Această zi amintește de intrarea lui Isus în Ierusalim, unde a fost întâmpinat de mulțimi cu ramuri de măslin și curmal. Mesajul pe care l-a transmis atunci s-a axat pe renunțarea la corupție și abuzuri, respectiv pe convertirea la calea respectării Legii lui Dumnezeu.

Intrarea în Ierusalim este văzută ca un moment al recunoașterii divinităţii lui Iisus, dar și al umilinţei sale. În loc să vină pe un cal de război, asemenea unui rege puternic, Iisus a ales un măgăruș, simbol al păcii și smereniei.

Sărbătoarea are loc în duminica de dinaintea Învierii Domnului (a Sfintelor Paști), și este cunoscută și sub denumirea de Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor. Odată cu ziua de Florii începe ultima săptămâna a Postului Paștilor – sau Săptămâna Patimilor – în care creștinii se pregătesc de Înviere. Totodată, de Florii, în toate bisericile din ţară încep să se organizeze slujbe speciale, cunoscute sub denumirea de denii. Acestea au rolul de a aminti momentele din viaţa Mântuitorului, de la intrarea în Ierusalim, până la Învierea Sa.

Tradiții

Tradițiile și obiceiurile de Florii sunt diverse și au origini vechi. De obicei, credincioșii merg la biserică pentru a primi ramuri de salcie, care amintesc de ramurile de măslin și curmal cu care mulțimile l-au întâmpinat pe Isus în Ierusalim.

Aceste ramuri sunt simboluri ale biruinţei, ale speranţei și mângâierii. În multe regiuni din România, credincioșii păstrează ramurile de salcie acasă, le pun la icoane sau le ţin lângă ușă pentru a proteja locuinţa de rele. Bisericile sunt adesea decorate cu ramuri de salcie și flori, iar slujba este o adevărată sărbătoare a luminii. În unele locuri, credincioșii cântă imnuri și colinde de Florii, iar atmosfera este una de mare bucurie și luminare spirituală.

În unele regiuni ale țării, gospodinele coc atâtea pâini de grâu câți membri are familia. Pâinile variază ca formă și mărime, conform vârstei celor din familie. Ornării pâinilor i se acordă o importanță majoră, fiind decorate, cu ajutorul semințelor, cu semnul cu crucii sau cu alte motive tradiționale. Acestea sunt oferite drept pomană celor nevoiași pentru a fi feriți de probleme și boli.

Un alt obicei specific zilei de Florii este acela ca fetele nemăritate să fiarbă apă cu busuioc la miezul nopții și să se spele pe cap cu ea în dimineața de Florii. Acest obicei se spune că le aduce frumusețe și noroc în dragoste. Fetele trebuie să toarne apoi apa folosită la rădăcina unui păr înflorit și să își pună o dorință.

În alte zone, fetele tinere pun sub pernă, înainte de culcare, crenguţe de salcie, pentru a-și afla ursitul.

Pe lângă aceste tradiții și obiceiuri, Floriile sunt și o ocazie pentru a transmite urări și felicitări de „La mulți ani!” celor care își sărbătoresc onomastica în această zi. Potrivit Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor, aproape 1,8 milioane de români își sărbătoresc onomastica duminică.

Paștele Ortodox se sărbătorește pe 20 aprilie, în acest an fiind marcat împreună cu cel catolic.

Mesajul Floriilor

Duminica Floriilor este o zi de reflecţie asupra propriei noastre relaţii cu Dumnezeu și a modului în care alegem să Îl primim în viaţa noastră: cu smerenie, cu iubire și cu deschidere. De asemenea, această sărbătoare ne învaţă că, în ciuda dificultăţilor și a încercărilor din viaţă, există întotdeauna o speranţă mai mare. La fel cum Iisus a venit cu smerenie și pace, deși știa că va suferi, și noi suntem chemaţi să ne păstrăm credinţa și să trăim în iubire și în pace.

„Cu adevărat intrare împărătească a avut loc în Ierusalim, de Florii, precum se și cuvenea lui Iisus Hristos, Împăratul tuturor celor văzute și nevăzute! Astăzi, este așa, dar peste câteva zile, ce schimbare! Astăzi poporul nu găsește cuvinte destule pentru a-l preamări pe Iisus, iar în Vinerea Mare îl batjocorește, se uită cu nepăsare sau chiar cu bucurie la chinurile Lui cele grozave. Astăzi: «Osana!» și mâine: «Răstignește-L!» Astăzi lăudat și preamărit, mâine hulit și dispreţuit. Iată cum își schimbă lumea vorbele și purtarea. Iată cât este de trecătoare și înșelătoare lauda lumii acesteia. De aceea astăzi vreau să vă arăt cât de rău este a se lua după ceea ce zice lumea și nu după ceea ce zice Dumnezeu.

E mare rău a se lua după ceea ce zice lumea, pentru că unii pentru gura lumii nu-și caută de mântuirea sufletului lor. La lumina darului lui Dumnezeu văd că sufletul lor este mai scump decât toate bogăţiile, măririle și plăcerile lumii și văd că lucrul lor și grija cea mai mare pe pământ trebuie să fi e mântuirea sufletului lor; o văd aceasta și văd și aceea că nu pot să trăiască mai departe așa cum au trăit, că trebuie să-și schimbe viaţa. Însă pentru ca să-și schimbe viaţa, trebuie să se lase de anumite obiceiuri de până atunci, trebuie să ocolească acele locuri, acei oameni și tot ceea ce i-a făcut să păcătuiască. O văd bine aceasta, dar se întreabă: «Ce va zice lumea dacă nu voi merge unde am mers până acum?» «Ce va zice lumea dacă nu mă voi însoţi cu aceia cu care m-am însoţit până acum?» «Ce va zice lumea dacă nu fac cum face ea?»

Ce va zice? Te va batjocori și poate te va vorbi de rău; dar la aceasta trebuie să fi e gata toţi aceia care vreau să trăiască după cum ne învaţă sfânta noastră credinţă, pentru că Sfânta Scriptură zice: «Toţi care voiesc cu bună credinţă a vieţui în Iisus, prigoniţi vor fi » (II Timotei 3, 12). Vor fi prigoniţi și batjocoriţi pentru că cei cu fărădelege nu pot suferi ca ceilalţi oameni să nu facă precum fac ei, căci aceasta este o continuă mustrare pentru ei: «Urâtă e celor fărădelege calea cea dreaptă» (Pilde 29, 28).”, ne spune preot iconom-stavrofor Horia Ţâru.

Pe aceeași temă:

„Cărarea spre Înviere”, spectacol de Florii la Mănăstirea Partoș

Trei tururi ghidate gratuite, de Florii, la Muzeul Național al Banatului