Acest lucru a fost decis de către Curtea Constituţională care a admis o excepţie de neconstituţionalitate ridicată de către Avocatul Poporului referitoare la un articol din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Respectivul articol de lege a fost declarat neconstituţional, iar decizia a fost publicată, săptămâna trecută, în Monitorul Oficial, intrând în vigoare începând cu data de 29 iulie a.c.
Articolul declarat neconstituţional de către judecători are următorul conţinut: „Prelungirea dreptului de circulaţie, atunci când dovada înlocuitoare eliberată în condiţiile alin. (4) prevede acest drept, se poate dispune, cu câte 30 de zile, de către şeful Poliţiei Rutiere pe raza căreia s-a comis fapta, la propunerea procurorului care efectuează urmărirea penală sau care exercită supravegherea cercetării penale ori la propunerea instanţei de judecată care soluţionează cauza penală ori plângerea introdusă împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale ori scoaterii de sub urmărire penală sau, după caz, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti”. Potrivit legii, urmează ca Parlamentul să modifice textul ordonanţei de urgenţă conform deciziei Curţii Constituţionale.
Judecătorii au admis excepţia considerând că este vorba de o „ingerinţă a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti”, întrucât şefului Poliţiei Rutiere i se oferă „prerogativa dispoziţiei, aşadar a competenţei de a decide cu privire la o propunere formulată de judecător sau de procuror”. Practic, potrivit textului iniţial al ordonanţei, procurorul sau judecătorul aveau doar dreptul de a propune prelungirea dovezii provizorii de circulaţie cu câte 30 de zile, iar şeful Poliţiei Rutiere putea sau nu să dispună luarea acestei măsuri.
De asemenea, în motivarea Curţii Constituţionale se mai reţin următoarele: „Totodată, reglementarea competenţei unui reprezentant al puterii executive (n.r. – şeful Poliţiei Rutiere) de a confirma sau infirma actele unui reprezentant al autorităţii judecătoreşti este în contradicţie şi cu dispoziţiile art.124 alin.(3) din Constituţie, potrivit cărora «judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii». Se încalcă, astfel, şi prevederile constituţionale ale art.131 alin.(1) potrivit cărora, «în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor», câtă vreme şeful Poliţiei Rutiere poate aprecia şi decide cu privire la un act prin care Ministerul Public, prin procurori, îşi exercită prerogativele constituţionale”.
Un alt motiv pentru care articolul respectiv a fost declarat neconstituţional se referă la faptul că prelungirea dreptului de circulaţie se putea dispune la propunerea judecătorului sau procurorului, ceea ce creează „o substituire a titularului dreptului de circulaţie – singurul în măsură să formuleze o cerere cu privire la dreptul său – de către instanţa de judecată sau procuror, substituire incompatibilă cu statutul constituţional al acestor autorităţi”.
Sursa: Gandul.info
Citiți principiile noastre de moderare aici!