energii explozive, în contrapunct cu solo-uri de pian sau chiar de bass de un lirism obsedant. Un mix de pitoresc, umor şi spontaneitatea scânteietoare dă savoare poveştii muzicale cântate cinstit, întotdeauna într-un dialog real cu feeling-ul publicului. Aceste amestec unic de sunete provenind din culturi diferite, dar cu sorginte comună, de pasaje descriptive alternate cu cascade acustice, bogăţia de armonii, superbele intervenţii solitare ale pianului, frazarea imprevizibilă şi pasajele vocale atextuale, inflexiunile pitoreşti de oud şi schimbările bruşte de atmosferă sonoră, comunicarea empatică de la primea piesă, Dreaming, până la refrenul idish cântat în biss-uri cu publicul în extaz fac din „Seven Seas” o experienţă fascinantă, hipnotică, pe care publicul Festivalului Garâna Jazz 2011 a trăit-o cu frenezie.
Citiți principiile noastre de moderare aici!