„Am ales acest program pentru că îmi doresc ca tinerii să fie inițiați în arta muzicii clasice, prin întâlnirea cu marile repere ale patrimoniului muzical universal, compozitori fundamentali ale căror lucrări transmit, fiecare în felul său, claritate, forță emoțională și profunzime spirituală.

Copiii și adolescenții – inclusiv cei cu dizabilități de vedere – pot descoperi atât frumusețea armoniei și a expresiei muzicale, cât și valori universale precum disciplina, creativitatea și sensibilitatea. Alegerea acestui repertoriu oferă tinerilor șansa de a se conecta direct cu modele de excelență artistică, de a-și stimula imaginația și de a-și lărgi orizontul cultural”, a transmis violonistul Răzvan Stoica.

Proiectul „Un Stradivarius în școli” are ca obiectiv familiarizarea elevilor cu muzica clasică și cu noțiuni de bază despre instrumente și sunet, într-un format adaptat diferitelor nevoi de învățare.

Astfel, pe lângă partea muzicală, programul include materiale educaționale adaptate pentru elevi. Este vorba despre o versiune în Braille a „Primei lecții de muzică”, destinată copiilor nevăzători, precum și o animație video explicativă pentru elevii tipici.

Acestea prezintă modul în care funcționează vioara, de la construcție și până la producerea sunetului, prin vibrația corzilor.

Proiectul „Un Stradivarius în școli” este derulat de Fundația Culturală Gaudium Animae și se desfășoară cu sprijinul Asociației Nevăzătorilor din România. Inițiativa a fost lansată în 2023 și a ajuns până acum la mii de elevi din mai multe orașe din țară, cu ajutorul implicării voluntare a celor doi artiști, Răzvan Stoica și Andreea Stoica.

Răzvan Stoica este un violonist român premiat internațional, cunoscut pentru interpretările sale la vioara Stradivarius ex Ernst 1729. În 2013 a fost distins cu titlul „Cel mai bun violonist din Europa sub 28 de ani”, iar din 2009 utilizează instrumentul Stradivarius câștigat în urma unui concurs internațional la Salzburg.

Andreea Stoica este pianistă cu activitate în mai multe țări europene, inclusiv Olanda și Germania. A debutat la vârsta de 12 ani pe scena Ateneului Român, alături de o orchestră filarmonică, și a continuat cu recitaluri și apariții ca solistă pe scene internaționale.

Potrivit reprezentanților asociației, fondurile obținute din redirecționarea impozitului sunt folosite pentru două direcții principale: achiziționarea de echipamente medicale necesare în spitale și acordarea de burse de terapie pentru copiii cu nevoi speciale.

„Atunci când viața unui copil depinde de un aparat medical, iar procedurile de achiziție durează luni sau chiar peste un an, încercăm să intervenim rapid și să oferim sprijin acolo unde este nevoie”, a transmis dr. Ioana Vârtosu, fondatoarea proiectului Școala Mamei Junior.

Asociația derulează și programe de recuperare pediatrică, oferind ședințe de kinetoterapie, terapie senzorială, hidroterapie și alte servicii dedicate copiilor diagnosticați cu diverse afecțiuni.

Reprezentanții organizației spun că inclusiv sumele considerate mici pot avea un impact major pentru familiile aflate în dificultate. De exemplu, în cazul unui salariu net de aproximativ 4.050 de lei, suma redirecționată ajunge la aproape 188 de lei, iar pentru un salariu de 9.000 de lei poate depăși 400 de lei. Chiar și contribuția aferentă salariului minim pe economie poate acoperi cel puțin trei ședințe de terapie pentru un copil.

Persoanele care doresc să susțină Asociația „Școala Mamei Junior” trebuie să completeze Formularul 230 sau Declarația Unică și să introducă datele organizației:

• Asociația Școala Mamei Junior
• CIF: 22859133
• Cont IBAN: RO02RZBR0000060009893290

Formularele pot fi depuse AICI până la data de 25 mai.

Pe aceeași temă:

Dr. Ioana Vârtosu, fondatoare Școala Mamei Junior: „Nu e vorba despre mine, ci despre a face un bine copiilor care altfel nu ar avea nicio șansă” – Tion

Primul documentar prezintă momente din istoria cafenelelor din oraș, inclusiv apariția primei cafenele turcești de pe actualul teritoriu al României, în anul 1560. Cel de-al doilea film este dedicat lui Francesco Illy, timișoreanul care a contribuit la dezvoltarea espressorului modern.

Proiecția va fi urmată de o discuție moderată de Adriana Babeți, iar participanții vor putea socializa în foaierul cinematografului, la o cafea oferită de organizatori.

Cineclubul este dedicat în principal seniorilor, însă organizatorii precizează că participarea este deschisă și publicului larg. Înscrierile se realizează prin completarea ACESTUI formular.

Evenimentul face parte din programul de mediere culturală al Festivalului de Film și Cultură Balcanică TAIFAS. Documentarele au fost realizate de Primăria Municipiului Timișoara, prin Casa de Cultură, în cadrul programului Timișoara – Capitală Europeană a Culturii.

Participanții se vor întâlni de la ora 11 la Cafeneaua Mimosa, situată pe Splaiul Tudor Vladimirescu, urmând să pornească într-o plimbare relaxată de aproximativ 13 kilometri pe pista de biciclete de pe malul Begăi.

Traseul, adaptat inclusiv pentru copiii aflați la primele experiențe pe două roți, se va încheia în jurul orei 13 la L’iziera Park, în zona Pădurii Bistra din Ghiroda.

Organizatorii spun că scopul principal al evenimentului este promovarea mobilității urbane pe bicicletă și creșterea vizibilității bicicliștilor în spațiul public, dar și consolidarea comunității velo din Timișoara.

Pentru a-i încuraja pe cei mici, partenerii evenimentului au pregătit mai multe surprize. La punctul de plecare, Cafeneaua Mimosa va oferi băuturi fresh participanților, iar la sosire copiii vor primi gustări.

Siguranța rămâne însă prioritară. Organizatorii reamintesc că purtarea căștii de protecție este obligatorie pentru copii și recomandă verificarea bicicletelor înainte de plecare, precum și echiparea cu apă și haine confortabile pentru traseu.

Familiile interesate sunt invitate să se înscrie de AICI.

Lucrările au o valoare de 1,41 miliarde de lei, fără TVA – 1,68 miliarde de lei sau aproximativ 340 de milioane de euro, cu TVA, investiția fiind finanțată din fonduri europene nerambursabile, prin Programul Transport 2021-2027.

Despre noua bucată de centură

Vă amintim, Varianta de Ocolire Timișoara Vest (VOTV) are o lungime de aproximativ 14 km, cu 2 benzi pe fiecare sens. Traseul Variantei de Ocolire Timișoara Vest traversează municipiul Timișoara și comunele Săcălaz și Sânmihaiu Român. De-a lungul traseului vor fi amenajate 10 lucrări de artă și patru noduri rutiere.

Dintre lucrările de artă, trei sunt de o complexitate tehnică ridicată:

• Pasaj peste DN 59A (Timişoara – Jimbolia) + Pasaj peste CFR 100 în lungime de 750 m;
• Pasaj peste DN 6 și CFR 133 în lungime de 450 m;
• Pod peste râul Bega și peste rezervoarele de nămol în lungime de 450 m.

De asemenea, cele patru noduri rutiere vor fi amenajate la intersecțiile cu

• DN 69 Timișoara – Arad și VTM Nord;
• DN 6 Timișoara – Cenad;
• DN 59A Timișoara – Săcălaz;
• Radiala Nouă de Vest.

Vă amintim, licitația pentru proiectare și execuție a fost lansată la începutul lui februarie 2024, dar a avut parte de mai multe contestații. Până în mai 2024 au fost depuse cinci oferte, fiind desemnată câștigătoare firma din Turcia. Contract a putut fi semnat însă de abia la finalul lunii ianuarie 2025.

Primele studii pe teren au fost făcute în martie 2025, însă cu proiectul tehnic aproape gata încă din vară – proiectarea avea termen de șase luni – au apărut probleme de natură administrativă. Odată cu schimbarea guvernului, a fost nevoie de reluarea procedurilor de avizare până la emiterea hotărârii de guvern privind exproprierile.

Evenimentul va avea loc de la ora 13, în sala 307 a universității, pe bulevardul Vasile Pârvan nr. 4, și este realizat cu sprijinul Centrului de Studii Asiatice „Stanca Scholz-Cionca”. Activitatea face parte din seria manifestărilor organizate cu ocazia aniversării a 70 de ani de activitate ai facultății.

Participanții vor avea parte de o prezentare interactivă despre tradiții și sărbători coreene specifice acestei perioade, dar și de o introducere în expresii uzuale din limba coreeană. Programul include și activități practice, prin care cei prezenți vor putea descoperi jocurile tradiționale coreene Tuho și Yutnori.

La finalul atelierului, participanții vor avea ocazia să își scrie numele folosind alfabetul coreean Hangeul.

Organizatorii precizează că participarea este gratuită, însă numărul de locuri este limitat la 30 de persoane. Înscrierile se fac prin completarea ACESTUI formular.

Tot cu medalie de aur a fost recompensat și Șerban Brindescu, elev în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială nr. 16 „Take Ionescu” din Timișoara. El a obținut și mențiune, fiind inclus în lotul lărgit al competiției.

Printre premianți s-a numărat și Delia-Maria Horga Iancovici, elevă în clasa a VII-a la Colegiul Național Bănățean din Timișoara, care a obținut medalie de bronz.

Din lotul județului Timiș a făcut parte și Rareș Muntean, elev al Liceului Teoretic „Ioan Jebelean” din Sânnicolau Mare. Acesta a obținut medalie de argint și mențiune, calificându-se, la rândul său, în lotul lărgit național.

Elevii timișeni au fost însoțiți la olimpiadă de profesoara Agafiței Mihaela Monica.

Competiția, organizată de Ministerul Educației în parteneriat cu instituții academice și științifice din România, a reunit elevi pasionați de astronomie, astrofizică și științele spațiului. Participanții au trecut prin probe teoretice și practice, inclusiv analiză de date, probă observațională și harta mută.

Cei care vor fi selectați în lotul final al României vor participa la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică, care va avea loc în noiembrie în Thailanda.

Prima zi a festivalului, vineri, 22 mai, va debuta de la ora 17 cu recitaluri și momente susținute de grupuri și ateliere locale, printre care Sergiu Simionese, Folk 24, Magic Chords, Primul AChord, Atelierul de Folk Giroc, dar și elevi ai unor instituții de învățământ din zonă.

De la ora 19:30, publicul va putea urmări recitalurile susținute de Ioana Szigeti, Laurențiu Ciupilă, Cristofor Casavela & Friends, Vasile Gondoci și Călin Lupu, iar seara va culmina, de la ora 21, cu concertul susținut de Mircea Baniciu.

Programul de sâmbătă, 23 mai, aduce o atmosferă mai dinamică, cu activități dedicate tinerilor și iubitorilor de folk-rock. Ziua începe la ora 12 cu un concurs de kendama, urmat de sesiunea interactivă „Pune mâna pe chitară”.

Pe scena festivalului vor urca apoi trupe și artiști precum Flores Timișoara, Sommerregen, G-Rock Teen Spirits, Choarda Liberă, Voyage Solaire, Daniela Grosu, Akusti-k Unplugged și Magnetical Muse.

Finalul ediției va fi marcat de concertul lui Ducu Bertzi, programat de la ora 21.

Festivalul este organizat de Primăria Giroc, Consiliul Local Giroc, Casa de Cultură „Ionel-Lucian Șipoș”, alături de mai multe organizații culturale și educaționale din zonă.

„Lucrările sunt necesare pentru îmbunătățirea condițiilor de circulație și creșterea siguranței rutiere pe acest sector de drum național. Pe durata intervențiilor, traficul se va desfășura în condiții de șantier. Circulați cu prudență, adaptați viteza la condițiile din teren și respectați semnalizarea rutieră temporară!”, transmite DRDP Timișoara.

Mai precis, pe drumul dintre Timișoara și Beregsău Mare se fac reparații, se frezează și se așterne covor asfaltic nou. Antreprenor este PORR Construct

Cum a început drumul tău în teatru și ce te-a tras inițial către această lume?

Drumul meu în teatru nu a început prin voința mea. Au fost alți oameni care au zis că ar trebui să fiu actriță. Eu am vrut să fiu cu totul altceva: scriitoare, preot, avocat, medic veterinar. Dar, din păcate, nu cred că aș fi fost potrivită pentru niciuna dintre meseriile acestea. Când eram copil, îmi plăcea foarte mult să fac oamenii să râdă. Și unii au observat și s-au gândit că sunt calități de actor, să fiu bufon.

Apoi am tot auzit ideea că ar trebui să fiu actriță și mi-a intrat în cap, evident, copil fiind, și la un moment dat am hotărât că asta vreau să fac. Atunci, am schimbat liceul și am mers la Liceul de Arte „Ion Vidu”. Practic, acolo am început la secția de teatru. Nu știu ce m-a atras, pentru că nu neapărat știam în ce mă bag când am intrat la Vidu. Dar pot să zic de ce am rămas. Mi se pare o lume în care nu poți să te plictisești. Eu mă plictisesc foarte repede. Și i-am descoperit oarecum o dimensiune aproape spirituală, destul de transformatoare. E o vorbă că teatrul e mai adevărat decât viața. Și încep să cred tot mai mult că așa este.

După Vidu, am mers la Facultatea de Teatru a UVT.

Care au fost momentele definitorii care te-au format ca actriță și regizor?

Nu neapărat mă consider regizor, pentru că am terminat doar actorie. Regie am început să experimentez, cu toate că regie mi-am dorit inițial, nu actorie, dar în Timișoara nu există secție de regie.

Definitorii au fost poate oamenii cu care m-am întâlnit, de la primul meu profesor de teatru, Ioan Uțu Strugari, care, din păcate, a trecut în neființă, apoi și profesoara Mirela Puia, regizorii cu care m-am întâlnit, colegii mei. Fiecare profesionist cu care m-am întâlnit, direct sau indirect, m-a format în carieră.

Cum se îmbină meseriile de actriță, regizor și realizator radio?

Cu greu, pentru că îmi trebuie foarte mult timp pentru fiecare și timpul nu-i neapărat prietenul meu. S-ar putea ca meseria de actriță, de fapt, să fie la baza piramidei și să deschidă diverse uși. După ce faci actorie, nu e neapărat obligatoriu să fii actor. Poți merge și într-o direcție de regie, dacă te interesează zona asta. Dacă ai talent la desen, poți face și scenografie. La radio am ajuns pentru că mi-am dorit în mod expres să fie West City Radio, deoarece am crescut cu Stelian Grigorescu. Nu știu de ce mi s-a părut o lume la fel de interesantă ca teatrul. O lume destul de inaccesibilă pentru că nu ai așa de ușor acces, mai ales dacă nu ai făcut jurnalismul, în cazul meu. Și cred că pe mine asta m-a ajutat să intru și în lumea radioului, faptul că sunt actriță la bază.

De asemenea, în regie, iarăși te ajută foarte mult pentru că știi cum ar trebui să gândești ca să ajuți actorul din fața ta, pentru că ai fost și tu, la rândul tău, actor și știi cum e munca de pe acea parte a scenei. Însă, într-adevăr, sunt trei discipline destul de diferite. Sunt oarecum interconectate, dar trebuie să accesezi alte tipuri de gândire, alte abilități, alte capacități. Aș spune că, din moment ce le fac pe toate trei, se îmbină cumva, undeva, dar n-aș ști să spun unde.

Poți să spui care îți place cel mai mult?

Sunt diferite, deci ar trebui să mă gândesc poate dintr-o perspectivă anume. La radio îmi place pentru că sunt singură, îmi văd de lucrul meu și nu depind de nimeni. În teatru îmi place că e un sport de echipă și nu ai cum să fii singur. Tot timpul lucrezi cu altcineva și trebuie să fie încă cineva cu tine. Iar din perspectiva de regie îmi place pentru că simt că pot să dețin mai mult control, și asupra lucrurilor pe care le fac eu, dar și cu ce se întâmplă în fața mea. Aș spune că va rămâne probabil actoria pe primul loc. Momentan.

Ce te inspiră când construiești un rol?

Cred că variantele sunt infinite. De la filme, muzică, la celelalte teatre, tablouri, sculpturi. Cred că, de fapt, un actor își accesează, în primul rând, memoria afectivă, pentru că trebuie să folosească și sentimentele și emoțiile. Acum depinde și ce joci, evident, că sunt spectacole unde nu e nevoie de așa ceva, unde există o detașare foarte mare. Depinde de la caz la caz, de la spectacol la spectacol și de la estetică la estetică, bineînțeles, dar s-ar putea ca propria viață să te inspire cel mai mult la finalul zilei. Și probabil că apelezi la celelalte surse, cum am zis, muzică, filme și așa mai departe, când rămâi un pic fără inspirație sau poate n-ai experimentat în viața ta. Jucăm și criminali și nu o să omorâm alți oameni ca să putem să jucăm și atunci facem apel la ceva din exterior.

Cum abordezi procesul de regie în comparație cu cel de actorie?

Când ești actor, depinzi foarte mult de regizor.

Prima dată trebuie să primești informații, apoi le traduci și le exprimi. Ca regizor e fix invers. Trebuie să oferi foarte multe informații actorului ca el să facă treaba asta.

Nu știu dacă le abordez atât de diferit; regia e o parte foarte nouă în viața mea. Chiar dacă am experimentat-o în trecut, la un nivel full HD, s-ar putea să o abordez destul de similar. Sunt un om care are nevoie de foarte multe detalii, de multă concretitudine.

Există teme sau mesaje pe care încerci să le transmiți prin proiectele tale?

Cred că da. În acest domeniu, nu cred că poți, dar nici nu cred că trebuie să te rezumi doar la un gen de mesaje sau, mă rog, la propriile tale păreri. E singurul lucru pe care încerc să-l mențin în orice proiect, și anume să nu existe finaluri fără speranță. Cât se poate. Chiar dacă își au și ele rostul lor, poate câteodată sau pentru anumite momente în viața noastră, cred că asta mă interesează cel mai mult: să existe, dacă nu un răspuns, pentru că asta e deja o responsabilitate mult prea mare, să existe loc de o continuare, să nu fie un punct.

Dar în mare parte mă interesează natura umană, cu ce are ea mai urât și mai respingător, pentru că mi se pare că teatrul e și o formă de exorcizare și te ajută să te cureți într-un proces de autocunoaștere, dacă ești interesat de așa ceva, într-un proces de evoluție, dacă vrei asta. Și te ajută să accesezi niște zone pe care, normal, în viața de zi cu zi, nu ai vrea să le accesezi. Inclusiv personajele negative sunt preferate mereu.

Care este misiunea Asociației Punct și Virgulă, al cărei vicepreședinte ești, și ce proiecte derulați în prezent?

Asociația Punct și Virgulă a fost creată dintr-o nevoie destul de urgentă. Ani de zile am lucrat pentru alți oameni, am sprijinit cât mai multe proiecte și am lucrat în cât mai multe contexte posibile. Am ajuns la un punct în care mi-am dat seama că dacă vreau să fac ceva pentru mine, cel mai bine este să fiu pe cont propriu. Și de aici a pornit, dintr-o nevoie absolut pragmatică, nu e neapărat ceva magic, dar ce ne-am dorit este, în primul rând, să îmbogățim, cât vom putea, paleta culturală a orașului și a zonei de vest. Suntem foarte la început și nu am vrea să ne limităm sau să ne etichetăm într-o direcție sau alta, pentru că interesele mele și ale colegilor mei sunt diferite, sunt variate.

De exemplu, pe colega mea Elena Nistor o interesează zona de artă vizuală și nu numai. Așa că, momentan, am păstrat lucrurile generice ca să putem să avem libertate, să creăm ce ne-am dorit. În mare parte, mă interesează libertatea artistică de exprimare în artă, un lucru care devine încet, încet cenzurat și care mă sperie, pentru că văd tot felul de reacții și din țară. Poate în Timișoara nu e atât de vehementă situația, pentru că noi suntem mai deschiși, dar încep să observ o dorință foarte mare de a cenzura actul artistic. În București s-a întâmplat la două spectacole. Probabil că asta va fi o menire, chiar dacă nu ne-am stabilit-o foarte clar, să luptăm ca artiștii să poată să își spună mai departe poveștile fără să se simtă constrânși într-un fel sau altul. A fost un exemplu și în Timișoara, o sculptură expusă, acea mână roșie, pe Bastion, care a creat vâlvă. Una este să fie o vâlvă și alta este să-ți dorești efectiv să o dărâmi și să o dai jos de acolo.

Cred că acestea sunt niște puncte în care pot să înceapă niște discuții importante, dar, evident, cred că până la cenzurare e un drum foarte lung. Dar observ că oamenii simt nevoia să-ți închidă ușa, gura, să șteargă și trebuie să înțelegem că actul artistic e în primul rând interpretabil și discutabil, trebuie privit din mai multe fațete, nu e doar o hârtie 2D și te uiți la ea efectiv.

În ce spații jucați, pentru că e clar că nu avem suficiente locuri în oraș?

Aceasta e o problemă pe care am semnalat-o și în trecut, chiar și în perioada Capitalei Culturale. Mi-am dorit ca una dintre moștenirile Capitalei Culturale 2023 să fie mai multe spații, mai ales pentru independenți, pentru că, de bine de rău, instituțiile își au propriile spații și pot dispune de ele. Noi, momentan, ne-am început activitatea la Casa cu Iederă, care este un spațiu mai ales dedicat expozițiilor, lansărilor de carte, mini-concertelor și ne potrivim foarte bine cu spectacolele pe care deja le avem. Dar nu avem un spațiu anume, în mare parte ne adaptăm în funcție de nevoile pe care le avem pentru spectacol. Avem în Timișoara, într-adevăr, și spațiile puse la dispoziție de Centrul de Proiecte, cum ar fi Cinema Johnny, de exemplu, care așteaptă să-i treacă pragul artiștilor. Mai avem Casa Artelor, dar cel mai dificil este să găsești un spațiu care să fie și dotat pentru un spectacol care necesită destul de multe: sonorizare, lumini.

Problema este că, în general, spațiile, evident, trebuie să supraviețuiască, odată ce există chiar și cele alternativ-independente. Iar unele costă destul de mult și dacă nu-ți permiți, poate, un proiect finanțat, atunci nu prea ai acces la ele. Îmi pare foarte rău că s-a închis Scena, era un spațiu care oferea o scenă gratuită artiștilor care voiau să vină acolo. Mi-aș dori ca într-un viitor apropiat să avem un spațiu al nostru și să trasăm încet, încet câteva planuri, dar, evident, e nevoie de o investiție.

Pe lângă lipsa spațiilor, cu ce probleme se mai confruntă artiștii independenți?

Cred că o problemă destul de acută e lipsa de colaborare. Mi se pare că sunt destule entități în oraș și foarte rar se fac punți între ele. Simt că lipsește și s-ar putea ca asta să ne și îngreuneze foarte mult parcursul unora dintre noi, pentru că, de unii singuri, cu o mână de 2-3 oameni, e mai greu să realizeze ceva. Dar cred că poate un simț de cooperativă nu ne-ar strica, să ne facem chiar o breaslă pe bune. Nu doar așa, ca termen de breaslă. E clar că fondurile și finanțările sunt o problemă pentru unii dintre noi, poate pentru alții nu așa de mult. Depinde, că proporțiile fiecare le vede altfel.

Ar mai fi lipsa unei pregătiri în domeniu; nu se fac cursuri de management cultural la facultate. Un management pe bune, în care să înveți cum să scrii un proiect. Ne și batem pe oamenii care scriu proiecte, care sunt suprasolicitați și care scriu proiecte pentru mai multe entități odată. Pe partea tehnico-legislativă, cred că ne lipsește instructajul și atunci mai greu ne pornim, mai greu ne mișcăm.

La ce proiecte lucrezi și ce mai urmează?

Anul acesta s-au mișcat lucrurile puțin mai greu. E evident, trecem o perioadă destul de dificilă și, de obicei, artiștii sunt în prima linie chiar dacă oamenii nu vor să recunoască. Momentan încercăm să dezvoltăm pe cât putem trilogia pe care am început-o cu „Artă” și „Zeul Măcelului” și căutăm cel de-al treilea spectacol. Am început o colaborare cu compania de teatru independentă C4 Company din Timișoara.

De asemenea, lucrez în prezent la mai multe proiecte cu Teatrul Senzorial din Timișoara. Tocmai am terminat o serie de ateliere cu voluntari neprofesioniști și urmează să lucrăm la un spectacol. Avem multe alte proiecte care sunt în mișcare, dar încă într-o fază destul de incipientă.

De ce anume ar trebui să țină cont tinerii când își aleg viitorul loc de muncă?

Ar fi ipocrit din partea mea să zic banii. Deși știu că tinerii acestui deceniu sunt foarte pragmatici, chiar dacă lumea nu vrea să creadă asta. Ar trebui să se gândească la faptul că o carieră nu înseamnă neapărat un loc de muncă și invers. Și că ar fi bine să fie ceva care să-i și împlinească, să nu simtă că munca e o povară.

Munca e un lucru care ne dezvoltă, ne face mai buni, ne dă un sens în viață multora dintre noi care poate trec prin diverse crize existențiale. Ar trebui să fie ceva care să le bucure sufletul, nu doar să le aducă la finalul lunii un salariu, deși e de înțeles în economia aceasta. Să fie ceva pentru care să se trezească dimineața cu drag.

Jasmina Mitrici

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.