O femeie din Oradea a solicitat, într-un proces de divorț, ca animalul de companie să-i fie încredințat ca ființă vie, și nu ca bun. Avocații care au reprezentat-o pe femeie au dovedit în instanță că patrupedul este o ființă vie, nu un bun mobil, și că trebuie supravegheat în condiții asemănătoare cu cele ale unui copil.

Judecătorii de la Chișineu-Criș, din județul Arad, au considerat cerința acesteia ca fiind una întemeiată.

„Sub aspect sentimental (…), cățelul (…) joacă un rol important în menținerea unui echilibru și a unui suport sentimental în ceea ce o privește pe reclamantă. Aceasta este persoana care se ocupă de îngrijirea acestuia, de hrana lui, de plimbările și de toată atenția cuvenită. (…) Sub aspect juridic, (…) asupra clarificării problemei împărțirii drepturilor animelor de companie, jurisprudența internațională este neuniformă, unele instanțe socotind că ea trebuie analizată în cadrul partajului ale soților, altele că se pune în discuție atribuirea custodiei asupra unei ființe vii, aflate într-o puternică relație de afecțiune cu părțile din dosar.(…) Pentru aceste motive (…) dispune încredințarea câinelui (…) reclamantei”, au spus judecătorii.

Acest fapt reprezintă o premieră, având în vedere că în cazul unui partaj judiciar, când cei doi soți nu ajung la un numitor comun legat de împărțirea bunurilor și merg în instanță, animalul de companie deține statutul de obiect.

Chiar dacă în realitate nu se poate nega că animalul de companie este o ființă, în cazul unui partaj în instanță, acesta are același statut cu cel al unui scaun sau a unei mașini, a explicat unul din avocați.

„Cu toate că, în mod vădit, nu putem omite însușirea de «ființă» în cazul unei vietăți, totuși pe plan național, sub aspect juridic, situația acesteia, în cazul unui partaj, nu este diferită de cea a unui scaun, a unei mașini ș.a. Și nu doar pe plan național. Exceptând câteva hotărâri izolate din Franța și Spania, jurisdicțiile europene nu recunosc animalului de companie un statut diferit de al oricărui alt bun mobil. În aceste fel, hotărârea obținută de cabinetul nostru nu este doar o premieră în România, ci și pentru jurisprudența europeană, în afara celor două state sus amintite (și nici acolo cu titlu unitar) nu s-au mai pronunțat soluții judiciare de asemenea factură”, a explicat avocatul Cristian Rusu, pentru Bihon.

Custodia

Potrivit celor doi avocați, un astfel de divorț care implică și animalele de companie poate fi complex, pentru că, de cele mai multe ori, ambii soți își doresc custodia totală asupra animalului. În cazul de față, câinele a ajuns în custodia femeii, după ce magistrații din Arad au analizat starea animalului. Au ajuns la concluzia că animalul de companie joacă un rol important în viața femeii. Pe lângă custodie, aceștia au avut de stabilit și programul de vizită, responsabilitățile, îngrijirea, la fel ca în cazul unui copil.

Legislația nu consideră animalul un membru al familiei. Astfel, avocații orădeni susțin că legea ar trebui actualizată. Animalele de companie nu pot fi privite, în continuare, ca niște obiecte neînsuflețite, partajabile precum un simplu bun.

Potrivit lui Cristian Rusu, în România, până la această cauză, jurisprudența pe tema respectivă lipsea cu desăvârșire.

„Sperăm că pentru viitor chestiunea să se echilibreze. Discuția care se pune este între a alege calificarea acestor relații între părțile din dosar (soții aflați în divorț) și animalul lor de companie. Adică, dacă între aceștia se nasc relații personale și drepturi personale (ca cele de îngrijire/custodie) sau drepturi patrimoniale (adică drepturi de proprietate/alte dezmembrăminte ale proprietății)”, a declarat avocatul orădean.

Legislația a fost modificată în Alaska, New York și California. Totodată, în unele state, astfel de propuneri legislative sunt în curs de implementare. Potrivit lui Rusu, Spania este țara în care, de anul trecut, animalele de companie nu mai sunt privite ca obiecte, ci ca „ființe vii sensibile” în procesele de partaj. Astfel, judecătorii vor analiza interesul și bunăstarea animalului, urmând să stabilească și custodia (exclusivă sau alternativă), programul de vizită, responsabilitățile și îngrijirea.