Timișoara a moștenit un patrimoniu mare de monumente istorice, răspândite în toate cartierele vechi: Cetate, Fabric, Iosefin, Elisabetin și altele. Este, de fapt, rezultatul unei tradiții îndelungate de planificare urbanistică, începută odată cu venirea austriecilor. Centrul orașului a fost remodelat, cu piețe și străzi drepte, cu construcții bine aliniate, predominând stilul baroc de influență vieneză, cel care i-a și dat Timișoarei numele de „Mica Vienă”.

Orașul nostru a suferit un proces amplu de modernizare la sfârșitul secolului al XIX-lea, când fostele bastioane și spațiile militare au fost demolate și înlocuite cu bulevarde și cartiere noi. Cam prin aceeași perioadă a fost înființat și postul de arhitect-șef al orașului, revenindu-i tânărului László Székely. Arhitectul a adus o contribuție decisivă la remodelarea zonei centrale și la introducerea stilului Art Nouveau, Secession și Eclectic în peisajul urbanistic. Au rezultat palatele din Piața Victoriei, Palatul Neptun sau Casa Brück din Piața Unirii.

Avem cartiere cu o clară influență germană, maghiară și sârbă, dar și unele care păstrează trăsături tipice ale satelor tradiționale de șvabi bănățeni. Una dintre cele mai impunătoare clădiri din Timișoara, Catedrala Mitropolitană, este un exemplu clar de arhitectură tradițională românească, în stil moldovenesc.

Specialiștii recunosc că avem un număr imprecis de clădiri istorice.

„Ele sunt numărate și cifra care apare în discursurile publice, de 14.000 de clădiri aflate în zona protejată, adună clădiri de dinainte de 1940. Nu sunt toate monumente istorice, ele au fost numărate de cei din primărie, este cifra avansată de ei. În acest moment apare noul PUG al Timișoarei, i-am rugat pe arhitecți, dat fiind faptul că s-au și schimbat puțin zonificările, în sensul că a crescut protecția, să-mi spună exact numărul de clădiri din zona protejată. Zona de protecție nu înseamnă neapărat că sunt clădiri de patrimoniu, ci și că pot avea impact asupra clădirilor de patrimoniu”, ne-a explicat Sorin Predescu, directorul Direcției Județene pentru Cultură Timiș.

Cea mai veche clădire din Timișoara este cea care adăpostește Muzeul Banatului, Palatul Huniade. La un moment dat a fost demolat și reconstruit, dar încă mai are elemente din fostul palat ridicat de Iancu de Hunedoara în perioada 1443-1447, dar și elemente din perioada lui Carol Robert de Anjou.

„Alte clădiri de această vechime nu avem, probabil cele mai vechi care au rămas în picioare sunt clădiri de început de secol XVIII. Mai există elemente în aceste clădiri care pot fi identificate mai devreme, dar în principal sub formă arheologică”, ne-a mai spus Predescu.

Un oraș foarte bine sistematizat

Ce face ca Timișoara să fie un oraș care atrage turiștii ca un magnet? Coerența, susține șeful Direcției pentru Cultură Timiș.

„Avem spații construite extrem de coerente, care au rămas, în ciuda vremurilor mai în picioare ca în alte părți. Avem fronturi întregi de clădiri construite în același stil, avem cartier care arată destul de asemănător cu începuturile lor. Sunt multe și dintr-o perioadă arhitecturală frumoasă, începând cu Barocul și trecând prin Rococo, Secession Vienez, Eclectic… asta face să existe și o diversitate. Avem zone istorice compacte, în care clădirile sunt din perioade diferite, decorate diferit, de înălțimi diferite. Este unic orașul pentru că a fost foarte bine sistematizat, a fost construit pe planșetă, totul are coerență în acest oraș, din punct de vedere arhitectural, spre deosebire de alte orașe care au fost construite organic, Timișoara a fost construit ca un oraș ideal. Este una dintre utopiile iluminismului, care a fost pusă în practică la noi, avem un oraș construit de la zero. Același lucru s-a întâmplat și cu Parisul, dar acolo a fost sistematizat pe un front construit”, mai spune Sorin Predescu.

Specialistul în Cultură și Culte susține că este foarte greu să comparăm Timișoara, dar arhitectural poate fi asemuit cu tot ceea ce înseamnă Imperiul Habsburgic, cu Pesta din Budapesta, dar și cu anumite zone din Viena: „sistematizarea Timișoarei a fost cumva unică în epocă”.

Din nefericire, patrimoniul nostru arhitectural pălește în fața vremurilor, imobilele istorice ni se degradează pe zi ce trece, iar proprietarii se pun foarte greu în mișcare. Sub 10 la sută din imobile sunt renovate, dacă este să luăm în calcul toate cartierele. În Cetate, desigur, procentul este mai mare, ajunge undeva la 30 la sută.

Care sunt cele mai frumoase cartiere ale Timișoarei din punct de vedere al patrimoniului arhitectural? Specialiștii spun că Fabricul este pe primul loc, mai ales Fabric 2, de la Podul Decebal până în Piața Romanilor, unde putem admira în toată splendoarea Biserica Millennium. Toate clădirile de acolo datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, început de secol XX, cu același regim de înălțime și ornamente care fură ochii trecătorilor. Pe locul al doilea în acest top ar fi cartierul Iosefin, un cartier încă neterminat, cu clădiri construite pe colțurile străzilor, între care se văd imobile comerciale.

Piața Operei este un loc simbolic al Timișoarei, „unde avem o îmbinare foarte interesantă de arhitectură de sfârșit de secol XX, de secol XIV, cu palate impunătoare, cu refațadizarea Operei în stil neoromânesc, impresionanta Catedrală Mitropolitană, care este practic o reinterpretare a unei biserici moldovenești și o arhitectură funcționalistă de anii ’70, proiectată de arhitectul timișorean Hans Fackelmann”.

„În sine, Piața Operei reprezintă o secțiune longitudinală în ultimul secol al Timișoarei. S-a construit într-o perioadă foarte bună de înflorire a orașului, între 1890 și 1914-1916, după care a existat o interesantă abordare a arhitecților noii Românii și avem, mai ales în zona Elisabetin, exemple frumoase de arhitectură românească, dincolo de Catedrală și fațada Operei”, mai povestește Sorin Predescu.

Pata neagră pe istoria Timișoarei o reprezintă perioada în care mai multe clanuri de romi au ajuns să pună mâna pe unele palate impunătoare din centrul orașului. Aceasta, pe lângă nepăsarea proprietarilor, care lasă istoria Timișoarei să se piardă sub intemperii…