Asociaţia ADOR COPIII din Timişoara a lansat proiectul “Sistemul de protecţie socială nu înseamnă ACASĂ! Adoptă un copil şi întregeşte-ţi familia!”„Prin acest proiect ne propunem să mediatizăm subiectul adopţiei şi să îl promovăm aşa încât lumea să înţeleagă ce înseamnă întreg procesul adopţiei şi să sensibilizăm opinia publică. Cel mai rapid sprijin pe care îl putem oferi este acela de consiliere pre şi post adopţie, acolo unde există probleme de rezolvat în cuplu, la modul luării deciziei de a adopta. Oferim consiliere pentru familiile care au adoptat deja copii şi se confruntă cu diferite situaţii, în grădiniţe, în şcoli, fie în cercul apropiat, dar şi gupuri de suport pentru copiii care au fost deja adoptaţi şi sunt ceva mai mari şi se confruntă cu faze delicate legate de identificare. Acolo unde copiii au aflat destul de târziu, de regulă sunt probleme de genul acesta”, ne-a spus Simona Czudar, fondator şi preşedinte ADOR COPIII.
Persoanele care vor să adopte un copil trebuie să ştie că în primul rând se depune o cerere la Direcia pentru Protecţia Copilului în care specifică vârsta copilului pe care ar vrea să-l adopte, trebuie să facă un curs în urma căruia au loc evaluări şi apoi trebuie se oţină un atestat pentru a intra în baza de date a Oficiului Român pentru Adopţii. Un copil este declarat adoptabil după ce ambii părinţi îşi dau acordul în instanţă, iar întregul proces de adopţie este unul foarte greoi şi durează aproximativ 2-3 ani.
Roxana Pakai, spune că şi-ar dori să adopte un copil, cu toate că are deja o fetiţă, însă momentan există câteva reţineri. „Cu cât stai mai mult să te gândeşti raţional cu atât se adună mai multe motive. Cred că au început temerile că te ataşezi de copil, de fapt nu e al tău, are o mamă biolgică care poate să vină oricând să ţi-l ia, copilul poate să zică oricând «nu eşti mama mea, deci nu te ascult, nu vreau la tine, nu te iubesc», sau îl creşti şi te abandonează el pe tine. Undeva în suflet a rămas că vreau să adopt un copil. Îmi doresc şi al doilea copil al meu, dar îmi doresc seperat de copiii mei naturali, cumva ca o datorie faţă de lumea asta, faţă de faptul că eu am avut părinţi şi am crescut într-o familie sănătoasă şi normală, am o datorie omenească de a ajuta şi eu un alt copil nevinovat”, ne-a spus Roxana.
De celalată parte Claudia H., a adoptat deja un băieţel care acum are trei, este o mămică fericită, după ce întregul proces al adopţiei a dat mari emoţii întregii familii. „Eram căsătoriţi de 16 ani şi nu aveam copil. Cel mai frumos lucru este să ai un copil. Durează relativ mult, noi am avut un noroc extraordinar când am înfiat acest copil pentru că…nimic nu a fost întâmplator. Am întâlnit oameni care ne-au oferit tot sprijinul şi am avut ocazia fericită să înfiem acest copil de la un an şi şapte luni. Perioada este lungă, stresantă şi noi ne-am asumat un risc foarte mare. Ne-am ataşat foarte mult de copil, l-am luat în plasament acasă, pe propria răsundere, la două luni şi o săptămână, timp în care s-au derulat procesele prin protecţia copilului, prin consilierea mamei, dar totul a fost în favoarea noastră pentru că mama nu s-a prezentat şi a fost decăzută din drepturi. Dar acest lucru s-a întâmplat abia după un an şi ceva”, ne-a spus Claudia.
Citiți principiile noastre de moderare aici!