Ce este luxația patelară

Luxația patelară, denumită și luxația rotulei, apare atunci când rotula (patela) se deplasează din poziția sa normal și iese din articulația genunchiului. Poate să apară la oricine, de obicei în urma unui traumatism direct asupra genunchiului și/sau existenței unor anumiți factori anatomici care predispun la ieșirea rotulei din articulație. Cel mai frecvent, rotula se deplasează în exterior (lateral). În general, este întâlnită mai des la femei și adolescenți.

Luxația rotuliană a genunchiului este însoțită de durere puternică de genunchi, imposibilitate de îndreptare a genunchiului, cu senzația că rotula pocnește, urmată de umflarea genunchiului, tumefierea acestuia și imposibilitatea de deplasare.

Acest traumatism poate avea ca efect ruptura ligamentelor sau desprinderea capetelor osoase ligamentare, cu pierderea contactului parțial sau total. Ligamentul patelofemural medial (MPFL) este principalul stabilizator împotriva deplasării/luxației laterale a rotulei.

O dislocare de rotulă este o problemă serioasă, care apare atunci când rotula (osul mic din fața genunchiului) sare din locul ei. De cele mai multe ori, aceasta trebuie repusă la loc de către un medic.

Dacă accidentarea este gravă, poate fi necesară o operație. În cazul unei luxații de genunchi, este foarte important să mergi de urgență la un medic ortoped, pentru a primi tratamentul corect și pentru a verifica dacă au apărut alte probleme în interiorul genunchiului.

Ce simptome provoacă luxația rotulei

• Durere acută și intensă, sensibilitate la nivelul genunchiului
• Tumefiere locală (Umflarea genunchiului)
• Instabilitatea genunchiului
• Imposibilitatea de a îndoi sau întinde genunchiul (blocare)
• Genunchiul pare a fi deformat
• Rotula (patela) se dislocă spre exteriorul genunchiului
• Mișcarea exagerată a rotulei de la dreapta la stânga (rotulă hipermobilă)

Odată ce este pusă rotula la loc, durerea dispare treptat. Acest lucru se poate produce spontan sau în urma unor manevre realizate de o persoană specializată.

Cauze și factori de risc

Cauze traumatice (cel mai frecvent la tineri activi):

• Mișcare bruscă de pivotare sau torsiune pe un picior fix.
• Lovitură directă laterală asupra genunchiului.

Cauze non-traumatice, predispoziția de a avea o luxație rotuliană este în strânsă legătură cu factorii anatomici ai genunchiului:

• Displazia femuro-patelară (cea mai frecventă cauză de luxație de rotulă).
• Poziționarea înaltă (patela alta) sau lateralizată a rotulei;
• Hipermobilitate articulară
• Alterări torsionale la nivelului femurului și/sau tibiei
• Deficit muscular de vast medial oblic (VMO)
• Istoric familial de instabilitate patelară.
• Genu valgum (picioarele in X) sau genu recurvatum;

Cum le clasificăm

• Primară – primul episod, adesea traumatic.
• Recidivantă – se repetă frecvent, chiar și în lipsa unui traumatism clar.
• Cronică – instabilitate persistentă, cu sau fără durere.

Cum se pune diagnosticul

• Examinare clinică:
• Genunchi dureros, umflat, deformare vizibilă.
• Instabilitate la împingerea patelară înspre lateral
• Laxitate ligamentară (dacă e cazul).
• Imagistică: Radiografie, RMN, CT

Pentru confirmare medicul va solicita o radiografie simplă a genunchiului, care de asemenea va lămuri dacă există și fracturi asociate. Odată repusă la loc rotula, se poate recomanda efectuarea unui RMN sau CT al genunchiului, pentru a observa în detaliu ce leziuni ale ligamentelor (mai ales MPFL) sau cartilajului s-au produs.

Tratamentul luxațiilor de rotulă

Probabilitatea de încă o luxație după un prim episod este de peste 50%. Tratamentul nechirurgical vizează purtarea unei orteze sau taping care să mențină rotula în poziție corectă și ulterior exerciții pentru întărirea mușchilor coapsei.

Obiectivul comun al acestor metode terapeutice este menținerea rotulei pe axul normal.

• Conservator (prima luxație, fără fracturi sau instabilitate severă):
• Chirurgical (indicat în):
• Luxații recidivante
• Leziune completă MPFL
• Fracturi osteocondrale asociate
• Anomalii structurale (patela alta, displazie severă)

Tipuri de intervenții pentru tratamentul țesuturilor moi (reconstrucție ligamentară) și corecția factorilor anatomici osoși predispozanți.

• Reconstrucție MPFL, ligamentul care reprezintă principalul limitator pentru deplasarea laterală excesivă a rotulei.
• Realiniere osoasă (ex. osteotomie tibială), repoziționare a tuberoziății de inserție distală a tendonului rotulian
• Trohleoplastie (pentru displazie severă)

În ce constă recuperarea post-luxație

Obiectivele sunt de a îmbunătăți treptat atât mobilitatea, cât și forța musculară, fără a forța rotula să iasă din poziția ei. Primele săptămâni trebuie purtată o orteză, iar flexia și sprijinul pe membrul inferior afectat sunt făcute progresiv. Ulterior recuperarea se focalizează pe întărirea musculaturii coapsei și zonei pelviene. Kinetoterapia este esențială, cu accent pe:

• întărirea musculaturii cvadricepsului (în special vast medial oblic, (VMO))
• întărirea musculaturii interioare și exterioare a coapselor
• exerciții proprioceptive; reeducarea echilibrului și coordonării,
• control neuromuscular
• tehnici de corecție funcțională (ex. mers, alergare, schimbare de direcție)
• controlul mișcărilor de pivotare
• corectarea dezechilibrelor musculare și biomecanice
• stretching al structurilor laterale
• reluarea activităților progresiv, în 6–12 săptămâni.

Tratamentul necorespunzător sau incomplet al luxației genunchiului poate duce la:

• Recidive
• Instabilitatea genunchiului afectat
• Laxitate ligamentară
• Condropatie patelară (uzură cartilaj)
• Leziuni osteocondrale
• Artroză femuro-patelară pe termen lung
• Complicațiile neurovasculare.

Diferă tratamentul la copii pentru luxația de rotulă?

La copii este prezent cartilajul de creștere, așadar nu se pot realiza tehnici care să îl afecteze. Nu se poate acționa decât asupra țesuturilor moi (reconstrucția ligamentară) fără însă să fie schimbați factorii anatomici osoși. Riscul unei noi recidive, chiar și după intervenția chirurgicală, este mai mare decât la adulți, dar pe de altă parte, mult mai mic decât dacă ar fi lăsată netratată.

Sfaturi pentru prevenție (în caz de predispoziție)

Pentru a preveni luxația rotulei genunchiului, trebuie luate următoarele măsuri:

• Corectarea biomecanicii mersului și alergării
• Evitarea mișcărilor bruște în sporturile cu pivotare
• Ortezare sau taping în activitățile sportive
• Evitarea sedentarismul
• Controlul greutății
• Atenție la antecedentele medicale

După cel puțin două luxații sau subluxații de rotulă trebuie luat în calcul tratamentul chirurgical.

Ieșirea frecventă din articulație a rotulei, în afara durerii intense pe care o provoacă în acel moment, poate determina o leziune a cartilajului rotulei, leziune în general ireversibilă.

Luxația patelară reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită, mai ales în rândul persoanelor active, și necesită o abordare atentă atât în faza acută, cât și în procesul de recuperare. Diagnosticarea corectă, tratamentul personalizat și intervenția promptă a medicului ortoped sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și recidivelor. Indiferent dacă se optează pentru tratament conservator sau chirurgical, recuperarea funcțională completă prin kinetoterapie joacă un rol decisiv în redobândirea stabilității și funcționalității genunchiului. O abordare integrată, care ia în considerare atât factorii anatomici, cât și funcționali, este cheia unui prognostic favorabil pe termen lung.