Demonul pasiunii canta din castaniete: Carmen, la Opera din Timisoara

De S.P.D.
Reactualizat la:
Demonul pasiunii canta din castaniete: Carmen, la Opera din Timisoara
Atmosferă incandescentă ca-ntr-o arenă de coridă, luni seara, când maestrul Peter Oschanitzky a revenit la pupitrul orchestrei Operei Naționale Române din Timișoara pentru a dirija una dintre operele favorite ale melomanilor din urbe, Carmen. Capodopera lui Georges Bizet le-a dat spectatorilor prilejul – din plin exploatat – de a aplauda performanța unei distribuții exclusiv timișorene.

Croită parcă pentru acest rol, mezzosoprana Ramona Zaharia o înzestrează pe seducătoarea Carmen nu doar cu senzualitate și șarm, ci cu un devorator spirit liber. Supusă orbește doar demonului propriilor capricii, irezistibila țigancă din Sevilla este calină când se îndrăgostește, focoasă în mrejele seducției, cinică și crudă când inima-i dictează alt stăpân, bună tovarășă a aventurierilor, nărăvașă inamică a tot ce înseamnă constrângere, și își înfruntă, conștient, de la egal la egal destinul scris în cărțile de joc. Temperamentală, cu un crescendo vocal impetuos și un joc actoricesc dezinvolt, nuanțat, Ramona Zaharia a fost, din nou, aclamată de publicul prins în vraja castanietelor, Habanerei și a acelui ”L’ amour!” frumos cântat. Și dacă în cărțile de tarot s-ar fi citit soarta sopranei, nu a personajului ei, s-ar fi văzut, fără doar și poate, o promițătoare carieră internațională, căci perspectiva plecării ei, din următoarea stagiune, la Opera din Dusseldorf/Germania este foarte apropiată.

Don Jose sparge, în interpretarea lui Bogdan Roman, rigidul tipar soldățesc, lăsând locul unui aproape adolescentin îndrăgostit, care trăiește, pe viață și pe moarte, cu candoare și violență, chinurile primei mari iubiri. Personajul său are inocență, patos, exaltare, iar vocea sa ”prinde” metamorfoza sentimentelor lui Don Jose în nuanțe dulci, înalte, fierbinți sau sumbre, cu o fermecătoare mobilitate.

Micaela a fost, în acest spectacol, o apariție tulburătoare: opusul suavei blonde care-și plânge soarta, un personaj deopotrivă eteric și uman, puternic în fragilitatea lui. Mizând pe forța morală a personajului său, soprana Narcisa Brumar i-a conferit puritate printr-o extraordinară reflexie vocală, cu inflexiuni de un lirism copleșitor, un dozaj fin, subtil, al tensiunii dintre note, cu naturalețe, expresivitate, căldură și grație.

Aria toreadorului i-a aparținut lui George Proca, o voce potrivită pentru Escamillo. Bune relații între personaje au construit Nicoleta Colceiar și Gabriela Toader (Frasquita, Mercedes), Dan Patacă (Dancairo/Morales) și Remus Alăzăroae (Remandado), aparițiile lui Zuniga (Octavian Vlaicu) au avut farmec, iar momentele de coregrafie au dat culoare scenelor, ca și apariția corului de copii al Operei. Cascadele de aplazuze și de ”bravo” au măsurat, fără echivoc, succesul serii.

Următorul spectacol la Opera timișoreană va fi ”Liliacul”, miercuri, 19 februarie 2014, de la ora 18:00, cu exact aceeași distribuție ca a spectacolului extraordinar din seara de Revelion. Opereta lui J.Strauss va fi dirijată de Mihaela Silvia Roșca și îi va avea soliști pe Cristian Rudic (Eisenstein), Narcisa Brumar (Rosalinda), Octavian Vlaicu (Frank), Cristian Bălășescu (Alfred), Gabriella Varvari (Orlovski), Dan Spanache (Frosch), Dan Patacă (dr. Falke), Mircea Dan Petcu, Cristina Vlaicu, Suzana Vrânceanu, Cătălin Vinars.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !