Hana ne spune că „hrana nu e doar un aliment. Hrana e o posibilitate de conexiune. Iar acest lucru mi-a devenit mai clar în urmă cu 21 de ani, când, în calitate de profesionist în domeniul social, am avut posibilitatea sa gestionez un program de suport pentru familiile nevoiașe. Acum, ca președintă a Băncii pentru Alimente din Timișoara, mă străduiesc să folosesc capacitățile de conexiune cu lumea de business și abilitățile de management pentru a pune pâinea pe masă fiecărui copil și adult aflat în nevoie din regiunea de Vest”.

Formată ca pedagog de recuperare, absolventă de administrație publică și comunicare, mamă a patru copiii minunați, Hana Csaszar ne oferă soluții de recuperare a hranei chiar la noi acasă, dar și povestea ei.

Ce v-a motivat să lucrați în prima rețea de Bănci pentru Alimente din România, dezvoltată cu sprijinul Lidl România, pe modelul FEBA (European Food Banks Federation)?

În urmă cu mai mulți ani, am aflat de Banco Alimentare din Italia, unde prietenii noștri dragi sunt voluntari. Am admirat mereu modul lor de a activa și de a-i ajuta în mod concret pe cei în nevoie. Mereu am ajutat cu ceea ce am avut la îndemână, am fost implicată în mai multe proiecte sociale în acești douăzeci de ani cu ONG-uri din regiune și m-am dedicat în partea de terapii educaționale pentru copii și tineri cu dizabilități. În acești ani, am întâlnit foarte multe nevoi, realitatea socială nu mi-a fost niciodată străină, am găsit mereu oameni sensibili și dedicați muncii sociale. Datorită unei prietene foarte dragi, am aflat de Banca pentru Alimente București, și după invitația președintelui de acolo, Gabriel Sescu, împreună cu câțiva prieteni, am fondat Banca Regională pentru Alimente Timișoara. Încă de la primele întâlniri cu echipa, Gabriel a investit timp, energie și experiență în pregătirea noii echipe a Băncii pentru Alimente Timișoara și în dezvoltarea strategiilor prin care aceasta poate să își îndeplinească misiunea cât mai bine.

Ce calități sunt necesare cuiva care lucrează în acest domeniu?

Răbdare, calm, încredere că binele mereu învinge. Odată ce am pornit pe drum, au venit toate cele necesare pentru a putea îndeplini obiectivele pe care ni le-am propus și în care cred cu tărie: combaterea risipei alimentare și a sărăciei.

Cum v-a schimbat faptul că lucrați și contribuiți activ la combaterea risipei alimentare în România, și că ajutați în același timp, oameni pentru care hrana nu este atât de accesibilă?

Am devenit mai conștientă de responsabilitatea pe care o avem față de toți beneficiarii noștri. Indiferent de cât de puțin avem, dacă împărțim acel puțin, devine o bogăție pentru semenii noștri, bunătatea și binele făcut schimbă și transformă totul. În fața lipsurilor familiilor din comunitățile vulnerabile, rămân surprinsă să întâlnesc atâta umanitate și solidaritate. Produsele alimentare există datorită partenerilor noștri donatori. Doar activitatea logistică și parcursul de la donator la beneficiarul final trebuie asigurat, iar aici intervenim noi cu resursele umane și logistice actuale. Zilnic depunem mari eforturi logistice pentru a îndeplini misiunea de combatere a sărăciei prin salvarea produselor alimentare care ne sunt oferite.

Cum a fost primită înființarea Băncii pentru Alimente Timișoara de către comunitatea locală și regională?

Cu multă bucurie! Am întâlnit realități sociale care așteptau de mult timp să prindă formă și contur Banca pentru Alimente la Timișoara.

Ce v-a impresionat cel mai mult de când activați în rețeaua Băncilor pentru Alimente?

Sunt multe momente care mă impresionează: întâlnirile și bucuria pe care ne-o transmit beneficiarii, lumina și fericirea din ochii copiiilor când au ceva de mâncare. Un moment special pentru mine este colecta alimentară organizată în magazinele Lidl. Promovarea acestui moment se bucură de mare notorietate. Astfel, facem cunoscută problema sărăciei la nivel național, iar activitatea desfășurată de Băncile pentru Alimente devine an de an mai cunoscută. Prin aceasta inițiativă întâlnim persoane dispuse să se implice și să facă o donație de produse cât de mică, în scopul de a ajuta o familie care e în nevoie. În magazinele din regiunea de Vest am constatat un schimb de sensibilitate umană, o nouă atitudine față de sustenabilitatea alimentară și implicare personală de combatere a sărăciei.

Mai țineți minte cum a fost prima zi de lucru la Banca pentru Alimente?

Prima zi de lucru a fost pe 16 octombrie 2020 si a fost una deosebită, unică. Așteptam cu nerăbdare primele momente de disitribuție alimentară. Am colectat și distribuit la zece asociații circa 300 de clătite bio de la depozitul Lidl din Lugoj. Nu pot să uit momentul acela de bucurie pentru beneficiari, când am realizat concret ce importantă este implicarea noastra și ce diferență fac alimentele pe care le putem recupera.

Care e cea mai mare satisfacție a dumneavoastră legată de ceea ce faceți?

Situația economică prin care trecem a făcut ca nevoia de hrană a milioane de familii să fie și mai urgentă, astfel că suntem și mai conștienți de responsabilitatea pe care o avem față de cei în nevoie. Cele mai mari satisfacții sunt oferite de multitudinea de prieteni, voluntari, care se mobilizează și participă alături de noi pe teren, la recuperarea, sortarea și distribuția alimentelor. Deopotrivă, de solidaritatea umană care s-a născut și care „mișcă munții”. În 15 luni de activitate, echipa Băncii pentru Alimente Timișoara a putut sprijinii 50 de organizații non-guvernamentale cu peste 18.000 de beneficiari sociali reali pe care îi susținem recurent din regiunea Vest. De la începutul activității Băncii Regionale pentru Alimente Timișoara și până în prezent, am donat peste 200 de tone de alimente recuperate de la partenerii noștri, furnizorii de produse.

Când ați conștientizat prima oară fenomenul risipei alimentare?

În familia noastră cu 5 copiii, părinții noștri procurau hrana și de mici am fost educați să împărțim cu cei care nu au, la școală sau cu prietenii, cât e de mică ciocolata sau porția de mâncare și să salvăm chiar și ce rămâne după un prânz pentru animăluțele pe care le avem, așa cum am văzut și experimentat alături de bunici.

Ce putem face cu toții concret, în materie de prevenție a risipei, în gospodăriile noastre?

Să fim simpli și să ne stabilim meniuri simple, să implicăm copiii în prepararea și sortarea alimentelor. De multe ori ne rămân legume gătite, resturi de la garnituri, mijlocul verde de la tomate – acestea sunt o sursă de hrană, se pot folosi ca bază de mâncare sau supe creme. De curând, am întâlnit o inițiativă prezentată în cadrul unui atelier de reducere a risipei alimentare, „borcanul anti-risipă”. Resturile de legume și fructe din bucătărie se deshidratează și se transformă în ceaiuri și/sau condimente, iar borcănelele pot fi dăruite celor dragi.

În familia dumneavoastră și în rândul cunoscuților, cum e evitată risipa alimentară?

Ne străduim să consumăm tot ce avem înainte să facem noi cumpărături, conservăm chiar și hrana gătită pentru câteva săptămâni, avem recipient pentru compostarea alimentelor și îl refolosim apoi în grădina de legume. Învățăm să fim atenți ce și cât consumăm, să avem porții decente și ce este prea mult pentru familia noastră să poată fi o sursă de hrană pentru familiile prietenilor sau rude. Am gătit de mai multe ori pentru persoane defavorizate și am căutat să ajutăm acolo unde a fost mare nevoie, în situațiile de criză pentru refugiați – o ciorbă caldă de pui, un sandviș ori un ceai fierbinte. Aceste momente pentru copiii și familia noastră au o însemnătate mare, pentru că am participat împreună la a face bine unei semen, am dăruit din puținul nostru și am primit un „Mulțumesc” care ne-a înseninat întreaga zi. Aceste inițiative au avut loc în familiile multor prieteni și voluntari, în jurul Băncii pentru Alimente Timișoara.

(1491)