Timişoara şi Clujul au lumea fotbalistică aproximativ asemănătoare, fiecare oraş are o grupare aflată în prima ligă, de asemenea există două echipe în eşaloanele inferioare. Iar în cea din urmă categorie sunt două formaţii reinventate de suporterii vechilor grupări fanion ale oraşului.

Diferenţa apare în ceea ce priveşte finanţarea celor două. În timp ce la U Cluj se simte finanţarea publică, alb-violeţii nu beneficiază de bani de la autorităţile locale. Totodată, dacă echipa timişoreană de prima ligă depinde de bunăvoinţa şi interpretarea legilor din partea primăriei, la formaţia clujeană de primă ligă aşa ceva nu se întâmplă, fiind o entitate privată.

Totuşi, U Cluj, care evoluează în liga a treia, este finanţată în proporţie minoritară de la bugetul local. Acolo se pare că se poate fără probleme, diferenţa este că echipa ardeleană nu stă cu mâna întinsă după ceva bani municipali, nu se află la dispoziţia unui lider local trecător şi a învăţat să caute bani privaţi pentru sponsorizare. Mai mult, conducerea grupării consideră că finanţarea publică trebuie să dispară din schema de finanţare a clubului! Poate unii conducători de club local ar putea învăţa ceva din experienţa de la Cluj.

ASU Politehnica Timişoara şi U Cluj sunt două echipe cu numeroase asemănări, dar şi numeroase diferenţe.

„La fel ca şi echipa din Timişoara, suntem şi noi organizaţi pe principiul socios. Este un model din vestul Europei. Un model de îmbrăţişat de multe echipe, de transparenţă şi perfecţionabil. E mai dificil din punct de vedere financiar, dar cred că acesta ar trebui să fie drumul de urmat pentru secolul 21”, spune Cosmin Irimieş, vicepreşedintele Universităţii Cluj.

Irimie este director general adjunct al Universităţii Babeş Bolyai din Cluj, instituţie care s-a implicat, împreună cu suporterii clujeni, la resuscitarea simbolului fotbalului clujean din alţi ani. Deşi Irimieş vorbeşte despre socios pe model vestic, el admite că echipa primeşte bani de la administraţia locală. Şi, spre deosebire de „beneficiarii” timişoreni admite, de asemenea, că aceşti bani trebuie să dispară din schema de finanţare a unui asemenea club, banii sunt ai obştei şi trebuie să aibă altă destinaţie, spune oficialul clujean. Dar, din păcate, o asemenea finanţare este necesară, în acest moment.

„Este adevărat, afară nu se primesc bani de la primărie. Noi beneficiem în acest moment, se poate, nu e o problemă, este bugetare pe consilul local pe asociaţii sportive, din această sursă provin 40% din bugetul nostru, iar 60% sunt din fonduri private. În mod normal, ar trebui ca finanţările publice să nu intervină în activitatea clubului. Autorităţile publice nu ar trebui să se implice, eventual să investească la juniori şi la sportul de masă, nu la seniori, finanţările publice trebuie să se îndrepte spre alte activităţi. Sunt primul care aş fi împotriva finanţării activităţii de performanţă din bani publici, de la buget ar trebui plătite alte cheltuieli pentru comunitate”, mai spune Irimieş.

De cealaltă parte, ASU Politehnica Timişoara nu primeşte bani de la bugetul local. Cei de aici au învăţat să îşi asigure finanţarea din sponsorizări şi bani privaţi, cel puţin nu stau cu mâna întinsă pe la uşi publice şi nu îşi justifică rezultatele prin faptul că acele uşi rămân închise din diferite motive. Banii nu sunt la discreţie, dar sunt bine drămuiţi şi, cel puţin deocamdată, se pare că modelul funcţionează, formaţia e în liga a doua după ce a urcat an de an câte o treaptă, fiind în prezent printre primele echipe din campionat, fără a avea scandaluri în cadrul clubului. Conducătorii echipei timişorene admit că în campionat sunt obligate să se bată de la egal la egal cu echipe care beneficiază de finanţări grase de la autorităţile dornice de imagine bună.

„Pentru noi nu e o modalitate finanţarea publică, dar pentru alţii este o modalitate. Astfel, la noi în serie ne batem cu echipe ce beneficiază de fonduri publice şi au finanţări importante asigurate”, a subliniat preşedintele ASU Politehnica Timişoara, Florin Drăgan, prorector al Universităţii Politehnica Timişoara.