Care sunt cele mai frecvente tipuri de leziuni ortopedice pe care le întâlniți în practica dvs.?

Cele mai frecvente tipuri de leziuni ortopedice întâlnite în practica medicală sunt:

• Entorse (leziuni ale ligamentelor care susțin o articulație, apărute prin întindere sau rupere) – predominant la nivelul gleznei, genunchiului și încheieturii mâinii. Frecvente în sporturile de contact sau cele ce implică schimbări rapide de direcție (fotbal, baschet, volei).
• Sindromul de suprasolicitare (tendinită, bursită, sindromul de tunel carpian, fasceita plantară)
• Leziuni meniscale (apar frecvent în rândul sportivilor sau prin degenerare la vârstnici)
• Artroza – deși nu este o leziune traumatică acută, e una dintre cele mai frecvente afecțiuni ortopedice. Afectează mai ales genunchii, șoldurile, coloana vertebrală și mâinile.
• Diverse fracturi – frecvente la nivelul radiusului distal (încheietura mâinii), claviculei, gleznei și piciorului.

Există mituri des întâlnite legate de domeniul ortopediei?

Da, în ortopedie circulă numeroase mituri care pot duce la întârzieri în tratament, alegeri greșite sau așteptări nerealiste. Iată câteva dintre cele mai frecvente mituri:

• „Terapia alternativă (unguent, masaj, băi) vindecă rupturi de ligamente sau fracturi” – Astfel de metode pot ameliora durerea, dar nu repară țesuturile lezate. Diagnosticarea și tratamentul ortopedic rămân esențiale.

• „Dacă pot merge pe picior, sigur nu este fracturat” – Unele fracturi (de stres, oase mici, fracturi incomplete) permit încă mobilitatea, dar pot duce la complicații dacă nu sunt tratate corect. Mersul nu exclude o fractură.

• „Timpul și odihna vindecă orice leziune” – Unele leziuni (rupturi de ligamente, rupturi meniscale, rupturi de tendoane) necesită intervenție activă. Ignorarea acestora poate duce la instabilitate articulară sau artroză precoce.

• „Copiii cu picioare în X sau în O trebuie operați întotdeauna” – La copiii mici, aceste poziții pot fi fiziologice (normale) și se corectează de la sine până la 7-8 ani. Doar deformările severe sau persistente necesită tratament ortopedic.

• „Protezele sunt doar pentru vârstnici” – Vârsta nu este singurul criteriu. Și persoane tinere cu distrugere severă a articulației (post-traumatică, artrită reumatoidă, necroza de cap femural) pot avea indicație pentru protezare.

• „Odată rupt un ligament, nu mai poți face sport niciodată” – Cu tratament corect (inclusiv chirurgical unde e necesar) și recuperare adecvată, majoritatea pacienților revin la sport, uneori chiar la nivel de performanță.

• „Ortopedul doar operează” – Ortopedia modernă include numeroase metode non-chirurgicale: fizioterapie, infiltrații cu soluții vascosuplimentare, infiltrații cu soluții PRP, orteze, consiliere pentru exerciții, modificări ale stilului de viață.

În ce măsură tehnologia (precum imagistica avansată, robotica sau 3D) a schimbat tratamentele ortopedice în ultimii ani?

Tehnologia a transformat profund ortopedia în ultimii ani, aducând mai multă precizie, siguranță și rezultate mai bune pentru pacienți. Vă spun doar câteva dintre cele mai importante inovații și impactul lor direct asupra tratamentelor ortopedice:

• Imagistica avansată (RMN, CT, ecografie de înaltă rezoluție) oferă diagnostice mult mai precise pentru leziuni de ligamente, cartilaje, menisc sau microfracturi. Permite identificarea timpurie a afecțiunilor degenerative sau tumorale.

• Chirurgia asistată robotic crește acuratețea în implantarea protezelor de șold sau genunchi. Reduce riscul de eroare umană, oferă recuperare mai rapidă, iar durerea postoperatorie e redusă.

• Navigația chirurgicală computerizată permite ghidarea în timp real a instrumentelor în timpul intervențiilor, asigură poziționarea optimă a implanturilor. E folosită în protezarea genunchiului și în chirurgia spinală pentru a evita structuri nervoase sensibile.

• Tehnologia 3D (modelare și printare). Cu ajutorul ei se pot crea modele anatomice 3D personalizate pentru planificare chirurgicală. Printarea de implanturi personalizate pentru reconstrucții osoase complexe (mai ales în chirurgia oncologică și deformări osoase severe).

• Realitatea augmentată (AR) și virtuală (VR) oferă un antrenament chirurgical avansat pentru medici rezidenți și nu numai, posibilă utilizare intraoperatorie pentru ghidaj vizual augmentat. Realitate virtuală (VR) în kinetoterapie este utilă pentru ca pacientul să facă exerciții într-un mediu virtual interactiv.

• Exoschelete și roboți de reabilitare – acestea sunt dispozitive robotizate care asistă mersul sau mișcările membrelor. Permit reeducarea mișcării în condiții controlate.

Cum influențează alimentația și stilul de viață sănătos sănătatea oaselor și a articulațiilor?

Alimentația și stilul de viață au un impact esențial și direct asupra sănătății oaselor și articulațiilor, atât în prevenirea afecțiunilor ortopedice, cât și în recuperare.

Un stil de viață sănătos, bazat pe o alimentație echilibrată și mișcare regulată, este cea mai bună investiție în sănătatea sistemului musculo-scheletic. El nu doar că previne fracturi și artroza, dar susține și recuperarea după leziuni sau intervenții chirurgicale.

Exercițiile cu impact moderat (mers, alergare ușoară, antrenamente cu greutăți) stimulează formarea osoasă.

Kinetoterapia și stretching-ul mențin mobilitatea articulară și întăresc musculatura de susținere.

Scăderea în greutate reduce durerea articulară și riscul de degenerare precoce.

Expunerea la soare – 15-20 minute pe zi ajută sinteza de vitamina D – esențială pentru absorbția calciului.

Evitarea fumatului este importantă deoarece fumatul reduce densitatea osoasă, scade aportul de oxigen în țesuturi și încetinește vindecarea fracturilor.

Limitarea alcoolului ajută și ea deoarece consumul excesiv afectează echilibrul hormonal și absorbția calciului, crescând riscul de osteoporoză.

Care sunt riscurile de a amâna tratamentele ortopedice pentru leziuni minore și ce complicații pot apărea în viitor?

Amânarea tratamentului ortopedic, chiar și pentru leziuni aparent minore, poate duce la complicații serioase pe termen mediu și lung. Multe dintre aceste afecțiuni evoluează silențios, agravându-se în lipsa intervenției corecte și la timp.

Spre exemplu, o entorsă netratată corect duce spre instabilitate cronică cu risc crescut de recidivă și uzură articulară, fracturi nediagnosticate duc la consolidări vicioase. Leziuni netratate ale meniscului, cartilajului sau ligamentelor duc la o frecare anormală în articulație, iar în final artroză precoce (la 30–40 de ani în loc de 60+).

Excesul de solicitare pe o articulație instabilă sau inflamată duce la distrugere progresivă.

Evitarea mișcării de frică/durere sau imobilizarea excesivă duce la pierderea masei musculare și ulterior la recuperare mai dificilă.

Chiar dacă leziunea pare minoră, este esențială o evaluare ortopedică rapidă. Tratamentele simple, făcute la timp, pot preveni afecțiuni cronice sau intervenții majore mai târziu.

În ce măsură exercițiile fizice, precum yoga sau pilates, pot ajuta la prevenirea problemelor ortopedice?

Exercițiile fizice precum yoga și pilates joacă un rol semnificativ în prevenirea problemelor ortopedice, fiind metode eficiente, non-invazive, care contribuie la menținerea sănătății articulațiilor, mușchilor și coloanei vertebrale.

Stretchingul ajută la menținerea mobilității articulațiilor, prevenind rigidizarea acestora. Pilates este bun pentru activarea musculaturii stabilizatoare. Atât yoga, cât și pilates ajută la conștientizarea posturii, reducând riscul de cifoze, scolioze, dureri cervicale și lombare.

Ce recomandări aveți pentru persoanele care au afecțiuni ortopedice cronice?

Pentru persoanele care suferă de afecțiuni cronice ortopedice, precum artrita (artroză, poliartrită reumatoidă) sau osteoporoza, recomandările trebuie să vizeze controlul durerii, menținerea mobilității și prevenirea complicațiilor.

Ca și recomandări, vă enumăr următoarele:

• Monitorizarea evoluției bolii.
• Ajustarea tratamentului medicamentos la timp (antiinflamatoare, protectoare articulare, bifosfonați, suplimente).
• Mișcare zilnică, adaptată afecțiunii (evitarea sedentarismului care accelerează degradarea osoasă și articulară).
• Alimentație bogată în calciu și vitamina D.
• Suplimente (vit. D, calciu, colagen, glucozamină) pot sprijini, dar nu înlocuiesc tratamentul de bază.
• Fizioterapie și kinetoterapie personalizate.
• Prevenirea căderilor și protejarea articulațiilor.
• Terapie regenerativă (infiltrații cu soluții vascosuplimentare – acid hialuronic, infiltrații cu soluție PRP – plasma îmbogățită cu trombocite).

În ce măsură activitățile fizice intense, cum ar fi sporturile de contact sau ridicarea de greutăți, pot afecta sănătatea oaselor și articulațiilor?

Activitățile fizice intense, precum sporturile de contact (fotbal, rugby, arte marțiale) sau ridicarea de greutăți, pot avea beneficii semnificative, dar și riscuri reale asupra sănătății oaselor și articulațiilor în funcție de modul în care sunt practicate.

Riscurile includ accidente și traumatisme acute – torsiuni, lovituri sau aterizări greșite care duc la entorse, fracturi, luxații, iar suprasolicitare articulară și uzura prematură (cum ar fi ridicarea greutăților fără tehnica corectă) duc la un stres mecanic excesiv pe genunchi, umeri, coloană, iar ulterior artroză precoce, hernii de disc.

Sporturile de contact cresc riscul de leziuni ale ligamentelor, leziuni de menisc, leziuni ale tendoanelor, luxații. Activitatea fizică intensă poate fi un aliat puternic al sănătății osoase și articulare doar dacă este făcută corect, echilibrat și supravegheat. Altfel, poate deveni o cauză de leziuni ortopedice majore sau degenerative.

Cum poate fi gestionată durerea în urma unei leziuni ortopedice?

Gestionarea durerii după o leziune ortopedică presupune o abordare complexă, adaptată fazei acute (scurtă) sau cronice (lungă). Scopul este reducerea durerii, prevenirea cronicizării și menținerea funcționalității.

În faza acută se impune repaus, crioterapie locală (gheață pentru reducerea inflamației), imobilizări în bandaje elastice sau diferite tipuri de orteze, drenaj postural (pentru reducerea edemului), medicație antialgică, antiinflamatoare, miorelaxante.

Pe termen lung vorbim de recuperare funcțională complexă prin kinetoterapie și fizioterapie, exerciții de reeducare și întărire, suplimente alimentare pe bază de colagen, glucozamină, calciu și vitamina D și, bineînțeles, infiltrații în funcție de tipul afecțiunii și regiunea anatomică.

Ce simptome ar trebui să îi dea de gândit unui om că trebuie să consulte un ortoped?

Există mai multe semne de avertizare care indică necesitatea unei consultații la medicul ortoped. Cele mai importante sunt:

• Durere persistentă la nivelul articulațiilor, oaselor sau coloanei (durere care durează mai mult de câteva zile sau care se agravează progresiv).
• Umflături, roșeață sau căldură locală.
• Limitarea mobilității sau rigiditate articulară (dificultate în a îndoi, întinde sau roti o articulație).
• Deformări vizibile la nivelul membrelor sau articulațiilor.
• Instabilitate articulară.
• Zgomote anormale în articulații (cracmente, pocnituri dureroase).
• Amorțeli, furnicături sau slăbiciune musculară.

Orice durere sau simptom persistent musculo-scheletal nu trebuie ignorat, consultația la ortoped este esențială pentru diagnostic corect, prevenirea agravării și inițierea unui plan de tratament adecvat.