Judecând după dimensiunile celor patru structuri de lemn descoperite până acum pe șantierul arheologic din Piața Sf. Gheorghe, casele erau mici și înghesuite în Timișoara medievală, spațiul locativ în Cetate era prețios și înainte de venirea turcilor, și în vremea pașalâcului. Să locuiești vizavi de Moscheea Sultanului Învingător era probabil, din punct de vedere imobiliar, un privilegiu. Zidurile erau făcute din împletitură de nuiele umplută cu lut.
Casa cu podina prăbușită în pivniță, descoperită recent, este anterioară Moscheii din secolul XVI, iar aducțiunea de apă, care trece pe sub ea și continuă până dincolo de limitele Pieței Sf. Gheorghe, spre Piața Libertății, este mai veche decât casa, consideră arheologii. Foarte bine prezervat, apeductul, a cărui datare preliminară este secolul XIV, dovedește că Cetatea Timișoarei ”avea încă de pe atunci un management inteligent al apei și tehnici constructive ingenioase”, subliniază prof.dr. Florin Drașovean, coordonatorul cercetării. Sub nivelul de construire al acestuia este deja stratul steril de pământ.
Printre numeroasele fragmente ceramice (unele din porțelan fin) și de sticlă, arheologii au mai descoperit un vas aproape întreg, foarte frumos decorat, podoabe de păr, inele de bronz și o a treia ghiulea de tun, dar și un havuz de acum 300 de ani, care apare într-o imagine de epocă.
foto (c) fotosen.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!