De vorba cu Ion Caramitru: In noaptea asta o sa dorm putin, dar mai fericit; datorita voua

De Oltea Zambori
Reactualizat la:
Ion Caramitru pe scena Jazzissimo Lounge
Ion Caramitru pe scena Jazzissimo Lounge
“Artiștii pentru artiști” și “artiștii pentru poezie”.  Așa s-ar rezuma, în două afirmații, munca lui Ion Caramitru din ultima perioadă, un artist care a știut să jongleze cu viața publică, cu politica și cu managementul unei instituții de cultură.

Mai bine sau mai rău, asta nu ne e nouă dat să judecăm. Ce putem face, însă, că spectatori ai actului artistic, e să ne bucurăm de prezența lui în spectacole și să ne reamintim de lucrurile pentru suflet, care contează atât cât să ne creeze confortul psihic necesar pentru a duce în spate părțile mai pragmatice și mai “pamântesti” ale vieții. Lucru pe care eu l-am înfăptuit sâmbătă seară, în timpul spectacolului extraordinar “Câte-n luna și în stele”, susținut de Ion Caramitru și Horațiu Mălăele la Jazzissimo Lounge, o oră de poezie urmată de cinci minute de vorbă cu președintele UNITER.

Artiștii pentru poezie

Poezia n-a fost foarte prezentă în peisajul cultural post-decembrist, iar Ion Caramitru explică asta prin o nevoie a românului de a grăbi orice se întâmplă în viață lui. “E dificil să găsești o explicație pentru neaplecarea către poezie. E, poate, graba noastră de zi cu zi, mai poate fi și explozia televiziunii și a internetului sau chiar lipsa de interes. Cred, de fapt, că e un mix între toate astea, dar unul imposibil de explicat total.”

Pentru mult timp, poezia a reprezentat felul prin care actorul român din perioada comunistă a putut să se exprime pe scenă, condamnând dictatura prin recitarea strofelor cu dublu sens ticluite măiastru de poeții vremii. Caramitru mărturisește că e foarte atașat de acest gen literar și că-I face o reală  plăcere să recite versurile lui Marin Sorescu. Suita de trei poezii recitate sâmbătă seară (și pe care vă invit să le căutați) au reamintit celor din sală cât de greu era să treci de cenzura literară impusă în comunism. Cercul, Adam și Don Juan sunt creații “care au trecut de cenzură pentru că nici cenzura nu înțelegea chiar toate cele ce se întampla”.

În calitate de ministru al culturii în perioada 1996-2000, Caramitru a adus un aparat unicat în România, folosit pentru scanarea manuscriselor vechi ale lui Mihai Eminescu, “poetul de la care pornesc lucrurile în această Românie”. Acum câțiva ani, pusese în scenă un spectacol de poezii eminesciene prin care a încercat să aducă publicul mai aproape de poetul care pare a fi fost uitat de majoritatea românilor. În “Câte-n una și în stele” l-a adus mai aproape de noi pe Eminescu cel de la 16 ani. “Să ne închipuim că Brutus, astăzi, îl ucide pe Cezar, iar noi stăm cu ocheanele spre acea stea. Abia după o mie de ani vom vedea ceea ce pe acea stea se întâmplă acum”.

Caramitru și prietenia cu Johnny Răducanu

O prietenie veche, care dăinuie și acum, chiar dacă  Johnny nu mai e. “În drum spre Timișoara, m-am gândit doar la el și la spectacolele făcute împreună. El cu pianul, eu cu vocea. Într-un spectacol, voiam să cântăm o poezie de-a lui Arghezi și trebuia să cerem voie Mitzurei Arghezi, cea care deținea drepturile de autor asupra operelor lui Tudor Arghezi. Nu ne-a dat voie, așa că a trebuit să explicăm poezia audienței, așa cum făceam, pe vremuri, comentariile la română. Totul pe muzica lui Johnny, bineînțeles”.

În lipsa pianistului, Caramitru a cântat “Serenada – Simțisem că aveai” într-o liniște deplină, rememorând momentele prieteniei vechi cu lacrimi în ochi, vocea ușor gâtuită de emoție și un public uimit că, după atâția ani de scenă, viață și prieteni pierduți, acest artist se lasă cuprins de nostalgie în fața spectatorilor. A fost momentul uman pe care l-am împărțit și cel care a arătat, dacă mai era nevoie, cât de simpli sunt acești artiști, cât de multe au în comun cu cei care îi admiră și îi pun pe un piedestal.

Artiștii pentru artiști

O campanie UNITER pentru artiștii retrași din activitate, pentru care bătrânețea ar trebui să fie lină și presărată  de mulțumire pentru viața dedicată artei. Din păcate, acești artiști n-au parte nici de mulțumire, nici de un minim confort existențial. Din fericire, artiștii din toată țara înțeleg nevoia de a sări în ajutorul celor de la care au învățat sau cu care au jucat în spectacole și nu mai puțin de 19 teatre din țară și 12 din București s-au alăturat campaniei demarate de UNITER.

Timișoara participă cu toate cele trei teatre de stat (Teatrul Național Timișoara, Teatrul Maghiar de Stat și Teatrul German de Stat), împreună cu Teatrul Merlin, iar programul spectacolelor participante este următorul:

  • Teatrul Naţional Timişoara – „Nopţi cu Isadora” de Ion Jurca Rovina, regia Sabin Popescu, 27 martie
  • Teatrul German de Stat Timişoara – „Titus Andronicus” de William Shakespeare, regia Brian Michaels, 28 martie
  • Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely Timişoara – „Vremuri de pace”, regia şi scenariul Hajdu Szabolcs, 26 martie
  • Teatrul pentru copii şi tineret „Merlin” Timişoara – „Aladin”, regia Eva Labadi Megyes, 27 martie

“Felicitări pentru inițiativă”, îi spun lui Caramitru în cele cinci minute de vorbă de după spectacol. E obosit, dar fața i se luminează ca la un semn nevăzut. Are o ținută demnă în scaun, de parcă ar vrea să arate demnitatea artiștilor pentru care a început acest demers în urmă cu câțiva ani. “Facem asta de multă vreme, însă a fost, mai degrabă, o inițiativă ascunsă. Acești oameni sunt prea demni și conștienți că există multe rele pe lume, iar a lor e cea mai puțin importantă. Dar ne bucurăm mult când vedem câți oameni ne sunt alături.”

“Uite, în sală au fost mulți tineri în seara asta. Au tăcut când am spus poezie, iar ăsta e un lucru mare.” Zâmbește mulțumit că a mai adus niște oameni către poezie, cea cu care începe totul. Atunci, în acel moment, realizez că un artist care face tot posibilul ca actul artistic să schimbe percepții și priorități, chiar în iarna vârstei fiind, e un om pe care trebuie să-l “prindem” pe scenă cu orice preț.

Aș fi vrut să fac o reverență în fața lui Ion Caramitru, pentru lecția de simplitate și demnitate oferită într-o seară de sâmbătă. M-am mulțumit, însă, să-I strâng mâna și să spun “mulțumesc”. Pe care “mulțumesc” l-a apreciat spunându-mi “în noaptea asta o să dorm puțin, dar mai fericit; datorită vouă.”

Dacă aveți vreodată ocazia , mergeți să-i vedeți pe Caramitru și Mălăele. Împreună, separat, nu contează. Important e să-i lăsați să va “umble” puțin la suflete și veți vedea dimineața cu alți ochi.

Mă puteți citi și pe blogul personal.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !


Regulament de plasare a anunturilor