Reprezentaţii serviciului extern secret românesc au venit la UVT să poarte discuţii cu posibilii candidaţi.
„Noi nu am venit aici să recrutăm personal. Dar am venit să îi facem pe tineri să se gândească: vor o viaţă în care să îşi facă un credit pe 49 de ani, doi copii la 27 de ani şi un concediu în care să plece o dată pe an, sau îşi doresc o viaţă plină de provocări?”, ne-a declarat reprezentantul SIE, un domn bine făcut, căruia îi place din plin să învăluie în suspans fiecare frază. „Cum mă numesc? Am vreo trei patru nume, cum doriţi dumneavoastră”, a mai spus spionul.
Din păcate, el a fost destul de dezamăgit de întâlnirea de la UVT.
„În 2012 când am mai fost o dată aici am avut 150 – 200 de tineri. În restul oraşelor unde am fost am avut tot sute de tineri prezenţi, nu ştiu de ce nu sunt interesaţi”, a mai spus ofiţerul SIE.
Cine este candidatul perfect pentru slujba de ofiţer de informaţii externe? Nu există un portret robot, dar în primul rând acesta trebuie să fie inteligent.
„Noi luptăm cu muşchiul minţii, nu cu puterea braţelor, agentul secret adevărat este diferit de cel din filme. Războiul spionajului este unul al inteligenței, nu e o luptă cu mitraliere, e lupta minții. Noi vedem mediul în care există o informație de care avem nevoie, intrăm natural în el și încercăm să țesem un fel de pânză de păianjen, ne împrietenim cu diverși oameni și îi facem să-și trădeze propria țară pentru securitatea României. Cum facem asta? Este o artă, avem nevoie de perseverență, pregătire și inteligentă. Un spion nu e un purtător de Porsche și de umbrele bulgărești. De exemplu, dacă avem nevoie de agenda lui Putin, nu intrăm noaptea de pe acoperiș cu cagule pe cap, ci o vrăjim pe femeia de serviciu să ne-o aducă”, spune ofiţerul despre munca în care s-a specializat.
Un stil de viaţă, nu o slujbă
Atunci când te decizi să fii spion nu te angajezi undeva, într-o slujbă de la 8 la 16. Este vorba de un adevărat stil de viaţă, complet diferit de cel al oamenilor „din mulţime”.
„Este un stil de viaţă, unul foarte frumos. Ajungi în locuri în care alții se gândesc să meargă doar în concediu, eu am fost în țări de pe trei continente. Sunt oameni care lucrează zi și noapte sub diverse roluri, au diferite povești de viață, în diverse țări și spații. În lumea noastră, nicio zi nu seamănă cu alta, o perioadă poți să fi reprezentantul unei multinaționale în Burundi, alți patru ani recepționer la un hotel din Teheran, alți patru ani reprezentantul unei companii de petrol în Golf. Trebuie să plătești și un preț, să fii anonim, nu poți să spui nimănui că ești spion, dar satisfacția este extraordinară”, spune ofiţerul venit la Timişoara să atragă tineri spre meseria prin care fură informaţii pentru securitatea României.
Opţiunea de a avea un asemenea stil de viaţă aparţine fiecăruia.
„Nimeni nu intră în SIE dacă nu-și dorește cu adevărat, acesta este lucrul pe care-l evaluăm tot timpul. De aceea nu se fac angajări într-o singură zi, trebuie să ne convingi că vrei să fii spion. Urmează o pregătire de trei, patru ani până la prima misiune, primești un fel de bursă de studiu, nu faci nimic în această perioadă, doar înveți. Un ofițer de spionaj bun se formează în șapte, opt ani. Nu suntem mai speciali, suntem oameni ca toți ceilalți, doar că învățăm multe, îți dezvolți abilități cu ajutorul cărora poți face față unor situații aproape imposibile”, spune reprezentantul SIE
Selecţia e riguroasă
SIE îşi selectează cu migală viitorii membri.
„Când intri în SIE, intri într-o familie, noi ne protejăm unii pe alţii, este un mediu extrem de protectiv”, am mai aflat de la specialistul în informaţii.
Este clar că nu oricine poate ajunge pe o asemenea poziţie. Pe site-ul Serviciului există un chestionar pe care doritorii îl completează și doar cei „interesanţi” vor fi contactaţi. În primul rând solicitantul trebuie să fie o persoană inteligentă, să cunoască o limbă de circulaţie internaţională, poate chiar şi mai multe. Dacă trece prin sita cerinţelor SIE persoana este contactată de oficiali şi de acolo urmează debutul pregătirii.
„Eu am fost contactat de actualii mei colegi la 23 de ani. Şi un an de zile am aşteptat, sunam la telefon şi întrebam: nu se întâmplă nimic? Aţi uitat de mine?”, vorbeşte ofiţerul SIE despre debuturile sale în meserie.
Interesant, odată selectaţi, candidaţii nu prea renunţă la solicitarea lansată. Rata de abandon este de aproximativ 5%, aceasta şi pentru că selecţia este extrem de strictă.
Dacă unul sau doi dintre tinerii prezenţi la întâlnire vor deveni sau nu spioni probabil că nu vom şti niciodată. Oricum mănuşa a fost aruncată!
Citiți principiile noastre de moderare aici!