Indiferent în ce formă apare, cancerul este un diagnostic pe care nimeni nu dorește să îl audă. Statistic însă, vedem că patologia oncologică reprezintă, per ansamblu, a doua cauză de mortalitate la nivel mondial. Factorul insidios al acestei boli îl vedem nu numai la debutul ei, ci și în încercarea constantă de reinventare a terapiilor.

Avansul tehnologiei medicale și munca asiduă a medicilor și cercetătorilor ridică un zid în fața patologiei oncologice, însă lupta e departe de a fi câștigată. Am stat de vorbă despre această boală cu medicul oncolog Șerban Negru, președintele Asociației OncoHelp din Timișoara.

Nici nu știu cum putem să abordăm discuțiile despre această maladie cu atâtea fațete. E un diagnostic de care toată lumea se ferește. Aș vrea să discutăm puțin la modul general despre cancer și cum arată el acum, în 2024, din observațiile dumneavoastră.

Statistic, e a doua cauză de deces la nivel mondial, după bolile cardiovasculare. Deși am învățat să tratăm probleme acute, cum erau infecțiile de pildă, apar boli cronice care sunt mai greu de controlat. În principal, cele mai frecvente cauze de mortalitate sunt bolile cardiovasculare și cancerul. Dar, pe de altă parte, dacă ne uităm la felul în care a evoluat cancerul în ultima sută de ani, vedem că incidența lui este tot mai mare și în același timp, mortalitatea secundară crește și ea. Din această cauză, tendința este ca principala cauză de deces în următoarele decenii să devină cancerul, care astfel va detrona bolile cardiovasculare de pe poziția în care se află în momentul de față.

Și acum 100 de ani, pentru că avem și statistici atât de vechi, de exemplu, în Statele Unite ale Americii, decesul prin cancer reprezenta a șaptea cauză de deces la momentul acela. Principala cauză de deces era pneumonia. Noi am învățat să tratăm pneumoniile, infecțiile în general, dar, repet, bolile acestea care vin odată cu îmbătrânirea s-au înmulțit. Trăim mai mult și implicit apucăm să facem diverse forme de cancer la vârsta a treia, cancerul fiind în general o boală a oamenilor bătrâni.

Avem 20 de milioane de cazuri de cancer depistate anual la nivel mondial, dintre care aproximativ jumătate sunt letale. Prin urmare, la nivel mondial, putem spune că un cancer din două este fatal. Unul din doi bolnavi pierde lupta cu cancerul. Statisticile arată mult mai bine în țările civilizate, unde mortalitatea a scăzut semnificativ. Și aici deja vorbim de un pacient din trei sau patru care moare, spre deosebire de țările mai puțin dezvoltate, unde lucrurile arată mult mai rău.

Spuneți că cel mai adesea, cancerul este o patologie care apare la persoane mai în vârstă. Există însă și multe multe cancere la copii?

Statistic nu sunt foarte multe cazuri de cancer la copii – 1%, maxim 2% dintre cazuri apar la tineri. Și ideea de tinerețe e foarte variabilă. În mentalul nostru colectiv devenim tot mai lacși cu limita tinereții, dar dacă ne uităm cancerele pediatrice, la cancere care apar la copiii până la 18 ani, procentul e undeva la 1%. Și aici avem vești bune: acum 60-70 de ani, înainte de perioada chimioterapiei, erau mortale. În momentul de față, 8-9 din 10 copii se vindecă. Sigur, există un impact psihologic enorm, nu numai pe copilul care dezvoltă cancer, ci și pe întreaga familie. Vă dați seama, e șocant pentru toată lumea.

Aceste cancere sunt provocate de lumea modernă, de stilul nostru de viață, de alimentație, de vicii?

Asta a fost o dezbatere masivă în ultimii ani – s-a discutat mult dacă este o problemă care poate fi prevenită sau este ceva inevitabil. Au fost foarte multe modele de prognoză și de înțelegere a fenomenului de carcinogeneză și a cauzelor care generează cancerul. Dacă până acum 10 an, conceptul general era că aproape toate cancerele sunt evitabile, în momentul de față considerăm că doar circa jumătate dintre cancere sunt evitabile și cealaltă jumătate sunt inevitabile. Totuși, putem să reducem semnificativ probabilitatea de a dezvolta cancer dacă avem un stil de viață sănătos. Nu cred că are rost să repetăm toate cauzele esențiale, dar principalii factori de risc pe care îi putem controla sunt fumatul și alimentația deficitară. O a treia cauză majoră sunt infecțiile, infecțiile cu virusuri cancerigene, cum e virusul HPV pentru cancerul de col uterin, virusul hepatic pentru cancere hepatice etc.

Femeile sau bărbații? Cine dezvoltă mai des o patologie oncologică?

Culmea, acum 100 de ani, statisticile americane arătau că femeile făceau cancer mai frecvent dar, odată cu apariția fumatului, odată ce obiceiul fumatului s-a generalizat și bărbații au fumat mai mult, cancerul a început să apară în mai multe situații la ei. Cele două curbe se întretaie undeva prin anii ’40-’50, pentru că bărbații au un stil de viață mai nesănătos din punctul acesta de vedere. Pe de altă parte, femeile, trăind mai mult, au o probabilitate mai mare de a face cancer. Femeile trăiesc în medie, cu până la cinci ani mai mult decât bărbații.

Din experiența dumneavoastră medicală, cum vedeți evoluția tratamentului oncologic pe parcursul timpului? La Timișoara cum se desfășoară acesta?

Dacă e să ne uităm la istoria medicinei, o să vedem că primul tratament real în cancer a fost chirurgia. Chirurgie pentru cancer facem de vreo 2.500 de ani. Avem date istorice, de dinaintea erei noastre, cu primele operații. Era o regină în Orientul Mijlociu, Regina Atossa, despre care izvoarele scriu că ar fi fost operată de un chirurg grec pentru un cancer mamar.

Dar chirurgie modernă adevărată facem de aproximativ 150 de ani. A fost Billroth în Viena, a fost Halsted în Statele Unite. Ei au fost primii care au descris procedurile corecte de chirurgie. După aceea au venit altele noi. Radioterapia a apărut vreo 20 de ani mai târziu, la începutul secolului XX. Odată cu apariția razelor X, ne-am gândit nu doar să le folosim ca diagnostic, ci și ca metodă de tratare a cancerului. În anii ’40 au apărut primele citostatice după Al Doilea Război Mondial. Dar, cumva, nu s-a văzut lucrul acesta, pentru că au apărut antibioticele și ele au „luat fața” din punct de vedere al popularității.

După aceea au venit noi valuri de terapii, terapiile țintite, hormonoterapia, imunoterapia, acum 12-13 ani. Sunt noi trepte în evoluția terapiilor în cancer. Ce se întâmplă în Timișoara? Lucrurile merg bine, zic eu. Din păcate, în mentalul colectiv, noi aici, local, avem senzația că lucrurile nu merg la fel de bine ca în alte orașe, dar pot să vă asigur că avem aceleași medicamente, aceleași terapii și specialiști. Timișoara e al treilea oraș ca număr de medici oncologi care profesează, după București și Cluj.

Câți oameni tratați aici, în acest centru?

Mii. Îmi e foarte greu să vă spun exact. Facem în jur de 2.000-2.500 de chimioterapii în fiecare lună și peste 30.000-35.000 de proceduri de radioterapie, ședințe de radioterapie, dar creștem în adresabilitate cu fiecare an care trece. Circa 40 % dintre pacienții noștri nu sunt din județul Timiș. Sunt din Caraș, din Hunedoara, din Arad. Vin din toată regiunea.

Ce tipuri de cancere sunt cel mai des întâlnite la pacienții din vestul țării?

Din punct de vedere istoric, noi știam că, în Banat, mâncându-se gras, avem mai frecvent cancer colorectal. Realitatea este că avem cam aceleași statistici ca la nivel mondial. Sunt totuși zone în care avem un anumit tip de cancer întâlnit mai frecvent. Ca exemple ar fi cancerul de stomac în Japonia sau melanomul în Australia. Acestea sunt zone în care avem o incidență mai mare a acestor cancere. Și există și explicații: Stilul de alimentație în cazul cancerului gastric, iar în Australia faptul că avem de a face cu o populație care nu s-a dezvoltat natural acolo, ci sunt emigranți care au o piele mai deschisă la culoare, deci mai susceptibilă de a dezvolta o astfel de patologie.

În partea a doua a interviului cu medicul Șerban Negru, care va apărea în ediția din 5 martie 2024, veți putea afla mai multe despre viitorul tratamentelor oncologice, despre HPV și despre importanța îngrijirilor paliative.