Lugojean, Tiberiu Gaşpar este un simbol pentru colegii săi din breaslă, una extrem de bine pusă la punct în Lugoj. S-a născut în 28 mai 1921 şi primele taine în preparearea cărnii le-a deprins când era doar un copil, în calitate de ucenic la un măcelar slovac.
“Aveam 14 ani când m-am dus ucenic la Ştefan Valen. La noi erau cârnăţari români, germani, maghiari, dar eu am învăţat de la un slovac. De la el am aflat că cel mai important lucru este omenia şi să nu încerci să păcăleşti. Să nu încerci să furi când cântăreşti”, a declarat Tiberiu Gaşpar.
A avut norocul să înveţe într-un oraş renumit pentru calitatea cârnaţilor produşi. Lugojul era renumit pentru breasla măcelarilor, cârnăţarilor şi măţelărilor. Meserii vechi, care s-au transmis din familie în familie. În Lugoj a fost mereu o concurenţă între cei care au practicat aceste meserii. În 1913, oraşul de pe Timiş avea 186 de măcelari. Era concurenţă şi fiecare dintre naţionalităţi avea specificul ei. Românii au învăţat tainele preparării cârnaţilor de la aceştia. “Foloseam reţete şvbeşti şi ungureşti, care erau cele mai bune. Românii au învăţat meserie de la ei. Tot de la ei au fost preluate şi utilajele care se foloseau pentru prepararea cârnaţilor”, am mai aflat de la Tiberiu Gaşpar.
O viaţă plină
A trecut şi prin “producţia” pentru nemţi şi prin vremurile când au venit ruşii. În timp de război a lucrat la Deva într-o fabrică ce realiza conserve pentru armata germană. Era plătit bine spune Gaşpar. După care au venit ruşii şi au cărat fabrica, piesă cu piesă, la ei.
“În 1940, când a început al Doilea Război Mondial, am fost dus la fabrica de conserve Kulke din Deva. Făceam conserve pentru armata germană. Chiar dacă era război, ne-au plătit foarte bine. Eu mă ocupam să dau jos carnea de pe oase”, îşi aduce aminte lugojeanul.
Vremurile bune au încetat când au venit ruşii. Alt aluat… După terminarea războiului ei reprezentau puterea. „Atunci au venit vremurile grele. Au venit ruşii şi au luat tot. Când s-a încheiat războiul, sovieticii au furat tot din fabrică, au luat averea lui William Kulke. El şi copilul său au ajuns paznici la o stână. Au murit în sărăcie. Ruşii erau pur şi simplu barbari. Dacă soldaţii români nu îi ascultau, le dădeau jos pantalonii şi îi băteau la fundul gol”, a mai declarat măcelarul nonagenar.
Finalul războiului l-a dus pe Tiberiu Gaşpar înapoi pe plaiurile natale. S-a angajat la o măcelărie. “Era măcelăria lui Vasi Creţu. Am asistat la împuşcarea măcelarului, de către un ofiţer rus. Acesta se plimba mereu beat, de la un birt la altul. L-a împuşcat şi pe măcelar şi pe birjar”, declară Tiberiu Gaşpar.
A urmat în anul 1949 angajarea la Abatorul din Lugoj, unde a muncit până în anul 1983, când s-a pensionat: „Era o perioadă bună. Am lucrat la o secţie de măţelărie de vacă şi porc. Aveam mult de lucru”.
Tainele meseriei, păstrate în familie
Un măcelar care se respectă menţine tradiţia şi în fiecare an taie porcul de Ignat. O tradiţie de familie, spune Gaşpar. “Făceam cârnaţi în fiecare an, pentru noi. Am învăţat meserie de la cei mai bătrâini. Mai târziu ne-am modernizat şi noi, am trecut la maşină pe curent. Aşa a fost pe atunci”, a încheiat Tiberiu Gaşpar. El nu vorbeşte despre secretul gustului bun al produselor sale. “Acest lucru nu vi-l pot spune. Secretul îl ştiu doar cei din familie”, a spus lugojeanul.
Tiberiu Gaşpar se poate declara mulţumit, tradiţia producţiei cârnaţilor de casă este dusă mai departe de ginerele său, desigur sub supravegherea veteranul breslei lugojene.
Carnatii svabilor raman cei mai buni din Banat
Citiți principiile noastre de moderare aici!