Referendum special in Timis: ce cred copiii despre parintii lor plecati in strainatate

De Delia S. Barbu
4Comentarii
Referendum special in Timis: ce cred copiii despre parintii lor plecati in strainatate
Referendum special in Timis: ce cred copiii despre parintii lor plecati in strainatate
„Dragă tată, au trecut aproape patru ani de când nu ne-am mai văzut. Dar am o poză cu dumneavoastră şi mă uit la ea şi încep să plâng. Am crescut foarte mult de când ai plecat” (…). Dacă, prin cine ştie ce miracol, Guvernul acestei ţări ar avea bani şi interes (şi) pentru copiii ei, gândind, implicit, viitorul şi nu neapărat prezentul, valoarea a ceea ce s-ar cheltui pentru acest gest ar fi incomensurabilă. Prea atenţi la „bilanţul guvernării”, „liste electorale şi anchete” uităm că miza acestor lucruri este, până la urmă, viitorul acestei ţări. Iar viitorul ei sunt copiii de azi.

În urmă cu câteva săptămâni, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş a lansat o invitaţie copiilor din judeţ ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate. Aceea de a a-şi scrie gândurile, dorinţele, mesajele către părinţii lor , în scrisori ce ar urma să fie publicate într-o broşură. Aproape 100 de scrisori, semnate de copii de la primele clase până aproape de liceu, au ajuns astfel la DGASPC Timiş. Singurătate, dor, neputinţă, dezamăgire, şi mai ales, o imensă aşteptare răzbat din fiecare rând. De dragul lor, pentru ca sentimentele aşternute atât de sincer pe hârtie să nu rămână doar un simplu exerciţiu „de 1 iunie”, am selectat câteva dintre aceste scrisori. Doar atât cât să ştim că, de prea multe ori, copilăria nu e un loc fericit. Doar atât cât să ne simţim vinovaţi că nu facem destul pentru aceşti copii.(n.r. -numele reale ale elevilor care semnează scrisorile au fost schimbate în material).

 

„Viaţa e tot mai grea”

„GÂNDURI…!!! Părinţii mei fiind în străinătate, mă simt tot timpul singură şi părăsită. Am înţeles că au plecat să muncească pentru a îmi oferi mie un trai mai bun, dar îmi e greu fără ei şi aş vrea să fie aproape de mine când sunt tristă (…). Fără părinţi îmi este greu pentru că toate greutăţile şi responsabilităţile lor le iau asupra mea. Eu sunt şi mamă şi tată pentru frăţiorul meu (…). La şcoală când sunt şedinţe şi văd părinţii celorlalţi copii că îi ceartă că nu învaţă, mi-aş dori să fiu şi eu certată de părinţii mei. Îmi lipsesc pedepsele şi certurile, poate că aş vrea să mă felicite când iau o notă bună şi să mă pupe. Îi iubesc mult şi aş da orice să îi am aproape de mine”(Daria, elevă clasa a VII-a,Fibiş).

„Dragă mami, abia aştept să vii în ţară. Mi-e dor de tine. Nu gândesc pozitiv în ultimul timp. Viaţa e tot mai grea şi nemiloasă. Singura persoană în care am încredere esti tu. Vino acasă mama, îmi lipseşti mai mult ca nicodată. Nu e nevoie să îmi aduci ceva, vreu doar să te văd, să-ţi zic ce am pe suflet şi să-ţi spus ce trăsnăi am mai făcut. Te iubesc, mama. Cu drag, a ta fiică, Ana”.

„Dragă Mamă, eu te iubesc şi te rog să nu mă uiţi, chiar dacă eşti departe de mine (…). Eu merg la şcoală şi îmi amintesc cum ar fi să am o mamă ca şi alţi copii. Greu este când copilul de părinţi este departe”. Mariana

„Dragă tată, au trecut aproape patru ani de când nu ne-am mai văzut. Dar am o poză cu dumneavoastră şi mă uit la ea şi încep să plâng. Am crescut foarte mult de când ai plecat. Dar când o să ne vedem o să ne bucurăm foarte mult. (…) Cu învăţătura merg greu, dar încep să învăţ puţin mai bine, ca să trec în clasa a IV-a”. Oriana

„Dragii mei părinţi, să ştiţi că eu sunt foarte cuminte, dacă nu mă credeţi puteţi să o întrebaţi pe bunica. Eu vă iubesc foarte mult. Bunica vrea să veniţi acasă cât mai repede pentru că ea nu mai face faţă cu noi trei, cu mine, cu Amira şi cu Danut, să ştiţi că şi ei vă iubesc foarte mult. Cu drag, fiul vostru iubit, Alin.”

„Cel mai greu îmi este seara când nici eu, nici fratele meu nu putem adormi fără voi. Câteodată iau cartea cu poveşti şi mai citesc ceva, dar nu pot că încep să plâng şi atunci se porneşte şi fratele meu, aşa că mă abţin. Îţi mulţumesc pentru pachet. Să ştii că în grădină am făcut un strat pentru tine şi unul pentru tata. Vă aşteptăm c mult dor şi nerăbdare, Carmen”. (Livezile).

„Vă iuuubesc! Vă iuuuuuuuuuuuubesc. Şi vă aştept să veniţi”.(Livezile)

 

Avocatul Copilului, sugrumat de politicieni

În 21 iunie 2012, Senatul a respins înfiinţarea Avocatului Copilului. La un an după ce naşterea sa era anunţată cu bucurie de Organizaţia Salvaţi Copiii România, Avocatul Copilului a fost sugrumat de politică şi politicieni. Pentru că, în 2011, propunerea legislativă a fost iniţiată de deputatul PDL, Roberta Anastase, acum, PSD are altă părere. “Prezenta propunere legislativă ne sugerează că din cei patru adjuncţi ai Avocatului Poporului ale căror sarcini şi atribuţii sunt stabilite prin lege de către Avocatul Poporului, unul dintre aceştia, prin propunerea legislativă, să se numească Avocatul Copilului şi să îi fie atribuite atribuţiile şi competentele”, a precizat senatorul social-democrat Toni Greblă. Senatorul PSD a susţinut că în această situaţie s-ar crea un raport discriminatoriu faţă de ceilalţi adjuncţi ai Avocatului Poporului ale căror atribuţii sunt stabilite de către Avocatul Poporului.

„Noi trăim o dezamăgire, pentru că acel proiect de lege e îngheţat la nivelul unor comisii şi sunt şanse foarte puţine să treacă. Fiind iniţiat de Roberta Anastase, azi în opoziţie, proiectul este eliminat de pe agenda noului Guvern. Noi trebuie să reluăm acţiunile de lobby pentru că este nevoie de această instituţie, indiferent de partidul de guvernare. Scopul nostru este crearea acestei instituţii pentru copiii cărora nu le sunt respectate drepturile. Guvernul ar trebui să se concentreze şi să rezolve problema. Noi credem că pregătirea unui om, specializat şi înfiinţarea unui departament pentru drepturile copilului ar constitui un plus. Din păcate, de anul trecut, nu s-a făcut nici un progres şi, din experienţa altor ani electorali, cred că va trebui să reluăm discuţiile şi cred că va fi vorba de un alt proiect şi chiar de un alt iniţiator”, spune George Roman, director de programe în cadrul Organizaţiei Salvaţi Copiii România.

Avocatul Copilului ar fi urmat, prin activitatea sa, să lupte împotriva neglijării, violenţei, exploatării şi a oricăror alte rele tratamente la care copiii pot fi supuşi în România.

 

Copii fără drepturi

Rapoartele ONG-urilor arată, constant, că ţara noastră nu respectă multe dintre drepturile copilului: de la dreptul de a avea o familie, până la dreptul la învăţământ, sănătate sau de a avea o opinie. „

„Cred că este nevoie de Avoctatul Copilului pentru că astfel vom dobândi o portavoce a neregulilor, a încălcărilor grave ale drepturilor copilului la învăţământ, la sănătate, a monitorizării problemelor lor. Direcţiile pentru Protecţia Copilului nu au forţa necesară. Practic, România nu are nici o instituţie care să centralizeze, să monitorizeze modul de respectare a drepturilor copilului”, subliniază George Roman, Salvaţi Copiii România

 



4Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor