Ce este de fapt obezitatea? Când putem spune despre cineva că este obez?

Obezitatea este o boală emergentă, o patologie care n-a fost văzută așa de-a lungul istoriei. Putem să ne gândim că este o boală care începe să apară din ce în ce mai frecvent în zilele noastre, deoarece obezitatea este preponderent o boală generată de un dezechilibru energetic, ce apare prin prisma modificărilor socio-economice din zilele noastre.

În ceea ce privește diagnosticul obezității, diagnosticul clasic, care are desigur și niște minusuri, dar are marele avantaj de a fi foarte ușor de aplicat, este prin prisma calculului indicelui de masă corporală. Cum ajungem la indicele de masă corporal? Împărțim kilogramele pe care le avem la înălțimea măsurată în metri ridicată la pătrat. În urma acestui calcul al indicelui de masă corporală, vom avea o valoare care este considerată a fi normală între 18,5 și 25 kg/m². În situația în care cineva are sub 18,5 kg/m², considerăm că acea persoană este subponderală, adică are mai puține kilograme decât ar trebui să aibă. Dacă o persoană are între 25 și 30 kg/m² acea persoană este considerată a fi supraponderală, care este de fapt o punte între normal și obezitate. Practic, este o zonă de mijloc, în care acea persoană are mai multe kilograme, dar acele kilograme nu sunt încă atât de multe încât să producă efecte grave pentru organism. Dacă o persoană are peste 30 kg/m², spunem că acea persoană are obezitate. Practic, are atât de multe kilograme în plus încât acestea pot să-i genereze probleme importante de sănătate despre care știm acum că afectează întregul organism, din cap până în picioare, practic afectând toate aparatele și sistemele organismului nostru.

Această obezitate este subîmpărțită în diverse clase, în funcție de severitatea sa. Avem gradul întâi de obezitate, între 30 și 35 kg pe metrul pătrat, între 35 și 40, gradul al doilea, între 40 45, gradul al treilea și peste 45 o numim obezitate morbidă, care se asociază cu complicații grave și imediate în ceea ce privește sănătate.

Acum, indicele de masă corporală este un indicator foarte ușor de folosit, pentru că noi toți putem ușor să ne cântărim și putem să ne măsurăm înălțimea, dar trebuie să menționăm că are și o serie de minusuri. Putem să ne gândim că avem de a face cu persoane atletice, sportive, persoane care au o masă musculară foarte dezvoltată, care masă musculară va duce la mai multe kilograme pe cântar. În schimb, aceste persoane nu au neapărat țesut adipos. Conform acestei clasificări, de foarte multe ori persoanele care sunt atletice, care practică sport de performanță, vor fi categorisiți ca fiind obeze sau supraponderale.

Asta înseamnă că există și alte metode suplimentare, cum ar fi o măsurătoare cu un aparat ce se bazează pe principiul bioimpedanței, un cântar care transmite niște impulsuri electrice și măsoară conductibilitatea organismului în ceea ce privește impulsul respectiv electric. Această conductibilitate este diferită pentru țesutul adipos, masă musculară sau apă și ne permite să evaluăm ce procent de țesut adipos avem în organism. Dincolo de kilograme ne spune și câtă masă musculară, cât țesut adipos, câtă apă avem în organism.

Desigur că există și metode mai performante, dar care nu se folosesc într-o manieră curentă din cauza costurilor. Spre exemplu, există o metodă ce e împrumutată de la colegii endocrinologi, care măsoară densitatea țesutului osos cu un aparat numit DEXA. Acest aparat transmite niște raze X și ne spune cu exactitate cât de mult țesut adipos are persoana aceea.

Desigur, avem și metode extrem de eficiente, dar din păcate foarte scumpe, cum ar fi RMN-ul, care permite evaluarea perfectă a cantității de țesut adipos din organismul nostru. Evaluarea obezității este o evaluare complexă, dar care poate fi realizată și într-o manieră simplă, gândindu-ne cât de frecvent apare obezitatea.

Care sunt principalele patologii care apar la persoanele obeze? Care sunt bolile pe care le poți dezvolta?

Așa cum spuneam, întregul organism are de suferit de pe urma prezenței obezității. În momentul de față nu mai este considerată doar o problemă estetică. Sigur că e greu să încercăm să fim exhaustivi, dar dintre cele mai frecvente complicații ce apar în urma existenței obezității, trebuie să ne gândim la complicațiile metabolice.

Dacă ne gândim la diabetul zaharat, undeva la 80-85 % din toate cazurile de diabet zaharat apar ca o consecință a supraponderabilității sau obezități. Cu siguranță foarte frecvent apar dislipidemii la aceste persoane care au obezitate. Nu putem să nu ne gândim, spre exemplu, la bolile cardiovasculare, deoarece prezența obezității generează un fenomen inflamator extensiv în organism, care duce la accentuarea procesului de ateroscleroză – ateroscleroză care este direct implicat în apariția infarctelor miocardice sau accidentelor vasculare cerebrale. Deci iată niște complicații care, în cascadă, pot duce la evenimente grave din punct de vedere al sănătății persoanei la care facem referire.

Nu putem să nu ne gândim la complicațiile mecanice ale obezității. Mai multe kilograme vor duce la suprasolicitarea frecventă a articulațiilor. Persoanele care au obezitate vor avea o artroză importantă la nivelul genunchilor, la nivelul gleznelor sau șoldului, deoarece acestea trebuie să poată sprijini un număr mai mare de kilograme decât în cazul unei persoane care este normoponderală.

Frecvent, persoanele care sunt supraponderale sau obeze dezvoltă inclusiv complicații psihologice, complicații psihiatrice, uneori ajungând la episoade mai frecvente de depresie. Persoanele acestea sunt mai adesea anxioase, dezvoltă episoade de anorexie sau de bulimie nervoasă. Complicațiile acestea sunt cât se poate de eterogene.

În rândul acestor persoane care au obezitate apare un alt fenomen îngrijorător și anume sindromul de apnee în somn. Sunt acele persoane care din cauza țesutului adipos în exces, în principal a celui abdominal, au o compresiune suplimentară la nivel respirator. Au o serie de modificări ale tractului respirator care favorizează apariția apneei în somn cu toate complicațiile acesteia. Știm că performanța intelectuală a unei persoane cu episoade de apnee în somn este diminuată din cauza lipsei oxigenării creierului în timpul nopții. O persoană cu apnee în somn va avea și hipertensiunea refractară, care apare frecvent și din cauza obezității per se. Persoanele cu apnee în somn vor avea toate complicațiile respiratorii în cascadă ale acestei tulburări. Fără doar și poate, avem de a face cu o consecință complexă a obezității.

La acestea se mai adaugă ficatul gras non alcoolic, ce apare foarte frecvent la persoanele cu obezitate, care poate să ducă la afectare hepatică, iar în stadiile sale finale poate să conveargă către apariția cirozei hepatice. Este una dintre complicațiile metabolice foarte frecvente ale obezității, ale sindromului metabolic și nu numai.

Ce ne puteți spune despre obezitatea din rândul populației pediatrice?

Tendința evolutivă a obezității este una cât se poate de îngrijorătoare în general, dar este și mai îngrijorătoare atunci când ne referim la populația pediatrică. Înainte cu 30 de ani, erau rarisime cazurile de obezitate la copii și de cele mai multe ori erau de fapt cauze de obezitate secundară. Practic, o anumită boală genera obezitatea în rândul acestor copii.

Numărul de cazuri de obezitate la copil crește mai mult decât crește numărul de cazuri de obezitate în rândul adulților, ceea ce ne indică niște aspecte îngrijorătoare pe viitor, deoarece obezitatea apărută la o vârstă atât de fragedă atrage niște complicații mai importante decât dacă ar fi apărut la o vârstă mai târzie. Practic, aici vorbim de două componente distincte.

Consecințele obezității sunt date, pe de o parte, de magnitudinea dezechilibrului, iar pe de cealaltă parte, impactul obezității este dat de durata expunerii la obezitate. Evident că în momentul în care obezitatea apare la o vârstă fragedă, de 7-10 ani, durata de expunere va fi mult mai mare decât dacă ar fi apărut la 40-50 de ani, și atunci are consecințe mai profunde.

Spre exemplu, eu, când eram student la medicină, am învățat că dacă o persoană face diabet zaharat sub vârsta de 30 de ani, este foarte probabil ca acesta să fie un diabet zaharat tip I. În schimb, acum vedem cazuri generate de obezitate, de diabet zaharat tip II, la copii de 6-7-8 ani. Practic, magnitudinea dezechilibrului energetic este atât de mare încât acești copii încep să facă diabet zaharat tip II chiar la vârste la care, în urmă cu 20-30 de ani, erau automat categorisiți a avea diabet zaharat tip I.

În a doua parte a interviului cu medicul Bogdan Timar vom discuta despre cauzele acestui fenomen, dar și despre prevenție și gestionare.