Ce este, mai exact, otita externă și de ce apare mai frecvent vara?

Otita externă cunoscută și sub denumirea de „urechea înotătorului”, reprezintă o inflamație a pavilionului auricular și a conductului auditiv extern, adesea cauzată de bacterii sau fungi.

Aceasta apare adesea vara după baie în piscină sau mare, deoarece apa care intră în ureche creează un mediu umed favorabil dezvoltării microorganismelor.

Cum afectează apa din piscină sau din mare sănătatea urechii?

Umezeala care rămâne în ureche după înot sau scăldat poate afecta stratul de cerumen care protejează în mod natural tegumentul din conductul auditiv extern, modificând astfel microclimatul local, favorizând în final dezvoltarea bacteriilor sau fungilor.

Totodată, introducerea și folosirea abuzivă a bețișoarelor de urechi poate irita sau leza pielea conductului auditiv extern, determinând o poartă de intrare pentru infecții.

Persoanele cu diabet zaharat sau un sistem imunitar mult mai slăbit, cei cu otite medii supurate, au un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.

Care sunt simptomele care ar trebui să ne alarmeze după o zi la piscină?

În primul rând, cel mai alarmant simptom pentru pacient este durerea intensă, cum spunem noi otalgia, care poate să fie accentuată la atingerea pavilionului urechii sau chiar la mișcarea maxilarului când pacientul vorbește sau mănâncă.

Durerea poate să fie însoțită de senzația de ureche înfundată, datorită inflamației sau a acumulării de secreții care pot bloca transmiterea fiziologică a sunetelor, determinând scăderea temporară a auzului.

Pacienții mai pot simți o senzație persistentă de mâncărime a conductului auditiv, fie datorită infecției cu fungi, fie datorită secrețiilor din conduct care irită pielea.

Aspectul urechii externe, roșeața și umflătura, chiar senzația de „ureche caldă” a pavilionului urechii și a conductului auditiv, sunt semne clare de inflamație care pot alarma pacienții.

Ce diferențe sunt între otita externă și otita medie? Cum le putem recunoaște?

Diferențele sunt legate atât de cauza de apariție, precum și de simptomele fiecărei afecțiuni.

Otita externă, zic eu una dintre cele mai frecvente afecțiuni ORL din perioada estivală, este cauzată de intrarea apei în urechea externă a pacientului, unde umezeala restantă din ureche multiplică o floră microbiană. Simptomatologia în otita externă este declanșată de durerea ascuțită, chiar pulsatilă, resimțită de pacient local, chiar și la mobilizarea pavilionului urechii, îngustarea conductului auditiv extern cu senzația de ureche înfundată, secreții seroase sau purulente în conduct.

Otita medie este inflamația urechii medii, secundară unor infecții respiratorii precum viroze respiratorii, rinosinuzite, adenoidite acute și cronice reactivate, rinite acute și alergice, polipoza nazală, care pot să blocheze trompa lui Eustachio, astfel încât în spatele timpanului poate apărea o inflamație, o congestie sau puroi.

Pacientul cu otită medie acuză otalgie, febră, senzație de ureche înfundată, poate prezenta scurgere de puroi din ureche, nu are poftă de mâncare, este agitat. Pe lângă toate simptomele menționate, cel mai frecvent sunt prezente simptome de viroză respiratorie precum nas înfundat, secreții nazale sau tuse.

Cât de periculoasă poate deveni o otită netratată?

Netratată la timp și corespunzător, o otită poate să ducă la complicații grave precum perforarea membranei timpanului, scăderea auzului, infecții ale urechii medii și ale mastoidei (osul din spatele urechii cu care urechea medie comunică), în cazuri rare infecția otică netratată se poate extinde la meninge, cauzând meningită, o infecție potențial fatală.

Infecția se poate răspândi la nervul facial cauzând paralizie facială temporară sau permanentă, infecția poate invada urechea internă determinând labirintite, manifestate prin vertij, amețeală și pierderea echilibrului.

Sunt într-adevăr complicații care ne sperie, dar cred că este esențial să mergem la medic de la primele simptome ale otitei pentru a primi un tratament adecvat și a preveni aceste complicații.

Sunt copiii mai predispuși la aceste infecții? Dacă da, de ce?

În general, aș zice că sunt mult mai expuși și mult mai vulnerabili în fața virozelor respiratorii, fie datorită sistemului imunitar în formare, intrării în colectivitate, regulilor de igienă pe care le deprind de la adulții care îi îngrijesc. Totuși, în perioada de vară, în practica zilnică ne întâlnim cu mai puține cazuri de viroze respiratorii, adenoidite acute sau cronice sau otite medii la copil comparativ cu sezonul rece.

Câteva particularități specifice la copil aș menționa: trompa lui Eustachio care nu este complet maturizată, fiind mai scurtă și mai orizontală decât la adult. Ea nu funcționează normal, astfel încât urechea nu se poate aerisi corespunzător, determinând acumularea unui lichid care se formează în urechea medie. Bacteriile de la nivelul nasului, gâtului și urechii se multiplică ușor în acest lichid, determinând otita.

Adenoidita cronică la copii este reprezentată de inflamația prelungită a vegetațiilor adenoide, țesutul din spatele nasului care la copil există de la naștere și poate să crească în volum la fiecare răceală până în jurul vârstei de 8-10 ani. Odată cu creșterea pot să-și reducă dimensiunea până la dispariția completă.

Dacă aceste vegetații adenoide ajung să crească până când ocupă în totalitate întreg rinofaringele, copilul va avea dificultăți de respirație, apnee de somn, otite seroase chiar scăderea auzului. În aceste cazuri, cu mare probabilitate se decide de către medicul specialist ORL intervenția chirurgicală.

Ce putem face pentru a preveni otita atunci când mergem la piscină sau la mare?

În primul rând, după contactul cu apa, recomand uscarea atentă a urechilor, prin ștergerea cu un prosop moale.

Recomand protejarea urechilor prin folosirea dopurilor de urechi la înot sau la duș, precum și folosirea unei căști de înot cu acoperirea atentă a urechilor, la pacienții cu suferințe otice cronice precum otita medie supurată cronică, perforații de timpan.

Evitarea utilizării bețișoarelor de urechi sau alte obiecte străine care pot determina microtraumatisme.

Tratamentul corect și la timp al infecțiilor preexistente, mergând la medicul ORL-ist pentru a trata dermatita, eczema de conduct auditiv sau alte afecțiuni ale pielii care pot afecta urechea.

În afară de otite, ce alte afecțiuni ORL sunt frecvente vara?

Frecvente în perioada verii întâlnim rinitele alergice, rinosinuzitele, disfuncții tubare/barotita, precum și amigdalitele/faringitele virale, cauzate în mare parte de variațiile de temperatură, de umiditate crescută, contactul cu apa de piscină sau de mare și de utilizarea excesivă a aparatelor de aer condiționat fără filtre curățate.

Rinitele alergice sunt determinate de o inflamație acută sau cronică a mucoasei nazale, frecvente în sezonul estival, din cauza expunerii la polen, praf, mucegai și alți alergeni prezenți în aer, în cantitate mare în această perioadă.

Simptomele includ nas înfundat, secreție nazală abundentă, strănuturi, mâncărimi ale nasului și ale ochilor.

Pentru a evita rinita alergică se recomandă evitarea expunerii la alergeni, se pot utiliza antihistaminice și spray-uri nazale cu antiinflamatoare pentru a desfunda nasul și a aera sinusurile și urechile, evident la recomandarea medicului.

Rinosinuzita este o inflamație a sinusurilor paranazale, care sunt niște „cămăruțe de legătură ale nasului”, determinată de o infecție bacteriană sau virală.

Infecțiile la nivelul sinusurilor sunt mai frecvente în perioada estivală, datorită expunerii crescute la alergeni, precum polenul de la copaci și flori, cu care aerul este încărcat, precum și schimbărilor de presiune atmosferică.

Când temperatura este crescută și aerul este uscat, mucusul devine gros și lipicios, astfel încât nu se elimină corespunzător, determinând blocarea sinusurilor. Pacientul se plânge de nas înfundat și dureri în zona de proiecție a sinusurilor.

Altă cauză poate fi și expunerea frecventă în încăperi cu aer condiționat a căror filtre nu sunt curățate sau schimbate, astfel încât în ele se acumulează bacterii și alergeni, pe care îi inhalăm când aparatul suflă aer; aceștia se depun pe mucoasa nazală, determinând reacții alergice și sinusale.

De asemenea, clorul adăugat în apa din piscină poate inflama țesuturile sinusale.

Simptomele rinosinuzitei sunt nasul înfundat, durerea sinusurilor și secreții colorate din nas. Pacientul beneficiază de tratamente cu spray-uri decongestionante, antiinflamatoare, mucolitice, chiar și tratament antibiotic, la recomandarea medicului specialist ORL.

Disfuncția trompei lui Eustachio/barotita – Trompa lui Eustachio este un pasaj mic care face legătura între spatele nasului, respectiv rinofaringe, și urechea medie. Funcția ei principală este de a menține echilibrul presiunii aerului dintre urechea medie și exterior/rinofaringe, precum și de a preveni acumularea de lichid ori mucus în urechea medie.

Atunci când acest pasaj se blochează, pacienții se plâng de dureri sau disconfort al urechii, senzație de ureche înfundată, chiar și scăderea auzului.

Cauzele acestei disfuncții tubare pot fi alergiile sezoniere, precum și afecțiuni care determină inflamații precum răceala, gripa, rinosinuzitele cronice care se reacutizează.

Prevenția se face prin evitarea pe cât posibil a factorilor care determină această afecțiune și, foarte important, să ținem nasul desfundat prin folosirea decongestionantelor și a corticosteroizilor nazali recomandați și dozați corespunzător de medicul specialist ORL.

Barotrauma urechii este o leziune a urechii medii cauzată prin diferența de presiune dintre urechea medie și mediul exterior. Apare de obicei în timpul zborului cu avionul, la scufundări sau alte activități cu schimbări bruște de altitudine sau presiune.

Simptomele resimțite de pacienți pot fi durerea de ureche, fie ascuțită, fie ca o senzație de presiune, scăderea temporară a auzului, zgomote în urechi, iar în cazuri mai grave chiar amețeli sau vertij.

Prevenția constă în manevre de egalizare a presiunii, precum înghițirea, căscatul, mestecatul gumelor, manevra Valsalva (prin care pacientul blochează nasul și gura și încearcă să expire ușor). Se evită zborul cu avionul dacă nasul este înfundat sau se folosesc spray-uri cu substanțe decongestionante și medicamente antiinflamatoare/analgezice.

În ceea ce privește amigdalita, faringita și uvulita: amigdalita reprezintă inflamarea amigdalelor, care sunt cele două structuri localizate la baza gâtului.

Faringita reprezintă inflamarea mucoasei faringelui și poate apărea și în perioada verii, cauzată de infecții virale și bacteriene. Vara, datorită temperaturii ridicate și umidității crescute, pot favoriza răspândirea microorganismelor.

Simptomele comune pe care pacientul le resimte sunt: dureri de gât cu dificultăți la înghițire, febră, amigdale inflamate și mărite în volum, fie roșii, fie acoperite de pete albe pe suprafața lor. În unele cazuri apar și dureri de cap, oboseală generală, precum și inflamarea ganglionilor limfatici din zona gâtului.

Prevenția se face prin atenție sporită la igiena personală, precum spălarea regulată a mâinilor, evitarea contactului cu persoanele bolnave, precum și o alimentație sănătoasă prin consum de fructe și legume.

Tratamentul în prima fază este utilizarea dezinfectantelor orofaringiene, dar dacă simptomele nu se remit, va trebui un consult ORL pentru un diagnostic exact și un tratament corespunzător.

Uvulita reprezintă inflamarea luetei, sau popular „omușorul din gât”, care în perioada verii apare în mare parte datorită băuturilor prea reci. Determină durere de gât, precum și dificultate la înghițire și respirație.

Tratamentul recomandat pentru această problemă cu această cauză este reprezentat de medicamente antiinflamatoare.

Aveți un mesaj final pentru cititorii noștri care vor să se bucure de vară fără neplăceri legate de urechi, nas sau gât?

Le doresc o vară plină de soare și amintiri de neuitat alături de cei dragi. De asemenea, le doresc multă sănătate și numai bine, respectând măsurile de prevenție pentru a nu avea probleme la nas, gât sau urechi în această perioadă minunată.