Compusă de Kagel între 1990 și 1992, partitura pentru cinci timpani pune febra experimentului într-un canon riguros, în cadențe al căror dramatism in crescendo îl fac pe ascultător să descopere teatralitatea uluitoare a acestor instrumente aparent și înșelător monocorde. Doru Roman a “oficiat” fabulos acest bizar “ritual șamanic” al cadențelor, un soi de dadaism muzical, cântând cu felurite baghete, cu lovituri directe și mediate, uneori chiar pe “corpul” metalic al instrumentelor, ba chiar cu incantații vocale într-un con acustic de hârtie.
Dacă Mauricio Kagel însuși dădea uneori indicații scenice concrete, finalul piesei de concert l-ar fi surprins, probabil, chiar și pe autor, așa cum a uimit publicul, căci Doru Roman și-a încheiat spectacolul spărgând membrana celui de-al șaselea timpan de pe scenă și plonjând la propriu, corporal, în universul lui Kagel.
În partea secundă a concertului de vineri, maestrul Gheorghe Costin a dirijat, cu vivacitate și farmec, frumoasa Simfonie Manfred a lui Ceaikovski.
Următorul eveniment al Filarmonicii Banatul se înscrie în programul Familii de muzicieni și îi va avea, vineri, 21 martie 2014, de la ora 19, protagoniști pe Kamilla Schatz-Iuga (vioară) și Petru Iuga (contrabas). În program, lucrări de G.Bottesini, N.Rota, E.Lalo și C. Saint-Saens.
Citiți principiile noastre de moderare aici!