Metoda, denumită optogenetică, permite cercetătorilor să controleze cu mare precizie activitatea celulelor nervoase și a schimbat fundamental modul în care este studiat creierul. Ulterior, tehnica a fost demonstrată și în creierul unor șoareci vii și a devenit un instrument important în neuroștiință.

Academia Regală Suedeză de Științe consideră că descoperirile celor trei cercetători au pus bazele unei „noi ere în neuroștiință”, contribuind la înțelegerea mecanismelor complexe prin care funcționează creierul.

Karl Deisseroth este profesor la Universitatea Stanford și cercetător al Howard Hughes Medical Institute. Peter Hegemann este profesor la Universitatea Humboldt din Berlin, iar Georg Nagel este profesor la Universitatea din Würzburg.

Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină este primul dintre premiile Nobel anunțate în 2026. Premiul pentru Fizică va fi anunțat pe 6 octombrie, cel pentru Chimie pe 7 octombrie, pentru Literatură pe 8 octombrie, pentru Pace pe 9 octombrie, iar premiul pentru Științe Economice pe 12 octombrie.

Cele mai multe amenzi au fost date pentru aruncarea de deșeuri și obiecte de uz casnic pe străzi, în parcuri, pe terenuri virane sau în alte spații publice.

Polițiștii locali au aplicat sancțiuni și în baza legislației, care vizează abandonarea și aruncarea deșeurilor, incendierea acestora sau nepredarea lor către operatori autorizați. Alte sancțiuni au fost dispuse pentru nerespectarea obligațiilor privind realizarea, în termen și integral, a măsurilor impuse prin actele de reglementare în domeniul protecției mediului.

Un caz înregistrat în această perioadă a atras atenția prin faptul că aceeași persoană a fost amendată de două ori pentru abandonarea deșeurilor. Potrivit Poliției Locale Timișoara, aceasta a aruncat, în două nopți diferite, mai mulți saci cu deșeuri menajere și reciclabile provenite din amenajarea unui imobil de pe strada Căpitan Damșescu.

Deșeurile au fost abandonate la intersecția străzilor Budai Deleanu și Prahova, fiind transportate cu două autoturisme, un Mercedes și un Audi. Pentru cele două fapte, persoana a primit două amenzi, fiecare în valoare de 45.000 de lei, astfel că sancțiunile au ajuns la 90.000 de lei.

Pe lângă amenzi, în toate cazurile în care sunt constatate astfel de fapte sunt dispuse și măsuri de salubrizare. Persoanele sancționate trebuie să asigure ridicarea deșeurilor și predarea acestora către operatori autorizați.

Poliția Locală Timișoara transmite că verificările vor continua și în perioada următoare, iar persoanele fizice și juridice care abandonează deșeuri sau nu respectă obligațiile de mediu riscă sancțiuni.

„Măsurile de sancționare se iau în funcție de situația constatată în teren, direct proporțional cu gravitatea faptei”, transmit reprezentanții Poliției Locale Timișoara.

Amenzi deșeuri

În urma impactului, mașina bărbatului de 43 de ani a fost proiectată într-un alt autoturism, condus de un bărbat de 47 de ani. Șoferul de 31 de ani a fost transportat la spital pentru îngrijiri medicale.

Cei trei șoferi au fost verificați cu etilotestul, iar rezultatele au fost negative.

Polițiștii au deschis un dosar penal pentru vătămare corporală din culpă și urmează să stabilească exact cum s-a produs accidentul.

Polițiștii au fost sunați în jurul orei 20 și au mers la fața locului pentru verificări. La volanul autoturismului se afla un bărbat de 34 de ani care se răsturnase.

Șoferul a fost testat cu aparatul etilotest, iar rezultatul a fost de 0,98 mg/l alcool pur în aerul expirat. Acesta a fost dus ulterior la o unitate medicală pentru recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Polițiștii au deschis un dosar penal pentru conducerea unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice.

Cercetările continuă pentru a se stabili cu exactitate cum s-a produs accidentul.

Potrivit motivării înscrise pe diploma lui Prunariu, IAA a evidențiat activitatea sa începută odată cu zborul spațial din 1981, când a devenit primul român care a ajuns în spațiul cosmic. Au fost menționate, de asemenea, implicarea sa în activitățile spațiale internaționale, în guvernanța domeniului și în apărarea planetară.

Academia a amintit și activitatea sa ca președinte al Agenției Spațiale Române, precum și contribuțiile la promovarea cooperării internaționale prin Organizația Națiunilor Unite, Asociația Exploratorilor Spațiului Cosmic și alte organisme internaționale. În motivare este inclus și angajamentul lui Prunariu pentru utilizarea pașnică și responsabilă a spațiului cosmic.

„Primesc această distincție cu recunoștință, ca pe o recunoaștere a unei vieți de activitate: un parcurs prin inginerie, zbor cosmic, conducerea activităților spațiale naționale, diplomație, educație și cooperare internațională. De-a lungul acestor responsabilități diferite, m-a călăuzit o convingere: activitățile spațiale pot contribui la progresul cunoașterii umane, apropiind în același timp națiunile și oamenii”, a declarat Dumitru-Dorin Prunariu, citat de Agerpres.

La 45 de ani de la zborul în spațiu

Dumitru Prunariu este singurul român care a zburat în spațiu. Pe 14 mai 1981, el a devenit primul român care a ajuns în spațiul cosmic, în cadrul misiunii Soiuz 40, parte a programului spațial Intercosmos. Prunariu a petrecut atunci în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute.

În discursul susținut la ceremonie, Prunariu a vorbit despre rolul Academiei Internaționale de Astronautică în activitatea sa și despre importanța colaborării dintre specialiști din domenii și țări diferite. El a subliniat nevoia de expertiză independentă și de cooperare internațională în contextul extinderii activităților spațiale.

La 45 de ani de la zborul său în spațiu, cosmonautul român și-a reafirmat angajamentul pentru protejarea planetei, folosirea sustenabilă a spațiului, desfășurarea responsabilă a activităților pe Lună și apropierea tinerilor de știință și explorare, potrivit comunicatului transmis de acesta.

Academia Internațională de Astronautică a fost înființată în 1960, la Stockholm, și este o organizație independentă, neguvernamentală și nonprofit, recunoscută de ONU în 1996. IAA reunește specialiști din domeniul astronauticii și promovează dezvoltarea activităților spațiale în scopuri pașnice și cooperarea internațională.

Mai precis, vorbim de 48 de astfel de adăposturi din toate zonele orașului. Contractul are o valoare de 1,2 milioane de lei, fără TVA – 1,4 milioane de lei sau 270.000 de euro, cu TVA. Pe lângă expertizare, firma care va câștiga licitația trebuie să facă și proiectarea în faza DALI pentru lucrările de reabilitare a acestora.

Ofertele sunt așteptate până pe 9 noiembrie. Ulterior, serviciile prevăzute trebuie finalizate în termen de trei luni de la ordinul de începere.

Adăposturile incluse sunt următoarele:

• Str. Lugojului nr. 17 — 168,10 mp
• Str. Intrarea Sunetului nr. 5 — 199,60 mp
• Str. Intrarea Martir Dumitru Osman nr. 2 — 193,60 mp
• Str. Intrarea Aca de Barbu nr. 1 — 189,50 mp
• Str. Martir Silviu Motohon nr. 50 — 130,20 mp
• Str. Bucovinei nr. 28 — 197,20 mp
• Str. Aleea Hotinului nr. 1 — 192,30 mp
• Str. Calea Sever Bocu nr. 1 — 177,20 mp
• Str. Calea Sever Bocu nr. 3 — 184,80 mp
• Bd. 16 Decembrie 1989 nr. 79, sc. A — 219,90 mp
• Bd. 16 Decembrie 1989 nr. 79, sc. C — 218,70 mp
• Str. Electronicii nr. 4 — 220,00 mp
• Str. Electronicii nr. 8 — 217,00 mp
• Str. Daliei nr. 2, sc. A — 192,00 mp
• Str. Daliei nr. 2, sc. C — 169,70 mp
• Str. Intrarea Pădurarilor nr. 8 — 191,30 mp
• Str. Bucegi nr. 8 — 195,20 mp
• Str. Bucegi nr. 4 — 192,20 mp
• Str. Martir Marius Ciopec nr. 22, sc. A — 124,30 mp
• Str. Bradul nr. 6, sc. A — 98,80 mp
• Str. Bradul nr. 6, sc. B — 112,30 mp
• Str. Intrarea Vișinului nr. 6 — 187,90 mp
• Str. Nicolae Ilieșu nr. 22 — 134,40 mp
• Str. Platanilor nr. 1A — 162,40 mp
• Str. Intrarea Clopotului nr. 2, sc. B — 96,50 mp
• Str. Aleea Gorniștilor nr. 7, sc. B — 179,40 mp
• Str. Calea Șagului nr. 52 — 192,60 mp
• Str. Eugen Cuteanu (nr. 14), bl. C1 nr. 7 — 165,20 mp
• Str. Eugen Cuteanu (nr. 12), bl. C2 nr. 7/1 — 170,70 mp
• Str. Eugen Cuteanu (nr. 4), bl. D1 nr. 13 — 165,10 mp
• Str. Intrarea Veveriței nr. 3 — 160,60 mp
• Str. Mihai Eminescu nr. 20 — 63,00 mp
• Str. Calea Circumvalațiunii nr. 14, sc. A — 239,60 mp
• Str. Calea Circumvalațiunii nr. 14, sc. B — 237,70 mp
• Str. Calea Sever Bocu nr. 9 — 183,20 mp
• Bd. 16 Decembrie 1989 nr. 79, sc. B — 219,50 mp
• Str. Aleea Azurului nr. 5 — 182,60 mp
• Str. Martir Cristina Lungu nr. 1 — 188,50 mp
• Str. Bradul nr. 6, sc. C — 97,70 mp
• Str. Martir Elena Nicoară nr. 7 — 182,80 mp
• Str. Martir Angela Sava nr. 2, sc. A — 125,20 mp
• Str. Intrarea Clopotului nr. 2, sc. A — 93,20 mp
• Str. Martir Marius Ciopec nr. 22, sc. B — 116,00 mp
• Str. Martir Claudiu Vârcuș nr. 3, sc. C — 190,10 mp
• Str. Martir Claudiu Vârcuș nr. 3, sc. B — 103,60 mp
• Str. Constantin Stere nr. 10 (fostă I. Vidu) — 192,40 mp
• Str. Intrarea Vântului nr. 1, sc. A — 149,20 mp
• Str. Intrarea Vântului nr. 1, sc. B — 152,30 mp

Vă amintim, inventarierea adăposturilor a fost pornită odată cu startul războiului din Ucraina. Atunci, dintre cele 92 existente, doar unul era intabulat. Au fost amplasate noi marcaje pe blocurile cu astfel de amenajări și a început și intabularea celor care nu aveau alte probleme juridice.

În ceea ce privește strict cele 48 pe care primăria vrea acum să le modernizeze, în primăvară locatarii au fost anunțați că trebuie să le elibereze de murături și biciclete, iar acolo unde au fost realizate construcții neautorizate – și să readucă spațiul la forma inițială. Primărai promitea încă de atunci începerea etapei de expertizare, înainte de a trece efectiv la reparații și înlocuiri de instalații, unde este nevoie.

La eveniment, la care participau peste 1.000 de persoane, focurile de armă au fost trase asupra unui grup de aproximativ 50 de oameni, în două locații aflate la distanța unui singur cartier una de cealaltă, a declarat șeriful local.

Cele două victime ucise în atac au fost găsite la fața locului și nu au fost identificate imediat. Autoritățile nu stabiliseră, de asemenea, identitatea suspecților și niciun posibil motiv al atacului.

Fată de 12 ani, ucisă într-un incident armat în Baltimore

Un alt incident armat, produs în același weekend, a avut loc într-un parc din Baltimore. O fată de 12 ani a fost ucisă, iar alte trei persoane au fost rănite după ce două persoane ar fi deschis focul în urma unui conflict izbucnit, aparent, din cauza unui loc de parcare.

Poliția caută doi suspecți. La locul incidentului, aflat în apropierea unui teren de fotbal dintr-un parc, au fost găsite două tipuri diferite de cartușe.

Potrivit unui comisar de poliție, citat de sursă, conflictul ar fi izbucnit între doi bărbați, care au ajuns să tragă unul asupra celuilalt. Fetița de 12 ani se afla în apropiere, la un eveniment organizat pentru celebrarea unei ligi de fotbal pentru tineret. Ea a fost lovită de un glonț după ce unul dintre suspecți ar fi tras mai multe focuri în direcția respectivă.

O femeie de 25 de ani care se afla alături de copilă a fost, de asemenea, rănită. Alte două victime sunt bărbați de 23 și 28 de ani. Potrivit poliției, rănile suferite de cele trei persoane nu le pun viața în pericol.

Primarul orașului Baltimore, Brandon Scott, a condamnat incidentul și a subliniat că victima de 12 ani era prezentă la evenimentul ligii de fotbal pentru tineret și participa în mod obișnuit la activitățile desfășurate acolo.

Peste 350 de incidente armate raportate în SUA

Până la 4 octombrie, în Statele Unite au fost raportate cel puțin 355 de incidente armate, conform datelor citate de presa americană.

Incidentele armate frecvente din SUA au alimentat în ultimii ani solicitările pentru înăsprirea măsurilor federale privind controlul armelor de foc. Congresul nu a adoptat însă, până în prezent, măsuri federale de amploarea solicitată de susținătorii unor reglementări mai stricte, mai notează The Guardian.

După votul din Parlament, șeful statului a anunțat că va convoca partidele la Palatul Cotroceni și că va face, în aceeași zi, o nouă propunere pentru funcția de prim-ministru. Nicușor Dan le-a cerut formațiunilor politice să identifice o soluție care să poată obține susținerea unei majorități parlamentare.

Noua nominalizare va fi a patra făcută de Nicușor Dan în contextul crizei politice declanșate după căderea Guvernului Bolojan, în urmă cu exact cinci luni. Înaintea lui Siegfried Mureșan, președintele i-a desemnat pentru funcția de premier pe Eugen Tomac și Adrian Veștea.

Înaintea consultărilor de luni, Nicușor Dan a anunțat că va condiționa formarea viitoarei majorități parlamentare de necooptarea AUR la guvernare. Președintele a argumentat că participarea formațiunii la executiv ar putea afecta relațiile României cu partenerii săi externi, inclusiv în domeniul securității și în cadrul Uniunii Europene.

Întrebat dacă ar putea desemna un premier susținut de PSD, șeful statului nu a indicat un nume înaintea consultărilor oficiale.

PSD anunță însă că merge la Cotroceni pregătit să își asume guvernarea. Secretarul general al partidului, Claudiu Manda, a transmis că social-democrații susțin formarea unui Guvern PSD sau a unui executiv construit în jurul partidului, condus de Sorin Grindeanu.

„România are nevoie acum de un Guvern cu puteri depline și de un buget care să ofere predictibilitate economiei și siguranță oamenilor. Iar soluția noastră este clară: un guvern PSD sau un guvern construit în jurul PSD, condus de Sorin Grindeanu”, a scris Claudiu Manda pe Facebook.

Acesta a precizat că PSD are pregătit un program de guvernare axat pe relansarea economiei, reluarea investițiilor, crearea de locuri de muncă și protejarea puterii de cumpărare.

Programul consultărilor de la Cotroceni

Potrivit programului anunțat de Administrația Prezidențială, consultările de luni se vor desfășura astfel:

• 14:00 – Partidul Social Democrat (PSD)
• 14:30 – Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
• 15:00 – Partidul Național Liberal (PNL)
• 15:30 – Uniunea Salvați România (USR)
• 16:00 – Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR)
• 16:30 – Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale
• 17:00 – Partidul S.O.S. România (SOS)
• 17:30 – Partidul Oamenilor Tineri (POT)
• 18:00 – Grupul parlamentar Uniți pentru România
• 18:30 – Grupul parlamentar PACE – Întâi România
• 19:00 – Parlamentarii neafiliați

În timp ce fetele, cu vârste de 13-14 ani, erau pe teren și jucau, doi dintre adulții aflați în tribune au ajuns să se ia la bătaie.

Din imaginile surprinse în sală se vede cum unul dintre părinți trece peste scaunele din tribună și îl agresează pe celălalt. Mai mulți oameni aflați în apropiere încearcă să intervină și să îi despartă.

Totul s-a întâmplat sub privirile celorlalți spectatori și, evident, ale fetelor care se aflau pe teren și care au încercat disperate sa intervină.

Deocamdată nu se știe exact de la ce a pornit conflictul.

video: Facebook/Adriana Beldiman

UPDATE. Poliția face verificări

La Inspectoratul de Poliție Județean Timiș nu a fost depusă nicio sesizare până la acest moment.

„Ca urmare a imaginilor apărute în spațiul public, în care sunt surprinse mai multe persoane îmbrâncindu-se, în incinta unei săli de sport din municipiul Timișoara, polițiștii Secției 2 Poliție Urbană Timișoara efectuează verificări pentru stabilirea tuturor cauzelor și împrejurărilor în care s-a produs evenimentul, precum și în vederea identificării persoanelor implicate”, transmite IPJ Timiș.

Cum ai ajuns să faci educație prin teatru?

Am terminat Facultatea de Teatru și Muzică din Timișoara, la secția Artele spectacolului – teatru, licență și master, cinci ani de studiu, am și modulul pedagogic, 1 și 2. Povestea începe la 15 ani, când eram o adolescentă plină de curiozitate și am ajuns să fac cursuri de teatru. Astfel, am ajuns să joc în spectacole la Reșița. Jucam foarte des în spectacole pentru copii și atunci mi-am dat seama cât de mult îmi place lumea copiilor, pentru că era ceva fermecător. Simțeam încă de atunci că, în spectacolele pentru copii, ei știu dacă nu le spui adevărul.

Astfel, îmi doream ca, la finalul spectacolului, să creadă cu toată ființa lor că eu am fost Gretel, Elsa sau pisicuță. Atunci mi-am dat seama că am o înclinație foarte puternică spre copii. Dar anii au trecut, am venit la facultate, deja visam că o să joc pe marile scene. Și, după ce am terminat facultatea, aveam o diplomă de licență în mână, aveam și modulul pedagogic, pentru care mama mea insistase foarte mult să mă înscriu, deși eu nu am vrut, pentru că nu mă vedeam să predau sau nu înțelegeam de ce aș avea nevoie de asta, când eu clar o să fiu o actriță foarte mare. Aveam această diplomă și am trăit niște zile foarte grele pentru o tânără care și-a dat seama că: „OK, și eu acum ce fac cu diploma asta?” Niciun teatru din țară nu angajează, castinguri nu sunt destule, la teatrele private nu era nimic.

Dar eu acum ce fac? Am vârsta pe care o am, nu mai vreau să mă întrețină părinții și atunci mi-am dat seama că trebuie să mă întorc la cine eram înainte de toată experiența din facultate. Și, întorcându-mă, mi-am dat seama că îmi plac copiii și chiar mi-aș dori să am ocazii să lucrez cu copiii. Atunci mi-am dat seama și de foarte multe lucruri care țin de cursurile de teatru pe care le făcusem în copilărie, în adolescență, și am realizat câte lucruri eu aș face diferit. Așa a început să mă bâzâie gândul că eu aș face total diferit toată treaba asta.

Aș face ca un curs de teatru să nu fie doar „înveți niște replici” sau „faci niște improvizații”, ci eu aș vrea să-i învăț pe copii despre viață prin teatru, pentru că, de fapt, teatrul este ca o viață. Mergi la spectacol și vezi viața unor oameni. Actorii chiar ajung să trăiască mai multe vieți și atunci mi-am dat seama că ar trebui să combin aceste două lucruri și să le ofer copiilor o experiență prin care ei să testeze diferite lucruri despre viață prin teatru. Și așa mi-am dat seama că îmi doresc să fac educație prin teatru, educație prin artă. Pentru că eu am început să unesc mai multe arte, să combin, să chem specialiști din alte domenii în atelierele mele, pentru că mi-am dorit să pun punți între arte, nu să le separ și, cumva, copiii să vadă că poți să faci artă în mai multe moduri, nu doar în teatru, în muzică, în pictură. Poți să aduni toate domeniile astea și să faci o combinație. De aceea, de foarte multe ori, în atelierele mele se întâmplă momente de muzică, desen, scriere creativă.

Cum ți-ai dat seama că teatrul poate fi mai mult decât un spectacol și poate deveni un instrument de educație pentru copii?

Dintr-o nevoie. Nevoia mea de a face ceva în domeniul ăsta. Am convingerea că atunci când nevoia te împinge, nu ai cum să nu găsești o cale. Iar nevoia mea era să fac ceva în domeniul meu, dar să nu fie neapărat un spectacol. Atunci mi-am dat seama că ideea de a preda copiilor e uimitoare. De foarte multe ori, foarte mulți oameni o priveau ca pe un ciubuc. Pe când eu mi-am dat seama că nu e un ciubuc. Asta poate să fie viața mea, doar că trebuie să vin curată și să fac asta din pasiune, în primul rând. Și care e, de fapt, cea mai mare pasiune a mea? Am crezut că-i teatrul, dar mi-am dat seama că, întorcându-mă și la jocurile pe care le făceam în copilărie, când mă jucam de-a profesoara, că, de fapt, pasiunea mea cea mai mare e să pot să predau, să pot să ajung să formez comunități în jurul meu și să pot să-i învăț pe copii cât de minunată-i viața asta, dacă știi să o privești prin lentilele potrivite.

Și, de fapt, cred că asta fac. Așa că mi-am dat seama că teatrul e mai mult decât spectacol și cred cu tărie că nu sunt o actriță astăzi, cred că sunt om de teatru. Mai cred că mi-am găsit drumul tot prin asta, deși uneori poate părea așa: „A, nu joci.” Mi-am dat seama într-o zi că nu mai vreau să joc, eu vreau să fac asta. Poate cândva o să mai joc. Din când în când chiar cred că o să mai accept proiecte. Dar principiul că vreau să predau copiilor e mai important pentru mine. Nu mă lasă să dorm noaptea, ceea ce teatrul ca spectacol nu prea a făcut-o de multe ori. Dar atelierele mi-au dat multe bătăi de cap și au fost multe nopți în care efectiv construiam ateliere în capul meu și momente și mă gândeam cum pot să-i învăț pe copii despre anumite lucruri. Uneori văd lucruri pe stradă care nu-mi plac și mă gândesc: „Ce joc aș putea crea ca, de exemplu, copiii să înțeleagă că trebuie să stea la rând la magazin?” Poate pare o chestie mică, dar asta-i esența atelierelor mele.

Cum ai descrie un atelier pentru cineva care nu a participat niciodată?

Aș spune că este un atelier dinamic, un atelier în care copiii au momente atât de agitație, cât și de liniște. Îmi pun sufletul pe tavă copiilor și îi las să mă cunoască, pentru că mereu le spun poveștile mele sau lucruri personale, fac un schimb cu ei. Dar, de cele mai multe ori, și ei ajung să se deschidă și atunci e foarte fain, pentru că teatrul înseamnă, în primul rând, sinceritate. Și asta am învățat-o din teatru: că e foarte important să faci echipă cu cei de lângă tine și, de cele mai multe ori, ca să faci echipă trebuie să te cunoști. Aș zice că atelierele cu mine sunt efervescente, dinamice, flexibile și, cred eu, distractive.

Ce învață copiii prin joc și exerciții teatrale?

În primul rând, învață despre ei. Pentru că eu cred că, dacă te cunoști, îți cunoști emoțiile, înțelegi că tu, de cele mai multe ori, în fiecare zi înveți lucruri noi și, de foarte multe ori, cine ești azi s-ar putea să nu fii mâine, cred eu că astea sunt lucrurile pe care copiii le învață lucrând cu mine. Sigur, învață să fie curioși, să fie spontani, să aibă semne de întrebare, dar să aibă și păreri. Învață să formuleze întrebări, învață să vorbească mult mai corect, să știe unde să pună accentele, învață să fie răbdători și, cel mai important, învață să fie empatici cu cei din jurul lor și să știe să asculte. Pentru că, de foarte multe ori, toți vor să spună lucruri și să fie doar despre ei vorba, dar oamenii au nevoie și să fie ascultați. Și teatrul te învață să îi asculți pe cei din jurul tău, pentru că trebuie să îți asculți partenerul de scenă. Iar pe tema asta lucrez foarte mult cu copiii: că, înainte de a fi ascultat, trebuie să asculți. Să asculți în sensul să auzi ce vrea să zică omul din fața ta și să-l înțelegi.

Ce observi la copii în primele minute ale unui atelier și ce se schimbă până la final?

Dacă sunt copii care participă pentru prima dată, de foarte multe ori văd agitație, confuzie, teamă, pentru că este ceva nou. Dacă sunt copii care au mai participat, văd relaxare. Pentru copiii care vin pentru prima dată de foarte multe ori se schimbă percepția despre ce credeau ei că este teatrul, pentru că toți au impresia că le dau de învățat replici și, până la final, ajung să-și dea seama că nu le-am dat de învățat nicio replică. Și sunt uneori copiii care mă întreabă: „OK, și teatru când facem?” Și eu le zic: „Păi, tocmai am făcut.” E foarte distractiv pentru cineva ca mine, care știe că teatrul nu-i doar un spectacol, ci, de fapt, e foarte multă improvizație sau diferite momente, diferite scene, studii de personaj sau genul acesta de exerciții. Și cel mai bun feedback e când copiii revin. Atunci îmi dau seama că au înțeles care-i ideea și le place ceea ce fac.

Sunt copii care vin timizi, retrași sau convinși că nu se pricep la teatru? Cum îi ajuți să prindă curaj?

Da, sunt foarte mulți copii care vin timizi și, de foarte multe ori, părinții îi aduc fix din acest motiv, pentru că au nevoie să se deschidă, să fie mai sociabili, să poată să comunice mai ușor. Întotdeauna le spun copiilor care vin pentru prima dată că aici este un spațiu sigur, unde nu primesc note, unde nimeni nu primește diplome, nici recompense, dar este un spațiu în care putem greși pentru că, de fapt, în teatru nu există greșeală. Ceea ce s-ar putea ca mie să nu-mi placă e posibil ca altcuiva să-i placă foarte mult și asta se aplică, în general, la artă. Și atunci copiii înțeleg că eu nu sunt acolo nici să-i judec, nici să le spun că n-au făcut bine. Pentru că, de foarte multe ori, când vin copiii noi, cei cu care lucrez de ceva timp știu să nu mă mai întrebe asta, mă întreabă: „A fost bine?” Și eu zic: „La toată lumea e foarte bine.” Și atunci, cumva, copiii timizi care cred că nu se pricep la teatru prind un pic de curaj. În ateliere, structura pe care o urmez este pas cu pas.

Mai întâi copiii se deschid, se cunosc unii pe alții, uneori îmi place să facă schimb de roluri, se cunosc pentru prima dată și un copil devine celălalt copil, până ajung la momentul de improvizație când deja s-au antrenat, s-au deschis, s-au destins, au râs și atunci ajung să fie pregătiți, chiar dacă uneori poate copiii timizi nu ies cel mai în față. Dar important e să participe. Sigur, sunt copii care nu participă. Am avut copii care au venit șase luni și n-au participat nici măcar o dată la vreun joc. Cum le spuneam și părinților, asta nu înseamnă că nu li se potrivește, înseamnă că au nevoie să privească. Și, de multe ori, copiii care priveau de pe margine, acasă făceau ceea ce au văzut că au făcut ceilalți copii. Unul dintre principiile mele este că nu forțez copiii, nu insist. Îi încurajez, dar dacă ei nu vor să participe, le ofer spațiul acesta să nu o facă, să fie pur și simplu acolo cu noi.

Ce abilități pot dezvolta copiii prin teatru?

Școala de teatru este cea mai mare școală de dezvoltare personală, pentru că teatrul te ajută să fii în armonie cu cine ești tu, cu emoțiile tale și cu cei din jurul tău. Astfel, cei mici își dezvoltă busola emoțiilor, busola curajului, ideea de a fi curajoși, de a putea vorbi în public, de a avea curajul de a vorbi în fața copiilor din clasă, în fața copiilor de la grădiniță, de a putea să citească cu voce tare. Își dezvoltă curiozitatea, creativitatea, imaginația și, cum ziceam, ascultarea. Deci, eu cred că teatrul, de fapt, e egal cu dezvoltarea personală și te ajută să dezvolți tot, inclusiv de la coordonarea mâinilor cu mintea, cu picioarele, dicția.

Unul dintre subiectele pe care le abordezi prin ateliere este bullyingul. De ce ai ales să vorbești despre acest fenomen prin intermediul teatrului?

Am ales să vorbesc despre bullying dintr-o poveste personală. În clasele I-IV, o colegă primea foarte constant bullying inclusiv de la mine. Ajungând mare și aflând despre fenomen, mi-am dat seama ce s-a întâmplat, ce am făcut eu și am realizat că asta e o nevoie a copiilor: să înțeleagă, de fapt, care este faza cu bullyinul. Și, de cele mai multe ori, nu pot să înțeleagă deși sunt foarte multe campanii drăguțe prin școală, în care copiii fac afișe și se discută. Susțin această inițiativă, dar adevărul este că poți face un poster cu trei imagini și să scrii mare pe el „STOP BULLYING”, dar, de fapt, tu n-ai înțeles ce e bullyingul și n-ai înțeles ce se întâmplă și cât rău poate să facă. Însă, copiii, în atelierele cu mine, într-un mediu sigur și ghidat, testează, de fapt, ce este bullyingul. Povestea mea personală nu o pot schimba, dar sunt convinsă că am schimbat alte povești, ale altor copii. Astfel, mi-a fost mai ușor să mă iert pe mine ca și copil. Sigur că am și primit bullying și cred că e foarte greu să nu primești.

Care sunt cele mai frecvente forme de bullying pe care copiii le recunosc sau le povestesc?

Clar, cel mai frecvent tip este bullyingul școlar, pentru că acolo își petrec o mare parte din timp. Și cea mai concretă formă este, de cele mai multe ori, excluderea, pentru că se fac tot felul de găști la școală și foarte mulți copii sunt excluși. Sau chiar genul de competiție care poate să plece de la note, de la ce lucrează unii părinți, de la haine. Deci, copiii se confruntă cu multe tipuri de bullying. În cazul copiilor ceva mai mari, care au 10-11 ani, ajungem la bullyingul care se poate desfășura inclusiv ca mesaje pe WhatsApp sau în grupul clasei. Sigur, am avut cazuri și de bullying profesor-elev.

Așa cum le zic și părinților, nu vin aici să fiu peste ei sau să fac educație copiilor lor. Vin ca împreună cu ei să facem echipă și să fiu o extensie a educației pe care ei le-o oferă copiilor. După un atelier, le spun dacă am observat ceva, dacă mi s-a părut ceva interesant, dacă ceva mi s-a părut curios. Chiar le zic exerciții practice pe care le pot face pentru copiii lor.

Ai avut un moment în care ai simțit că un atelier a produs o schimbare reală pentru un copil?

Da, sunt mai mulți copii despre care simt că le-am făcut foarte mult bine și nu realizezi că le faci bine neapărat când ești foarte des în contact cu ei. De exemplu, am o elevă care acum locuiește în China și, când mi-a scris în vară, mi-am dat seama că am făcut bine ce am făcut, chiar am fost de impact în viața ei. Am un elev, Andrei, și cred că la el am văzut cea mai mare schimbare pe care poate eu, poate atelierul în sine de teatru, a făcut-o. Și nu mă refer că ar fi avut probleme înainte, ci pur și simplu este uimitor cât de frumos s-a modelat, cât de mult înțelege, cât de dinamic este, cum a ținut minte totul și cum a aplicat de foarte multe ori.

Ce te motivează să continui această muncă și atunci când este dificilă?

O să-ți spun un secret. Ceea ce fac nu e dificil. Este atât de împlinitor pentru mine, încât nu simt nici măcar o secundă că e greu. Și când poate e greu și alți oameni din jurul meu spun asta, eu mă gândesc: „Doamne, dar parcă nu e nimic greu pentru mine, e atât de uimitor.” Poate partea mai grea e faptul că acum sunt mamă și că trebuie să fac asta în timp ce am grijă și de copilul meu, când nu am nopți dormite prea multe. Și poate că asta e dificil. Dar, motivația mea sunt copiii. Când văd că au învățat ceva de la mine, prin metodele astea, prin teatru, prin educație altfel, prin artă, e cea mai mare motivație. Mi-aș dori ca toți oamenii să simtă la job ce simt eu în timpul unui atelier. Cred că oamenii ar fi mult mai fericiți.

Care sunt aspectele de care trebuie să țină cont un tânăr când își alege viitoarea meserie?

Ar trebui să înțeleagă că e posibil ca ceea ce îi place astăzi să nu-i mai placă mâine și că asta e OK. Că e posibil ca alegerea de azi să nu fie pentru totdeauna. Și mi-ar fi plăcut să știu asta înainte să fiu supărată că nu sunt mare actriță pe nicio scenă. Cred că mi-ar fi fost mai ușor să depășesc momentul. Dar mă bucur că mi-am dat seama că pot să fac ceva în domeniul meu și fără să fiu neapărat mare actriță și fără să mor de foame, că asta e o vorbă pe care tot o aud de la oameni de teatru sau de la oamenii care se gândesc la actori: că actorii mor de foame. Și, așa cum zic eu mereu, moare doar cine vrea de foame. Cine înțelege că teatrul e mai mult decât un spectacol nu moare de foame. Asta i-aș spune unui tânăr: că ce-și alege azi nu e neapărat pentru totdeauna, pentru că nu are o presiune. La 18 ani treci azi printr-o etapă, mâine prin alta. Și, când în fiecare zi la școală adulții iau decizii și, brusc, ești pus să iei o decizie atât de importantă, vine și o presiune de genul: „Trebuie să faci asta toată viața.” Nu, nu trebuie să faci asta toată viața. Nici măcar eu nu cred că o să fac ateliere toată viața. Dar asta e perfect în regulă.

Mădălina Gligor

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.