„În luna martie a anului 2007 a fost un miting mare în Piața Victoriei în cadrul căruia persoane cu funcțiii reprezentative în oraș s-au exprimat în favoarea susținerii cu bani din bugetul local a echipei Politehnica Timișoara. Printre aceștia se numără Nicolae Robu, pe atunci rector al Politehnicii, actual primar al Timișoarei sau Adrian Orza, fostul viceprimar”, și-a început pledoaria Gheorghe Ciuhandu.

Acesta a adăugat că echipa lui Marian Iancu era extrem de bine văzută în oraș, având în acel moment o medie de 12.000 de spectatori pe meci, dublu față de media națională. În acest sens, Ciuhandu a spus că societatea civilă și persoane cu influență în oraș făceau presiuni asupra reprezentanților municipalității să finanțeze din bani publici echipa Politehnica Timișoara. El a adăugat că era oprit de oameni pe stradă care îl întrebau dacă intenționează să susțină această echipă. Totuși, Ciuhandu a ținut să precizeze că nu este un mare fan al fotbalului, că a fost pe stadion la meciurile Politehnicii Timișoara doar de două ori și că pe Marian Iancu l-a întâlnit personal doar de două sau de trei ori. În plus, susține fostul primar al Timișoarei, Marian Iancu însuși făcea presiuni prin declarațiile date presei.

„Marian Iancu a declarat că, dacă nu va fi susținut de primărie, va muta echipa în alt oraș. Vă dați seama, chiar dacă nu eram un fan de fotbal, echipa era un fenomen social, era susținută de zeci de mii de persoane din Timișoara și trebuia să fie susținută și în continuare”, a mai declarat Ciuhandu în fața instanței.

Povestea continuă în luna octombrie, când la Primăria Timișoara a ajuns o scrisoare semnată de Marian Iancu prin care acesta solicita fonduri pentru promovarea performanței în fotbal. În scrisoare, primăria primea oferta de a deveni acționar al societății care patrona echipa de fotbal a orașului printr-o majorare de capital.

„De la bun început am considerat că această problemă ține de Consiliul Local, prin lege, așa că le-am spus viceprimarului Adrian Orza și secretarului Ioan Cojocari să nu mă bage pe mine în treaba asta, pentru că nu e o atribuție a executivului, ci a Consiliului Local. Le-am cerut să confere legitimitate acestui demers printr-o hotărâre de consiliu local. Scrisoarea lui Marian Iancu a mers spre Consiliul Local însoțită de un referat din partea viceprimarului și Direcției de Comunicare. Se cerea analizarea oportunității începerii unor negocieri pe această temă”, a mai explicat Ciuhandu.

În consecință, consilierii locali au aprobat înființarea unei comisii de negociere formată din cinci consilieri, câte unul de la fiecare partid. Cei cinci membri ai comisiei au cerut ulterior ca din comisie să mai facă parte Ioan Cojocari, fostul secretar al Primăriei Timișoara și cel responsabil de legalitatea deciziilor luate, precum și doi economiști dintr-un departament al municipalității.

Abia în martie 2008, adică după aproape șase luni, comisia de negociere a formulat un raport prin care arăta că nu ar fi oportun ca municipalitatea să devină acționar la club și a propus doar o asociere între municipiul Timișoara și societatea comercială a lui Marian Iancu pentru „sprijinirea în mod exclusiv a activității sportive de performanță a echipei de fotbal prin aprobarea unei contribuții din partea Municipiului Timișoara în valoare de 9 milioane de lei pe an, timp de trei ani”.

Ulterior, în regim de urgență deoarece campionatul intrase în retur și exista riscul să nu se atingă obiectivele de performanță stabilite de această comisie, Serviciul Juridic al Primăriei Timișoara a redactat un referat care a și fost votat într-o ședință extraordinară de plen ce a avut loc în data de 30 martie 2008. Prin această hotărâre, Ciuhandu și alți trei înalți funcționari din primărie au fost mandatați să semneze și să pună în aplicare contractul de asociere între Primăria Timișoara și clubul de fotbal.

„Eu nu îmi permiteam să semnez o chestie ilegală!Aveam o hotărâre de consiliu local, avizată juridic, înaintată la Prefectură care nu a trimis-o înapoi spre reanalizare și care nu a fost atacată. Semnarea contractului a fost făcută la o lună după adoptarea hotărârii, când am avut garanția că ea nu va fi atacată în contencios administrativ”, a povestit Ciuhandu.

El a spus că doi oameni au fost desemnați să facă parte din Consiliul de Administrație al clubului Politehnica Timișoara: fostul viceprimar Adrian Orza și Sorin Grindeanu, pe atunci consilier local, care ulterior a ocupat și funcția de viceprimar al Timișoarei.

De asemenea, pentru că municipalitatea finanța, pe lângă fotbal, mai multe sporturi, cum ar baschet sau rugby, Consiliul Local Timișoara a decis să înființeze o comisie care să verifice că baremul de performanță impus prin contractele de asociere cu aceste cluburi este îndeplinit. Ciuhandu a continuat enumerând performanțele obținute de echipa lui Marian Iancu în următorii trei ani, începând cu ocuparea locului 2 în clasament în primul an, precum și participările în preliminariile Champions League sau Cupei UEFA.

El a menționat, de asemenea, că în contract se prevedea susținerea centrului de juniori, mai mulți jucători tineri din acea perioadă fiind acum convocați la echipa națională. Mai mult, Ciuhandu a spus că timp de trei ani clubul Politehnica Timișoara a fost avizat de FRF, în dosarul de licențiere depus la federație existând inclusiv un capitol economic care arăta că atunci echipa nu avea datorii la stat și că primește acele fonduri de la bugetul local.

„Dacă suma (pe care o dădea Primăria Timișoara – n.r.) era ilegală, FRF trebuia să se sesizeze și să respingă dosarul de licențiere”, a mai spus Ciuhandu.

Mai mult, el susține că timp de trei ani toate controalele auditorilor de la Curtea de Conturi efectuate la Primăria Timișoara nu au relevat nicio problemă în acest domeniu. Ba mai mult, experții Curții de Conturi au cerut, în 2010, să se facă o completare la contractul de asociere în sensul explicitării sumelor plătite către Politehnica Timișoara. Inclusiv șefii Curții de Conturi, a mai spus fostul primar, au emis în 2010 o confirmare a faptului că acest contract de asociere între Primăria Timișoara și Poli Timișoara era legal. Ciuhandu a spus că în cei trei ani, nimeni nu a contestat legalitatea acestui contract, deși faptul că Poli Timișoara era finanțată din bani publici era de notorietate.

Problemele, spune fostul edil șef au apărut abia la al cincilea control al Curții de Conturi, desfășurat în 2012, după ce el nu mai era primar și se pensionase. Cei doi auditori care au efectuat acest control au constatat un prejudiciu de 31 de milioane de lei și au cerut recuperarea lui. Însă, ulterior, concluziile celor doi au fost inversate de șefii acestora de la București. Astfel, în ianuarie 2013, Curtea de Conturi de la București ar fi emis o opinie cum că prejudiciul constatat nu se confirmă.

„Deci a confirmat încă o dată legalitatea asocierii”, a concluzionat Ciuhandu.

În opinia lui, acuzațiile de abuz în serviciu în acest dosar în care, pe lângă el, mai sunt cercetați și alți înalți funcționari din Primăria Timișoara, cum ar fi fostul secretar Ioan Cojocari, sunt total irelevante, având în vedere cele expuse mai sus.

Procesul va continua și în lunile următoare, alți martori și inculpați urmând să fie chemați în fața instanței.