Traseul său include Serbia, Slovenia, Italia, Monaco, Franța și Spania, cu posibilitatea de a continua până în Portugalia, dacă resursele îi vor permite. Expediția este programată să dureze între 35 și 45 de zile și se desfășoară fără asistență, doar cu bicicleta și echipamentul personal.

Startul a fost marcat în Timișoara, din Parcul Copiilor, unde câțiva cicliști l-au însoțit primii kilometri, până în Serbia.

Slusarciuc are deja mai multe călătorii în palmaresul său: 800 km în Maroc, 2.000 km până în Cappadocia (Turcia), 1.500 km „de la Vest la Est” prin România, dar și un traseu de 2.600 km prin Germania, Franța și Spania.

„La 58 de ani vreau să arăt că vârsta nu e o scuză. Dacă ai chef de viață și un pic de curaj, poți să faci lucruri nebunești și frumoase”, a declarat el.

Am discutat cu Nelu Slusarciuc chiar înainte de a porni în călătoria de 3.500 de km.

Cum v-ați pregătit pentru această plecare?

Sunt pregătit, clar că sunt pregătit. Sunt un pic obosit, pentru că au venit toate deodată. Multă lume m-a căutat, m-a sunat. Am dat câteva interviuri și toată lumea e impresionată de ceea ce fac. Dar sunt pregătit, pentru că am experiență. Am multe ture făcute în spate și acum e mult mai simplu să faci călătorii lungi. Există telefon, tehnologie, și e mult mai simplu.

Ați mai avut călătorii pe distanțe atât de lungi?

Nu chiar atât de lungi, asta e cea mai lungă distanță. Eu, de fapt, de 5 ani am început să fac ture lungi. Am fost în Maroc, 800 de kilometri. Am făcut ture în România, de la Vest la Est, de la Beba Veche la Sulina, aproape 1.000 de kilometri. Am parcurs faleza Mării Negre, 1.500 de kilometri. La Celășana am plecat de la Timișoara, prin Bulgaria, am ajuns la Istanbul. Mi s-a părut că a fost prea scurt – 1.100 km. Am ajuns foarte ușor și de acolo am zis să merg mai departe. Am ajuns până în Cappadocia, am trecut prin Ankara, au fost 2.000 de km. Acolo am zburat cu balonul cu aer cald. A fost o experiență foarte faină.

Anul trecut am plecat tot în septembrie, dar un pic mai târziu. Pentru că am considerat că timpul era cam scurt, n-am plecat din Timișoara, ci din Germania. Voiam să ajung la Santiago de Compostela. Am plecat din Ulm, am traversat toată Franța și toată Spania. Am ajuns la Santiago, 2.600 de km, în 34 de zile. Deci am un background solid de călător. Îmi plac aceste călătorii, urmăresc foarte mulți aventurieri, mă informez, încerc să fiu pregătit.

Care ar fi cel mai dificil lucru cu care v-ați confruntat în călătorii?

Am avut și dificultăți pe traseu. E greu când ai de urcat munți, poate fi un pic complicat. Am trecut prin Pădurea Neagră, a fost mai dificil. Sau când am trecut din Franța în Spania, prin Pirinei. Dar e ok, am energie, și chiar dacă am 58 de ani, tot mai am energie.

Cum v-ați gândit să vă împărțiți traseul? Câte ore pedalați, câte ore vă relaxați?

Nu îmi fac planuri stricte. Improvizez pe traseu, mă uit pe hartă în fiecare seară. De pe o zi pe alta îmi stabilesc traseul. Merg în jur de 80–100 de km pe zi, poate și mai mult, depinde. Dacă traseul e plat, mă uit unde găsesc cazare și îmi aleg un punct. Dacă mi se pare greu, sunt urcări sau vreme rea, mă opresc. În Spania, de exemplu, am avut o zi cu ploaie și vânt puternic și am făcut doar 20 de km. A trebuit să-mi refac planul.

Mai plănuiți și alte curse după aceasta?

Da, aș vrea să mai plec. Când îți intră microbul, vrei să călătorești mereu. Călătoriile cu bicicleta îmi deschid o grămadă de orizonturi. Cunosc oameni noi, locuri noi. Aș vrea, la anul, să plec până în cel mai nordic punct al Europei, în Norvegia. Dar o să văd. Acolo e un pic mai greu, mai sălbatic, distanțele sunt mai lungi, probabil va trebui să dorm mai mult la cort.

Alte destinații ideale aveți în minte?

Nu neapărat. Europa încă îmi oferă multe opțiuni. Aș vrea să continui să călătoresc aici, pentru că e mai sigur. Există piste de biciclete, lumea te respectă, inclusiv șoferii, chiar și pe drumuri naționale. Din păcate, la noi, de exemplu când am făcut expediția de la vest la est, a fost mai greu. Deși mi-aș dori să călătoresc mai mult în România… Cineva m-a întrebat de ce promovez Europa și nu România. Nu promovez neapărat Europa, dar pentru un ciclist e mult mai ok. Te simți mai în siguranță.

În zilele cu ploaie sau vânt, preferați să vă relaxați sau forțați?

Depinde. Nicio zi nu seamănă cu alta. Am avut și zile de ploaie, tot în Spania, în Galicia, după ce am trecut de Santiago de Compostela și am ajuns la Muxía și Finisterra (în latină, Finis Terrae – „capătul pământului”). Acolo plouă des, e o vreme schimbătoare. Am avut vreo patru zile doar de ploaie. În ultima zi a plouat foarte tare, m-am oprit și am luat trenul până la Vigo. Acolo mi-am trimis bicicleta acasă și am zburat cu avionul.

Îmi plac punctele extreme. De aceea mi-am ales ca punct final, acum, cel mai sudic punct din Europa. Când am fost în România, cred că de acolo mi se trage: am mers exact din Beba Veche, cel mai vestic punct din țară, până la Sulina. Mi se pare interesant să merg și să ating aceste puncte. Nu știu când o să ajung în cel mai vestic punct al Rusiei, dar acolo e altă discuție.

Ce sfaturi ați avea pentru cineva care vrea să înceapă astfel de călătorii?

Eu sunt și alergător. Am colegi de la alergare care poartă tricourile galbene. Pe tricourile vechi, fiecare avea câte un mesaj. Al meu avea unul foarte simplu, dar care spune multe: «Călătoria începe cu un singur pas.» Trebuie doar să vrei să te ridici de pe canapea.

Mi-a plăcut mereu această idee. Zicea cineva că cel mai bun moment să te apuci de mișcare a fost acum 20 de ani. Dar există un secret: al doilea cel mai bun moment este acum. Trebuie doar să te ridici și să începi. Să nu aștepți, nu «mâine», nu «luni», nu «altădată».

Întreaga aventură va putea fi urmărită online, pe blogul personal și pe paginile Biciclesc.ro de Facebook, Instagram și TikTok.