Mașina este un Mercedes V 170 din 1939, iar proprietarul și cel care are grijă de aproape 30 de ani de ea este Ladislau Kabat sau, pentru prieteni, Loți, din Moșnița Nouă.

„Este o mașină veche, care a trecut războiul, este din 1939. A fost fabricată înainte de război. În momentul când am cumpărat-o și m-am apucat să o restaurez încă s-au văzut urmele războiului. Ici, colo a fost ciuruită, ici, colo câte o găurică de glonț. A durat destul de mult până am reușit să o fac, să o aduc la etapa la care se află acum. De la Revoluție încoace e la mine, 27 de ani. În fiecare an mai fac câte ceva, deși meseriași nu prea găsim. Ne străduim și merită”, a spus Ladislau Kabat.

Nu mai știe cât a investit în ea. Restaurarea a durat ani de zile, valoarea banilor s-a schimbat. În anii 1990 au fost milioane… au tot fost, dar pentru domnul Loți nu asta contează. E mult mai prețios zâmbetul celui care vede această mașină strălucind în soare…

„Nu contează cât ai investit. În momentul când vine un vizitator, se uită și vezi că pe fața lui a apărut un zâmbet, iar cu două minute înainte era posomorât, necăjit, și dintr-o dată a apărut zâmbetul, asta este răsplata noastră. Merită totul. Faptul că ai reușit să provoci un zâmbet”, a mai spus Ladislau Kabat, care a participat cu mașina și la Retroparada Primăverii.

Mașina e ca și un membru al familiei, ne spune domnul Loți, în timp ce discută cu meseriașul despre faptul că autovehiculul mai are niște zgârieturi care trebuie refăcute și urmează să se apuce de ele. Mașina trebuie întreținută permanent și protejată. Nu iese cu ea oricând la plimbare, ci doar la ocazii speciale.

Mașina nu o folosește atunci când plouă sau în timpul iernii, stă protejată, în garaj, acoperită cu prelată, pentru a nu ajunge praf și umiditate la ea.

„Ieșim din când în când în timpul verii sau primăvara, toamna, când este un eveniment sau dacă este un eveniment mai deosebit, cum ar fi o nuntă între prieteni sau la rude”, ne spune domnul Loți.

Mașina are un motor de 1,7, pe benzină, și consumă destul de mult, cât exact proprietarul ei nu știe. Mașina nu are indicator pe bord de care să te poți ajuta pentru a calcula consumul.

„Într-o după-amiază, cu niște prieteni, am pornit cu 15 litri de benzină făcând turul orașului și am rămas pe drum. O după-amiază – 15 litri, în kilometri nu știu cât ar fi fost”, a spus domnul Loți.

Proprietarul a mai căutat o altă mașină ca a sa, chiar la Muzeul Mercedes din Stuttgart, dar nu a găsit. Și, oricum, fiecare mașină e unică în felul ei, chiar dacă seamănă cu altele. Fiecare mașină are povestea ei, iar a domnului Loți are multe de povestit…

„Am fost în Stuttgart, la Muzeul Mercedes, am căutat acest model, exact modelul acesta nu există, nu-l au nici ei, dar au ceva asemănător, din aceeași perioadă, diferență de un an, doi, dar exact modelul acesta nu l-am mai găsit, cu toate că au multe acolo”, ne povestește Ladislau Kabat.

Domnul Loți vânează în continuare zâmbete. Și le primește, de la oamenii care îi văd mașina. Privitorii se uită la ea ca la o bijuterie, privesc pe geam, trag cu ochiul la volanul care nu are tot felul de clapete și butoane pe el, ci e simplu. În contact sunt chei, nu carduri și coduri ori butoane, iar schimbătorul e bine ancorat în dușumea. Mașina a trecut prin multe și are povestea ei. Câte un vizitator se apropie de geam, poate mașina îi „șoptește” crâmpeie de povești din trecut…