Acordarea titlului de cetăţean de onoare al municipiului Timişoara, post-mortem, academicianului Ioan M. Anton a fost susţinută de primarul Nicolae Robu, având în vedere rolul său avut în istoria Politehnicii timişorene.
Propunerea, venită din partea Universităţii Politehnica şi a lui Robu, a stârnit unele discuţii în şedinţa de consiliu local de la finele săptămânii trecute, când aleşii şi-au dat votul pentru acest proiect de hotărâre. Şi asta, pentru că Anton a făcut parte din organele de conducere ale PCR înainte de 89.
Discuţiile au fost deschise de consilierul local Flavius Boncea.
„Tot respectul pentru activitatea ştiinţifică şi profesională, dar activitatea politică nu recomandă acordarea acestui titlu, mai ales la Timişoara. Domnul Ioan M. Anton a fost ales chiar în 1988 în Comitetul Central al Partidului Comunist”, a reclamat Boncea, care s-a abţinut la vot.
Majoritatea a fost însă „pentru”, primarul pledând pentru acordarea acestei distincţii.
„Eu am şi făcut propunerea şi normal că am susţinut-o, pentru că eu consider că, la 25 de ani de la Revoluţie, putem să privim ce s-a întâmplat în timpul comunismului mai detaşat. Şi chiar eu personal cred că nu am motive de inhibiţii, pentru că nu am fost un privilegiat al fostului regim, dimpotrivă, tatăl meu a fost deţinut politic. Eu nu am fost membru al Partidului Comunist Român, nici nu am fost lăsat să mă prezint la un concurs de admitere la doctorat, în 1985, pentru că în dosarul meu era scris că tata a fost considerat duşman al regimului şi arestat pentru asta. Dar, consider că, indiferent de funcţia ocupată în acel sistem de o persoană, este important ce a făcut omul în acea funcţie. Academicianul Ioan Anton a fost o personalitate a Universităţii Politehnica a Timişoarei şi chiar a României. Din funcţiile pe care le-a ocupat, eu nu ştiu să fi făcut decât lucruri bune (…) Am considerat că n-ar fi drept să nu îi recunoaştem meritele avute numai pentru faptul că a deţinut funcţii în vechiul sistem. Aşa au fost vremurile acelea, păcătoase, condamnabile…”, şi-a argumentat Robu poziţia.
Nu de aceeaşi părere este consilierul local Adrian Orza, fost viceprimar al Timişoarei.
„Eu m-am abţinut la vot, până la urmă are valoare de vot împotrivă – dar m-am abţinut pentru că era vorba de o persoană decedată, din respect. La intrările în oraş scrie corect, în Timişoara a început Revoluţia, nu mi se pare normal să facem cetăţean de onoare o persoană care a făcut parte din Comitetul Central al Partidului Comunist Român. Trebuie să separăm activitatea ştiinţifică şi profesională de o chestiune morală până la urmă şi de un etalon pe care şi l-a asumat Timişoara ca oraş al Revoluţiei. Asta cred că a fost o chestiune care nu trebuia aprobată în consiliul local. Până la urmă nu este obligatoriu să fii cetăţean de onoare al oraşului, poţi să primeşti merite profesionale şi altfel. Printre altele, a şi validat celebrele opere ale Elenei Ceauşescu, era în comisia ştiinţifică…”, a declarat Orza.
Ioan M. Anton a devenit însă cetăţean de onoare al Timişoarei. Distincţia a fost primită de către fiul său, Anton Anton, în şedinţa festivă a Consiliului Local Timişoara dedicată zilei oraşului.
Ioan M. Anton a fost dezvoltatorul școlii românești de mașini hidraulice, fost vicepreşedinte al Academiei Române şi rector al Institutului Politehnic Timișoara.
Tot în şedinţa festivă de consiliu de luni au devenit cetăţeni de onoare ai Timişoarei Coleta de Sabata, prima femeie rector a UPT, în perioada 1981-1989, strălucit cercetător, om de cultură şi personalitate ştiinţifică, interpretul de muzică populară Tiberiu Ceia şi fostul ministru al Sănătăţii şi rector al UMF Timişoara Ştefan Drăgulescu, iniţiatorul înfiinţării Institutului de Cardiologie din Timişoara.
Citiți principiile noastre de moderare aici!