De la primele acorduri de chitară în copilărie până la debutul proiectului solo, parcursul său vorbește despre pasiune. Luca Dragu ne-a povestit despre drumul său artistic, influențe, momente de îndoială și curajul de a merge mai departe.

Cum a început drumul tău în muzică?

A început în urmă cu aproape 15 ani, când eram în clasa I. Anul trecut am terminat facultatea. Eram în Piața Unirii la Lenau mic și i-am cunoscut pe cei doi viitori cei mai buni prieteni și colegi de trupă, Adam Suma și Lucas Kohl. La Lucas acasă făceam temele și învățam ușor, ușor, să cânt la chitară. Trupa s-a format spontan, natural, într-o formulă de trio. Ne-am trezit că suntem o formație. ALL Friends Band era numele trupei, apoi a devenit All Over. Am cântat la Team Rock la Muzeul Satului, erau mai mari decât noi. Apoi la Street Delivery, Bega Bulevard, la Roșia Montană. Am mai avut niște concerte frumoase la PLAI și la alte evenimente mari din oraș. Au venit colegi noi în trupă, am cântat la Revolution, la Embargo, am scos un album. Am avut un parcurs mișto, nu știu cum au trecut 15 ani.

Ce a însemnat experiența studiilor la Viena și cum ți-a influențat viziunea muzicală?

A fost un moment important pentru mine deoarece voiam să văd cum e această experiență de a merge într-o altă țară și din punct de vedere al culturii, să văd cum se consumă la Viena cultura, ce înseamnă să fii acolo un tânăr care dorește să absoarbă tot ce înseamnă nu numai muzică, ci și teatru și muzee. Pot să zic că m-am înfruptat din plin din tot ce a însemnat humusul cultural al Vienei și pentru muzică în special am avut experiența concertelor live, să fiu în public și să cânt.

Am avut cu trupa un turneu pe care l-am făcut în Viena și în Berlin. A fost foarte fain să abordăm acel public, să vedem dacă se strânge lume. România are o comunitate foarte frumoasă de expați în Viena. Am lucrat și la ICR (n.r. – Institutul Cultural Român), unde am făcut un stadiu de internship care m-a ajutat să fiu și mai conectat la comunitatea română din Viena și la schimbul cultural dintre acele două țări, România și Austria. Deci, a însemnat foarte mult și, deși nu am studiat muzică, ci sociologie, consider că niciodată focusul meu, cel puțin al pasiunii, nu s-a schimbat de la arte.

Deși am vrut să fac și sociologie, o facultate care nu are neapărat legătură cu domeniul muzicii, am vrut să am această punte între muzică și știință – până și lucrarea de licență am scris-o în sociologia muzicii. Am făcut o lucrare despre cum muzica poate fi instrument de control, cum poate fi folosită și în politică și în manipularea maselor, dar și ca resursă. Deci au fost patru ani frumoși și bogați în informație, chiar dacă n-a fost întotdeauna ușor.

Vei fi sociolog? O să practici meseria?

Ar fi păcat să închid această ușă. Nu pot să zic că sunt extraordinar de entuziasmat să continui studiile în sociologie, dar nici nu mi-au displăcut. Aștept să intru mai mult în comunitatea din Timișoara a sociologiei, cunosc câțiva oameni foarte mișto de la Universitatea de Vest din Timișoara în acest departament și trebuie să hotărăsc din toamnă ce master voi face. M-am hotărât că vreau să rămân în Timișoara, cel puțin câțiva ani de acum înainte. Mi-a fost dor și îmi place mult ce se întâmplă în oraș. Trebuie să decid dacă fac masterul în domeniul sociologiei sau al psihologiei ori cultură.

Știu că se vehiculează un master de management cultural care se va face la Facultatea de Arte a Universității de Vest din Timișoara. M-am bucurat să colaborez câteva săptămâni cu Filarmonica Banatul din Timișoara pe partea de organizare și logistică. Am avut un internship anul trecut, chiar când era Festivalul Enescu, și apoi ei m-au trimis la București să fac un training. Acum sunt impresar cultural atestat la Ministerul Culturii. Deci îmi doresc să văd exact ce se întâmplă aici în oraș și să particip.

Pregătești filmarea unui nou videoclip. Ce ne poți spune despre piesa pe care o va ilustra?

Spre deosebire de primul videoclip, care este la o melodie în limba română, „Povestea aia”, am decis să-mi încep cariera solo cu o melodie în limba engleză. În 30 ianuarie, videoclipul va fi filmat în concert la un club din Timișoara. Inclusiv ritmul și energia sunt diferite. Noua melodie se numește „This is a love song” (n.r. – „Acesta este un cântec de dragoste”) și este rock’n’roll.

Cum ai descrie stilul tău muzical pentru cineva care te ascultă pentru prima dată?

Divers. Aș spune că nu este plictisitor pentru că nu este într-o singură direcție, am melodii care sunt mai lirice, spre baladă, de slow dance, de simțit, și sunt melodii care, bineînțeles, sunt pentru o descătușare, mai cu vână, mai cu tempo, mai rapide, cu distors. Cred că o parte dintre melodii sunt orientate pe chitară – chitara solo este un instrument pivotal în melodiile mele. Cei care vor veni la concert vor putea asculta melodii în română, engleză, germană, originale și reinterpretări. Îmi place să iau un cover și să-i dau o tentă personală. Când a murit Artan, am cântat un cover la Timpuri Noi. De asemenea, Alexandru Andrieș este un alt artist pe care îmi place mult să-l cânt. Iar dintre cei mai tineri am cântat Irina Rimes și Omul cu Șobolan deoarece generația mea și cea de dinainte mă influențează.

În ce măsură experiențele personale și experiența austriacă se regăsesc în muzica ta?

Experiențele personale se regăsesc din plin, deoarece inclusiv când fac un cover, pun ceva din mine, iar când compun este musai să îți pui, cum se zice, sufletul pe tavă. E și o plăcere, e și o formă de terapie, uneori, să-ți lămurești niște lucruri, cum s-ar zice în cel mai frumos mod, adică să le cânți. Experiența austriacă deocamdată n-am abordat-o direct, dar în același timp acea perioadă m-a ajutat să mă dezvolt, dar m-a și afectat personal pentru că uneori m-am simțit mai singur, trist, mi-a fost dor de casă, de prieteni. Este clar că aceste sentimente au fost și sunt oglindite în unele melodii. M-au inspirat de acolo oameni, peisaje, experiențe, am văzut multe concerte wow, de la AC/DC la Placebo. Am avut prieteni acolo nu numai români, dar şi sârbi, sloveni și bosnieci.

Ce artiști te-au influențat?

Alexandru Andrieș, cum am spus, este probabil de bază. De la părinții mei am ajuns la el. Am acasă o colecție de viniluri, sunt mare colecționar, recent am făcut și inventarul și am văzut că am peste 250 de plăci cu Phoenix, bineînțeles, Pro Musica, o trupă care m-a ajutat. Am jucat rolul lui Doru Castravete în filmul Pro Musica. Îl admir și pe Horea Crișovan, care se află în mai multe formule foarte importante pentru muzica românească. Este un prieten și un mentor foarte drag, mi-a dat chitare și sfaturi. Iar din spațiul mondial, Kendrick Lamar îmi place mult, l-am văzut de câteva ori și, deși este dintr-un gen pe care eu nu-l abordez cântând, adică hip-hop, mi se pare o inspirație. De asemenea, David Bowie, Prince, AC/DC se mai află printre preferințele mele.

Apropo de film, cochetezi și cu actoria?

Am făcut în liceu teatru și în generală, am făcut parte din trupa NiL a Liceului Lenau. Îmi place mult și muzica de film. Recent am făcut muzica la un audiobook și am făcut și muzică de teatru. Am colaborat cu Teatrul German de Stat din Timișoara la o producție și cu teatrul de copii și mai mult. Actoria poate fi pentru o apariție haioasă oricând, dar nu cred că voi fi niciodată un actor profesionist și atunci e important să le delimităm, pentru că am colegi care au făcut actoria și sunt tot mai buni.

Ce ar trebui să aibă în vedere un tânăr când își alege meseria?

Este o întrebare pe care trebuie să mi-o pun și eu mie, pentru că acum, când am acest interviu, sunt într-o perioadă de tranziție. Mi se pare complicat să găsească un echilibru între ceea ce îi place și îl pasionază și ceea ce e realist. Cred că trebuie să asculți de tine. Mi s-a spus direct că dacă eram acum în București eram angajat. La Timișoara este un pic mai diferit. Dar trebuie să-ți asumi că ceea ce-ți dorești tu este ceea ce-ți dorești tu și nu e o chestie neapărat rea. Așa cum m-am întors în Timișoara pentru că este o comunitate care simt că mă reprezintă și care mi-a lipsit, se va lega ceva.

Unui tânăr care-și caută și el drumul în viață, i-aș pune să fie sigur că este împăcat cu deciziile lui și să nu asculte prea mult de opiniile din exterior. Cred că nimeni nu are soluția magică a fericirii sau a succesului, ci trebuie să încerci mai multe lucruri. Unele chestii vor merge, altele nu. Nu te da bătut și just keep going. Mergi în continuare și trăiește-ți viața, simte momentul.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.