Acum, în acest interviu, ne explică ce trebuie să știm despre sindromul vertiginos, migrenele vestibulare, pierderea auzului și alte probleme frecvente, dar adesea neglijate. Afecțiunile din sfera ORL uneori sunt trecătoare, alteori pot ascunde afecțiuni mai serioase, iar identificarea cauzei este esențială pentru un tratament corect.

Ce este sindromul vertiginos?

Sindromul vertiginos este un cumul de simptome care includ vertijul orizontal rotator (care este o senzație subiectiva că pacientul se învârte sau că lucrurile se învârt în jurul lui), amețeala (senzația subiectivă de plutire, senzația de cap tulbure, dezorientare în spațiu sau senzația de mers „ca un om băut”). Pacientul mai poate acuza tulburări de echilibru, acufene, hipoacuzie, senzație subiectivă de greață, chiar vărsătură. Este important să facem distincția între aceste simptome pentru a îndruma pacientul în funcție de cauză spre medicul la ORL-ist, neurolog și la alți specialiști precum colegi cardiologi endocrinologi etc.

Cel mai frecvent întâlnit sindrom vertiginos periferic este, de departe, vertijul paroxistic pozițional benign, urmat de sindromul Meniere și neuronita vestibulară.

Vertijul pozițional poate apărea, de exemplu, după o mișcare bruscă a capului, dar și după o viroză respiratorie. Pacientul se trezește dimineața prezentând vertij orizontorotator legat de o poziție a capului, fără echilibru, cu senzație de amețeală puternică și chiar vomă; simptomele pot dura de la câteva secunde până la câteva minute.

Sindromul Meniere este o afecțiune a urechii interne care se manifestă prin episoade de vertij, țiuituri în ureche, senzație de plenitudine în ureche și pierdere fluctuantă a auzului. Simptomele pot dura de la 30 de minute la 2-4 ore.

Neuronita vestibulară este o afecțiune inflamatorie a nervului vestibular de etiologie virală sau idiopatică (fără o cauză bine cunoscută), caracterizată prin vertij rotator puternic însoțit de grețuri, vărsături, tulburare de echilibru, dar fără hipoacuzie. Simptomatologia poate dura zile sau săptămâni.

Cum se face diferența între o problemă de echilibru cauzată de urechea internă și una de cauză neurologică?

Diferențierea se face pornind de la discuția cu pacientul precum și prin teste specifice. Noi, ca ORL-iști, testăm urechea internă, care este un organ ascuns în spatele unui os foarte dur, denumit osul temporal. Partea auditivă o testăm prin audiometrie, adică o audiograma, iar echilibrul prin teste vestibulare. Ne uităm la mișcarea ochilor pacientului pentru a căuta nistagmusul (o mișcare conjugată a ochilor care apare la pacienții cu probleme vestibulare), precum teste statice și dinamice care ne testează echilibrul.

Este un puzzle minunat care ne diferențiază o problemă periferică (de la urechea internă) sau una centrală (de la creier).

Ce trebuie să facă pacienții dacă se confruntă cu aceste simptome?

Prima recomandare este să nu intre în panică, deoarece este o patologie care determină anxietate. Primul medic cu care vorbesc pacienții este adesea medicul de familie, care îi îndrumă spre ORL-ist, neurolog etc.

Dacă simptomele persistă, trebuie să meargă la un specialist ORL pentru evaluare. Evitarea mișcărilor bruște și hidratarea corespunzătoare pot ajuta la reducerea disconfortului temporar.

Cum testați aceste afecțiuni?

Pe mine personal mă ajută mult discuția cu pacientul; văd clinic cum arată nasul, gâtul și urechile. Ulterior fac pacientului o audiogramă, care îmi testează felul în care pacientul aude sau, după caz, alte teste precum timpanograma, dacă suspectez o problemă de ureche medie. Apoi fac o videonistagmoscopie pentru a vizualiza nistagmusul și testarea celor 6 canale semicirculare printr-o testare numită VHIT. La final fac pacientului o posturografie, test care îmi testează global echilibrul.

Cum se poate trata vertijul pozițional?

Vertijul pozițional este o problemă mecanică determinată de migrarea unor celule denumite cristale de carbonat de calciu sau otoliți, care pot migra de pe maculă (un loc specific din urechea internă) într-un canal semicircular, unde nu ar trebui să fie. Creierul primește astfel o informație greșită de la urechea cu probleme, iar pacientul dezvoltă vertij orizontorotator. Se rezolvă simplu printr-o manevră de repoziționare specifică fiecărui canal semicircular, în care readucem otoliții înapoi la locul lor pe maculă. Este o procedură simplă, dar cu efect spectaculos pentru pacient.

Există o legătură între migrene și problemele ORL?

Da, există un tip de migrenă numită migrenă vestibulară. Aceasta poate cauza simptome similare vertijului, inclusiv țiuit în urechi, senzația de ureche plină și amețeli, pe lângă durerile de cap episodice, unilaterale și pulsatile. În trecut, se credea că aceste simptome sunt cauzate doar de sindromul Meniere, dar acum știm că multe dintre ele sunt, de fapt, migrene vestibulare. Uneori, persoanele cu migrenă pot avea grețuri, vărsături, fotofobie (accentuarea simptomelor la lumină) și fonofobie (accentuarea simptomelor la zgomote puternice). Migrena este, de regulă, o afecțiune diagnosticată și tratată de medicul neurolog.

7. Răgușeala persistentă poate avea legătură cu afecțiunile ORL?

Da, răgușeala persistentă, care durează mai mult de trei săptămâni, necesită investigații amănunțite. Poate avea multiple cauze, inclusiv probleme ale laringelui acute sau cronice, reflux gastroesofagian sau infecții cronice rinosinusale.

Laringele este un organ foarte important care ne ajută să vorbim și să socializăm. Dacă există o afecțiune precum laringita cronică, un nodul sau o formațiune tumorală, vocea poate fi afectată. De asemenea, scurgerile cronice din sinusuri sau refluxul acid pot irita corzile vocale și pot provoca răgușeală. Pacienții care fumează sau consumă alcool au un risc crescut de afecțiuni ale laringelui, incidența neoplasmului laringian fiind foarte crescută în rândul lor.

Ce recomandări aveți pentru pacienții care se confruntă cu răgușeală frecventă?

În primul rând, să evite fumatul, alcoolul și expunerea la noxe, substanțe toxice, aer uscat sau rece. Să consume lichide calde și să-și menajeze vocea. Dacă răgușeala persistă peste trei săptămâni, este esențial un consult ORL cu efectuarea unei endoscopii laringiene.

Cum poate fi depistată hipoacuzia la copii și cât de importantă este testarea auditivă timpurie?

Este esențial să detectăm hipoacuzia la copii cât mai devreme, de aceea este implementat screeningul auditiv încă din maternitate. Din punctul meu de vedere, este importantă și testarea auditivă la 6-7 ani, când copilul începe școala. Există cazuri în care copiii ajung la 10-12 ani fără să știe că au o problemă auditivă, iar acest lucru le afectează dezvoltarea limbajului și performanțele școlare. Părinții trebuie să fie atenți la semne precum lipsa reacției la sunete sau întârzieri în dezvoltarea vorbirii și să meargă la un consult ORL dacă observă astfel de probleme.

Ce cauzează țiuitul urechilor și cum poate fi tratat?

Țiuitul urechilor, cunoscut sub numele de acufene, poate avea multiple cauze. Poate fi asociat cu pierderea auzului, dar și cu probleme vasculare, hipertensiune, colesterol mare sau chiar stres. Uneori, apare fără o cauză clară, ceea ce îl face dificil de tratat.

Este important ca pacienții să vină la consult imediat ce observă o hipoacuzie bruscă sau țiuit în urechi. În aceste cazuri, trebuie intervenit rapid, deoarece urechea internă are o circulație terminală și nu poate fi privată de oxigen mult timp. Tratamentul se bazează pe vasodilatatoare și vitamine pentru a încerca să îmbunătățim vascularizația urechii interne.

Există legături între stres și problemele ORL?

Da, stresul poate contribui la apariția tinitusului (țiuitului în urechi), poate agrava migrenele vestibulare și da senzații subiective „de nod în gât”, denumit de noi globus faringian. Există și pacienți care dezvoltă senzația de ureche înfundată sau vertij pe fond de stres prelungit.

Ce afecțiuni ORL necesită intervenție chirurgicală?

Există multe afecțiuni care necesită tratament chirurgical, unde tratamentul medicamentos nu își găsește utilitatea sau pacientul nu reacționează la acesta. De exemplu, otoscleroza, care este o afecțiune în care lanțul de oscioare din urechea medie își pierde mobilitatea, se poate trata printr-o intervenție chirurgicală numită stapedotomie, în care scărița afectată este înlocuită cu un piston artificial pentru a permite transmiterea ulterioara corectă a sunetelor.

Otita cronică și otomastoidita pot necesita intervenții chirurgicale pentru curățarea infecției și refacerea structurilor urechii. În plus, polipii nazali, deviația de sept și sinuzita cronică severă pot necesita intervenții chirurgicale pentru a îmbunătăți respirația și drenajul sinusurilor.

Ce metode de prevenție recomandați?

Pentru vertij, prevenția este mai dificilă, însă un stil de viață sănătos, consumul de fructe, legume și vitamina D3 pot ajuta. În cazul hipoacuziei, prevenția este esențială. Expunerea la zgomote puternice trebuie evitată. De exemplu, cei care lucrează în medii zgomotoase ar trebui să poarte antifoane pentru a preveni o hipoacuzie profesională.

Cum afectează poluarea sănătatea urechii și a căilor respiratorii?

Poluarea fonică este una dintre principalele probleme ale lumii moderne. Expunerea continuă la zgomote puternice poate duce la pierderea progresivă a auzului. Pe lângă aceasta, poluarea aerului afectează căile respiratorii superioare, favorizând apariția rinitelor alergice și a rinosinuzitelor cronice. Substanțele poluante pot irita mucoasa nazală, determinând inflamații frecvente, iar acest lucru poate avea un impact și asupra urechii medii.

Utilizarea căștilor audio poate afecta auzul?

Da, în special utilizarea îndelungată și la volum ridicat. Căștile intraauriculare sunt cele mai problematice, deoarece sunetul este transmis direct către timpan, fără o disipare adecvată. Expunerea repetată la sunete puternice poate duce la deteriorarea celulelor ciliate din cohlee noastră, ceea ce determină o scădere brusca sau treptată a auzului.

Recomand utilizarea căștilor externe, care nu introduc sunetul direct în conductul auditiv, și limitarea volumului la maximum 60% din capacitate. De asemenea, este indicat ca după fiecare oră de utilizare a căștilor să facem o pauză de cel puțin 10-15 minute.

Există un risc real de pierdere a auzului din cauza muzicii puternice?

Da, expunerea frecventă la muzică puternică, fie în căști, fie în cluburi sau la concerte, poate provoca hipoacuzie neurosenzorială. Tinerii sunt cei mai expuși acestui risc, deoarece tind să asculte muzică la volum ridicat pentru perioade îndelungate.

Este important să conștientizăm că pierderea auzului indusă de zgomot este ireversibilă. Odată distruse, celulele auditive din urechea internă nu se regenerează. Prin urmare, protejarea auzului ar trebui să fie o prioritate, mai ales pentru cei care lucrează în medii zgomotoase sau sunt pasionați de muzică.

Ce sfaturi aveți pentru menținerea sănătății urechii, nasului, gâtului?

Este important să nu ignorăm simptomele. Dacă apar amețeli, scăderea auzului, țiuit în urechi sau răgușeală persistentă, nas înfundat, secreții nazale trebuie să mergem la un consult ORL. Prevenția și controalele regulate pot preveni multe probleme grave.