Din stal până la ultimul balcon de sub cupolă, toate cele aproape 700 de locuri al Operei Naționale Române din Timișoara au fost ocupate luni, 9 martie, la cele două reprezentații ale spectacolului „Simfonia iubirii”, eveniment al companiei Prestige Art, aflat în turneu național.

Dealtfel, fiecare concert condus de tânărul dirijor-violonist Bogdan Costache se desfășoară, la Timișoara, cu casa închisă și biletele vândute în timp record, ceea ce dă seamă despre ce-și dorește o parte însemnată a publicului local.

Repertoriul dedicat fiorului romantic al primăverii a fost unul colorat și opulent în șlagăre de toate genurile, de la arii de Verdi, Puccini și Donizetti, până la hituri ABBA, muzică de film, canțonete, dar și Ciocârlia lui Enescu.

Violonist, interpret și entertainer briliant, Bogdan Costache și-a vrăjit din nou auditoriul cu fantezia interpretărilor lui, spiritul ludic și dialogul muzical prietenos cu publicul, a cântat în mijlocul sălii, iar spectatorii au răspuns cu frenezie, au cântat alături de orchestră și cor piese faimoase ca „Marina, Marina”, „Bella, ciao!” sau „Can’t help falling în love” a lui Elvis Presley, au însoțit cu lanternele telefoanelor piesele romantice și au aplaudat în cascadă.

Un moment plin de farmec l-a avut protagonist pe tânărul chitarist Gabriel Popescu: la doar 12 ani, cu un repertoriu impresionant de complex și o mulțime de premii în palmares, cu tehnică excelentă, pasiune și aplomb, dar și cu un zâmbet care topește instantaneu inimile, el este, incontestabil, un copil-minune al muzicii și un artist cu ample perspective. Aparițiile sale scenice alături de profesorul său, Mădălin Antonesei, au captivat audiența, care a susținut cu avalanșe de aplauze ritmate atât nostalgia pentru Chiquitita, cât și pasionalele acorduri ale lui Piazzolla.

Momente frenetice l-au avut protagonist pe Paolo Spagnuolo, discipol al lui Luciano Pavarotti și laureat al Concursului Internațional de Canto Tito Schipa. Cu vocea sa monumentală, tenorul italian le-a oferit timișorenilor pasionați de operă plăcerea reîntâlnirii cu marile arii masculine din Tosca și Turandot. Întreg spectacolul a fost potențat de intermezzo-uri pline de grație, de balet clasic, în coregrafia lui Vlad Sebastian, și savuroase momente corale.

Patru generoase bissuri nu au fost suficiente pentru a răspunde freneziei aplauzelor unui public dornic să se delecteze cu programe spumoase, romantice, să evadeze pentru câteva ore într-o breșă muzicală luxuriantă și plăcut-familiară.