Deși, popular, Reumatologia este percepută ca o disciplină medicală care tratează afecțiuni articulare degenerative specifice vârstnicilor, aria de competență a Reumatologiei include și o serie consistentă de boli autoimune dintre care cele mai cunoscute sunt artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă și lupusul eritematos sistemic. Important de precizat este că aceste afecțiuni sunt întâlnite la toate categoriile de vârstă, după cum explică dr. Mihaela Margea, medic specialist reumatolog.

 

Cum influențează stilul de viață modern apariția și agravarea bolilor autoimune? Stresul sau anxietatea contribuie la apariția și evoluția acestor afecțiuni?

Așa cum știm cu toții, stilul de viață actual se caracterizează prin creșterea, uneori exponențială, a nivelului de stres cotidian, combinat cu o alimentație nesănătoasă, sedentarism, dar și obiceiuri precum fumatul și consumul excesiv de alcool. Impactul acestor factori nu este neglijabil și contribuie, împreună cu predispoziția genetică, la declanșarea acestor boli, totodată ele reducând posibilitatea unui răspuns optim la tratamentele specifice.

Statistic vorbind, persoanele care suferă de anxietate sunt mai predispuse să sufere și de durere cronică. Anxietatea are rol în scăderea pragului dureros, exacerbarea oboselii și a tulburărilor de somn. Astfel, în fibromialgie de exemplu, prin efectele enumerate anterior, dar și prin asocierea cu depresia, anxietatea influențează negativ evoluția bolii și calitatea vieții pacienților.

Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpinați în diagnosticarea bolilor sistemice și ce rol joacă tehnologia actuală în acest proces?

În practica medicală în general, și poate, cu atât mai mult în cea reumatologică, cea mai frecventă cauză pentru care pacienții trec pragul cabinetului medical este durerea. Provocarea reumatologului este să găsească mobilul declanșator al durerii care, în multe situații, nu este unul evident. Astfel, durerea articulară poate să apară în contextul unor boli limitate la sistemul musculoscheletic (cum este cazul artrozelor) sau în cadrul unor afecțiuni cu implicarea altor organe și sisteme (aici paleta este variată, de la bolile reumatismale autoimune precum artrita reumatoidă, lupus eritematos sistemic, sindrom Sjogren, până la hipotiroidism și diabet zaharat).

Cel mai util instrument (aproape indispensabil aș îndrăzni să spun) de care dispune reumatologul este ecograful. Progresul tehnologic ne permite azi să dispunem de echipamente extrem de performante – desigur, suportând costurile de rigoare – care ne permit să evaluăm în timp real structurile articulare și periarticulare, să confirmăm sau să infirmăm prezența semnelor de inflamație și să intervenim prin terapii injectabile locale ghidate ecografic.

Care sunt câteva mituri comune despre aceste boli pe care le-ați întâlnit și cum reușiți să le combateți în relația cu pacienții?

Cred că unul dintre cele mai comune mituri întâlnite în ce privește abordarea problemelor articulare este cel potrivit căruia nu este bine să se evacueze lichidul acumulat într-o articulație inflamată (cel mai frecvent genunchiul). În discuția cu pacientul am grijă să subliniez cauzalitatea existentă între inflamație, efuziune lichidiana articulară, amplificarea durerii și reducerea mobilității. Astfel, explic pacientului că fluidul sinovial care s-a acumulat în exces în articulație are o compoziție alterată și întreține durerea și erodarea continuă a cartilajului articular, iar puncția articulară are atât scop diagnostic, cât și terapeutic.

Ce noutăți terapeutice promițătoare credeți că ne aduce viitorul în acest domeniu?

Debutul secolului XXI a adus în reumatologie tratamente noi care au îmbunătățit consistent calitatea vieții pacienților prin introducerea terapiilor biologice. Elementul de noutate majoră al acestora este controlul mai bun al bolii și chiar oprirea evoluției acesteia. Din păcate, în afecțiunile reumatismale mediate imun, nu se poate vorbi de vindecarea completă, ci de remisiunea bolii. Dat fiind faptul că rata de succes a terapiilor biologice este net superioară tratamentelor anterioare, continua dezvoltare a acestora și punerea pe piață a unor terapii biologice noi dau speranță atât clinicianului, cât și pacientului în ce privește optimizarea perspectivelor curative.

Privind spre viitor, așteptările noastre ca reumatologi sunt susținute de studiile asupra modului cum influențează dezechilibrele microbiotei intestinale (flora bacteriană intestinală) patogenia diferitelor afecțiuni autoimune. Rezultatele preliminare sunt încurajatoare pentru stabilirea acestor noi tipuri de cauzalități – care au potențial terapeutic – și ne așteptăm ca pe viitor să putem interveni concret în modularea microbiotei prin dietă, pre/probiotice, antibiotice sau chiar transplant de microbiotă ca terapie neoadjuvantă în bolile reumatismale imune.

Cum colaborați cu alți specialiști (nutriționiști, kinetoterapeuți etc.) pentru a crea un plan de tratament holistic și eficient pentru pacienții cu afecțiuni reumatice/sistemice?

Deoarece pacientul reumatologic este un pacient complex, atât prin multiplele afecțiuni asociate, cât și prin implicațiile sistemice ale bolilor reumatismale autoimune, colaborarea interdisciplinară cu diferite specialități clinice și chirurgicale este un element obligatoriu în practica medicului reumatolog.

Tratamentul holistic al pacientului se articulează pe joncțiunea dintre măsurile igieno-dietetice, tratamentul medicamentos și tratamentul de recuperare medicală.

În această cheie, partenerii noștri sunt atât nutriționiștii, cât și kinetoterapeuții. Cu toate că pacienții se așteaptă să obțină efectul curativ exclusiv în urma medicației, este parte a muncii noastre să le explicăm că dincolo de urmarea medicației prescrise, există un efort adițional pe care trebuie să îl depună prin revizuirea obișnuințelor alimentare și urmarea unui tratament fiziokinetoterapeutic.

Ce importanță are prevenția în reumatologie și ce măsuri simple pot lua oamenii pentru a se proteja pe termen lung?

Fără să putem preciza în mod concret care este impactul în reducerea riscului de apariție a bolilor reumatismale, putem acționa asupra factorilor de risc modificabili și anume menținerea unei greutăți corporale optime (evitarea ambelor extreme, atât a obezității cât și a subponderabilității), evitarea sedentarismului, asigurarea unei alimentații echilibrate, evitarea fumatului.

Dacă ați putea să schimbați un aspect al modului în care societatea percepe bolile autoimune, care ar fi acela și de ce?

Ceea ce mi-aș dori să văd îmbunătățindu-se este percepția societății asupra actului medical, prin creșterea încrederii în personalul medical, încredere care merge împreună cu disponibilitatea pacienților de a accepta diagnosticul și tratamentul. Din păcate, de multe ori, pacienții preferă informarea din surse paramedicale, cum ar fi internetul, decât sfatul specialistului, fapt care nu conduce neapărat la ameliorarea condiției lor, ci, uneori, la agravarea acesteia.

În final, aș vrea să subliniez faptul că medicul este un specialist care are în spate un amplu parcurs, atât academic cât și practic, și care este responsabil pentru diagnostic și conduita terapeutică.