O poetică aparte, detalii infinitezimale care se lasă descoperite privirii aşa cum notele unei simfonii se succed în legături indisolubile, irepetabile, şi un anume seducător exotism al frumuseţii fac din transornamentalismul venerabilului pictor o experienţă deopotrivă estetică şi senzorială.
“Mă simt absolut normal, bucuros, să expun într-o galerie care promoveaza tineri, îmi doream acest lucru. Am o idiosincrazie din ce în ce mai pregnantă pentru falsificarea unei istorii a artei locului pe care o cunosc din interior şi pentru ipocrizia unor superaprecieri şi “mărturisiri”. În această galerie întâlnesc prospeţime, oaze adevărate de explorare şi pasiune, o racordare sensibilă la prezent şi expresia unor exprimări dezinhibate. Simt că ceva mă leagă de tineri, atât neliniştea plăcută de a (re) începe, “re”ul este valabil pentru mine, cât şi situarea naturală în lucrul propriu-zis, respectiv dorinţa de racordare la problematica ideatică şi vizuală a prezentului care, fără a exclude reluarile şi nostalgiile (predomină la mine), neobsedaţi de originalitate excesivă, apelează la noile medii ale vizualului şi cel mai adesea oferă o certă francheţe şi limpezime. (…) Mă interesează doar dimensiunea umană reală, nu lipsită de ambiţii şi vise ale performanţei, în sensul cel mai bun, aşa cum era, tot ca exemplu, cea a prietenilor mei pe care îi evoc în programul structural al actualei expoziţii”, mărturisea artistul, într-un dialog cu galerista.
Citiți principiile noastre de moderare aici!