Evenimentul se va desfășura joi, 11 septembrie, cu începere de la ora 18:30, în spațiul deja ilustru al Sălii Baroce a muzeului timișorean.

Publicată la Editura Vremea, Trilogia Hoinar prin Raiuri este rodul a 12 ani de lucru asiduu, o operă pe care Coriolan Babeți o închină unor etape importante din istoria Banatului: cumplita deportare în lagărele din Bărăgan, respectiv rolului civilizator al conților von Bissingen und Nippenburg asupra regiunii. Trilogia urmărește să restituie adevărurile istorice fără prejudecăți, prin actul ritualic al pomenirii numelor strămoșilor, acesta alcătuind registrul mistic, deliberat miraculos, al întregului cărții, dezvăluie organizatorii evenimentului editorial.

„După aneantizarea barbară a arhivei familiei mele, printr-un autodafe criminal în dimineața de 18 iunie 1951 și a zilelor următoare, episod distinct din actul criminalei deportări în masă în lagărele Bărăganului, am descins în arhivele Vestului (Germania, Austria, Italia, SUA) și ale Estului european (Ungaria, Serbia, România). Am reușit, desigur numai în parte, să recuperez și să elaborez această saga pierdută a Babeților pe care am subintitulat-o O Odisee privată a Banatului, ca manșetă sperată a celor trei volume”, susține Coriolan Babeți, citat de MNART.

La lansarea din cadrul Muzeului Național de Artă Timișoara, alături de Coriolan Babeți vor participa Teodor Baconschi, Silvia Colfescu (directorul Editurii Vremea) și Filip Petcu (managerul muzeului).

„Un roman fluviu, cu inserturi eseistice, piese de arhivă despre oroarea comunismului, pasaje ludic-erudite și răsfățuri calofile, dar mai ales un aproape oniric omagiu adus Banatului cosmopolit, industrios, burghez și aristocratic, în care și-au răsfirat destinele și cei din clanul omonim”, notează, despre carte, Teodor Baconschi.

Istoric de artă, critic, eseist și diplomat cultural, Coriolan Babeți s-a născut în 1944, la Ciclova Română, iar familia sa a fost deportată în Bărăgan între anii 1951 și 1956, experiență care a amprentat adânc biografia sa personală și culturală. Intelectual de anvergură, a publicat mii de pagini de cronici și eseuri în reviste de cultură, concentrându-se asupra artelor vizuale și vieții de atelier în România. Ca diplomat cultural, a refondat în 1992 Institutul de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția (fosta “Casa Română” înființată de Nicolae Iorga), a fost co-comisar al Pavilionului României la Bienala de Artă de la Veneția, inclusiv în ediția centenară din 1995, iar între 1997 și 2002, a fost director al Centrului Cultural Român de la New York.