În același dosar, au fost deferiți justiției și alți foști oficiali: Gelu-Voican Voiculescu (ex-vicepremier), Virgil Măgureanu (fost director al SRI), Adrian Sârbu (ex-consilier al premierului), Miron Cozma (lider al minerilor din Valea Jiului), generalul (r) Vasile Dobrinoiu (ex-comandant al Școlii Militare Superioare de Ofițeri a MAI) și colonelul (r) Peter Petre (fost comandant al Unității Militare 0575 Măgurele).

În vârstă de 95 de ani, Ion Iliescu fusese anterior trimis în judecată în 2017 în același dosar, însă cazul a fost returnat Parchetului Militar pentru refacerea anchetei. Din cauza stării sale de sănătate și a imposibilității de a se deplasa, procurorii au fost nevoiți să meargă la domiciliul său pentru a-i comunica inculparea.

Potrivit Parchetului General, în iunie 1990, cei mai înalți lideri ai statului român – Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu, sprijiniți de alte persoane din sfera puterii, inclusiv Virgil Măgureanu – au orchestrat o amplă acțiune represivă împotriva populației civile din București. Aceasta s-a soldat cu patru decese prin împușcare, două violuri, vătămarea a peste 1.300 de persoane și reținerea ilegală a peste 1.200 de oameni.

Manifestațiile din Piața Universității, care au început pe 22 aprilie 1990 și au durat până pe 13 iunie, exprimau opoziția față de noua conducere instalată după Revoluția din 1989. Protestatarii cereau o ruptură clară de regimul comunist, promovarea unor persoane fără trecut politic în vechiul regim și crearea unei televiziuni libere.

În acest context, anchetatorii susțin că autoritățile, sub coordonarea lui Iliescu, Roman, Voiculescu și Măgureanu, au inițiat o acțiune de reprimare a manifestanților, prezentând-o drept o măsură necesară pentru protejarea democrației. Aceasta a implicat atât forțele de ordine – Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naționale și SRI –, cât și peste 10.000 de mineri și muncitori aduși din diverse regiuni ale țării.

Reprimarea violentă, desfășurată între 13 și 15 iunie 1990, a inclus arestări abuzive, bătăi, tortură psihologică și fizică, precum și distrugerea sediilor partidelor de opoziție, locuințelor liderilor politici adversari și a unor publicații independente. Minerii, deveniți o forță paramilitară, au agresat bucureșteni pe criterii arbitrare, iar civilii ridicați de pe străzi au fost ținuți în condiții improprii în unități militare, fără asistență medicală sau contact cu familiile.

Parchetul susține că acțiunea represivă a fost un atac sistematic și coordonat împotriva opozanților regimului, iar deciziile-cheie au fost luate la cel mai înalt nivel al statului.