Cum se prezintă în acest moment clădirile istorice din Timişoara?
Trebuie subliniat că atunci când intri în proprietate, aceasta aduce drepturi, dar aduce şi obligaţii. Drepturile şi obligaţiile fac parte din activitatea noastră, a fiecăruia. Din păcate, constatăm că nu toată lumea are posibilitatea economic-financiară să îşi susţină toate obligaţiile, dar odată cu neîndeplinirea obligaţiilor referitoare la întreţinerea clădirilor, odată cu neîndeplinirea obligaţiilor referitoare la repararea clădirilor, probleme, necazuri sau pericole pot să planeze nu numai asupra proprietarilor, ci inclusiv a trecătorilor. Observaţi ce se întâmplă în zona istorică a municipiului Timişoara. Ce se întâmplă cu clădirile cu faţade istorice. Ce se întâmplă cu elementele de arhitectură secundară, care odată cu degradarea lor ajung să pună în pericol viaţa persoanelor în spaţiul public. Nu e de uitat faptul că am avut în ultimii ani mai multe evenimente, din care unul s-a soldat cu moartea unei persoane. Eliminarea pericolului din spaţiul public se poate face prin colaborarea dintre administraţia publică locală şi proprietarii acelor clădiri. În mod real, atunci când doreşti să faci ceva, colaborarea trebuie să existe şi dacă cineva nu are posibilitatea să îşi îndeplinească toate obligaţiile, este normal ca administraţia publică locală să îi sară în ajutor.
Poate însă administraţia publică locală să sară în ajutorul cetăţenilor?
Din punct de vedere legislativ, există legi care permit atragerea de fonduri atât de la bugetul de stat, cât şi de la bugetele locale. OG 20/1994, care se referă la micşorarea riscului seismic, poate să fie una din sursele de finanţare. Prin mecanismele acestei Ordonanţe de Guvern se pot solicita bani pentru expertizarea clădirilor, aceştia fiind alocaţi de la bugetul de stat prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Dacă în urma concluziilor expertizei se încadrează clădirea în clasa I de risc seismic, se finanţează şi proiectarea, tot de la bugetul de stat. Iar în continuare, aceste clădiri care au fost încadrate în clasa I de risc seismic, mai exact cele care au primit „bulina roşie”, cum se spune în mod popular, primesc subvenţie de la bugetul de stat pentru dobânda la creditele atrase pentru realizarea consolidărilor şi reabilitărilor. Anul trecut a apărut Legea 153/2011, care se referă la faţadele istorice şi care, printr-un mecanism împreună cu Fondul de garantare a creditelor, garantează sumele atrase de către proprietari din băncile comerciale, iar dobânda este finanţată de către Ministerul Dezvoltării şi Turismului. Şi anterior Legii 153/2011, există Legea 422/2001, a monumentelor istorice, care specifică în mod explicit că autorităţile publice locale pot, prin bugetele locale, să ajute la finanţarea reabilitării monumentelor istorice şi zonelor istorice. Acest lucru trebuie făcut.
De la vorbe la fapte este însă cale lungă.
Chiar discutam zilele trecute cu directorul Spitalului Judeţean, domnul doctor Gheorghe Nodiţi, ce s-ar putea face şi care ar fi măsurile necesare urgente, posibile şi legale pentru a lua atitudine şi pentru a efectua demersurile necesare, astfel încât să se reabiliteze într-un fel sau altul, dar de calitate bună, toată zona istorică a municipiului Timişoara. Punctul meu de vedere şi al dânsului este că atunci când autorităţile publice se implică se pot realiza lucrări. Exemplul cel mai elocvent este implicarea Consiliului Judeţean Timiş în reabilitarea Bastionului Theresia, sau implicarea în reabilitarea Palatului Baroc, actualul Muzeu de Artă; exemplu poate să fie reabilitarea Muzeului Banatului, care la rândul lui este tot o clădire istorică, iar exemplele pot continua. Reabilitarea faţadelor istorice este necesară pentru eliminarea pericolului în spaţiul public, obligaţie care ţine de autorităţile locale, în conformitate cu Legea administraţiei publice locale. Obligativitatea de a colabora stă, de fapt, în voinţă. Dl. Gheorghe Nodiţi spunea că zona istorică a municipiului Timişoara trebuie să fie cât se poate de atractivă pentru ca turistul care vine în Timişoara să poată să se plimbe, să admire oraşul, să facă publicitate în mod indirect oraşului, astfel încât Timişoara să devină un centru în care turiştii să se simtă bine şi să aducă alţi turişti, de pe urma cărora oraşul să câştige. În acelaşi timp, autoritatea publică locală este clar că are obligaţia păstrării ţesutului urban construit, care are valori istorice. Este inadmisibil ca autoritatea publică locală să nu reacţioneze când există „investitori” care modifică într-un mod neplăcut arhitectura urbană, mutilează clădirile istorice. Iar reacţia este minimală, disproporţionată cu marele efect pe care îl au aceste modificări. Dl Gheorghe Nodiţi spunea că trebuie să luăm atitudine noi toţi, indiferent că este vorba de autorităţi locale sau nu, orice cetăţean trebuie să ia atitudine contra maltratării chipului municipiului Timişoara.
Are Timişoara banii necesari pentru un program de reabilitare a clădirilor istorice?
După ştiinţa mea, orice administraţie publică de mărimea municipiului Timişoara trebuie doar să îşi gospodărească bine bugetul. Trebuie subliniat faptul că în judeţul Timiş, municipiul Timişoara reşedinţă de judeţ este cel mai mare agent economic. Or, dacă eşti cel mai mare agent economic din judeţul Timiş, mi se pare de bun simţ să poţi să îţi gospodăreşti tot ceea ce ai în patrimoniu. Fiecare acasă îşi face curat, fiecare acasă doreşte să se simtă bine. Pentru noi, municipiul Timişoara este acasă.
Care este stadiul actual al patrimoniului arhitectural al Timişoarei?
Fiecare om care circulă pe stradă vede în ce stare este patrimoniul istoric al municipiului Timişoara. Fiecare cetăţean care circulă în Timişoara simte că îi este agresată privirea şi sufletul. Îmbunătăţirea calităţii vieţii este ţinta necesară pentru fiecare administraţie publică locală. (…) În Timişoara, declarativ, sunt 13-14 metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor. În Viena sunt 70 de metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor. Am spus declarativ, pentru că populaţia Timişoarei nu este formată doar din cei care domiciliază aici. Avem opt universităţi în Timişoara. Deci populaţia Timişoarei este formată din cei care domiciliază, lucrează sau tranzitează pe aici. Vă mai dau un exemplu, Gara de Nord, locul prin care trec în fiecare an 3 milioane de călători. Or pentru Gara de Nord, chiar dacă este în administraţia CFR, consider că administraţia publică locală ar fi trebuit să facă lobby-ul necesar şi să ajute într-un mod sau altul la rezolvarea problemelor care sunt acolo. Dacă nu ai preocupare pentru ceea ce este în jurul tău, dacă nu doreşti să faci tot ceea ce este necesar şi doar creezi, declarativ, nişte acţiuni, nu mi se pare normal.
Aţi pomenit că există un cadru legal prin care administraţia locală poate să intervină în această problemă a clădirilor istorice. În ultimii şase ani s-au reabilitat mai puţin de zece clădiri. Ce credeţi că lipseşte pentru ca acest număr să crească?
În primul rând voinţa. Voinţa administraţiei publice locale de implicare, împreună cu proprietarii pentru rezolvarea problemei. Consider că la ora aceasta colaborarea lasă de dorit.
Este suficientă doar reabilitarea faţadelor clădirilor istorice?
Problema în sine este una de substanţă. Corect, din punct de vedere tehnic este ca atunci când se începe o operaţie chirurgicală pe un bolnav, aşa cum sunt clădirile din Timişoara, este necesar să se aducă la nivel de siguranţă structurile istorice, instalaţiile interioare aferente construcţiei şi este necesar, implicit, să se reabiliteze faţadele. Partea de restaurare este o activitate care seamănă cu medicina. Unde ai un bolnav cu care nu poţi comunica, trebuie să îi citeşti semnele, să îi dai un diagnostic şi apoi să aplici tratamentul. Noi ar trebui, în Timişoara, să profităm că avem un centru universitar, ar trebui să profităm de posibila colaborare între mulţii specialişti care există atât la Facultatea de Construcţii, cât şi la Facultatea de Arhitectură, de numărul de experţi care există în Timişoara şi care ar trebui să fie atraşi într-o acţiune mare, pentru a porni un program de reabilitare a centrului istoric, pentru a porni un program de identificare şi eliminare a pericolului din spaţiul public.
Citiți principiile noastre de moderare aici!