Cum a început drumul tău în teatru și ce te-a tras inițial către această lume?

Drumul meu în teatru nu a început prin voința mea. Au fost alți oameni care au zis că ar trebui să fiu actriță. Eu am vrut să fiu cu totul altceva: scriitoare, preot, avocat, medic veterinar. Dar, din păcate, nu cred că aș fi fost potrivită pentru niciuna dintre meseriile acestea. Când eram copil, îmi plăcea foarte mult să fac oamenii să râdă. Și unii au observat și s-au gândit că sunt calități de actor, să fiu bufon.

Apoi am tot auzit ideea că ar trebui să fiu actriță și mi-a intrat în cap, evident, copil fiind, și la un moment dat am hotărât că asta vreau să fac. Atunci, am schimbat liceul și am mers la Liceul de Arte „Ion Vidu”. Practic, acolo am început la secția de teatru. Nu știu ce m-a atras, pentru că nu neapărat știam în ce mă bag când am intrat la Vidu. Dar pot să zic de ce am rămas. Mi se pare o lume în care nu poți să te plictisești. Eu mă plictisesc foarte repede. Și i-am descoperit oarecum o dimensiune aproape spirituală, destul de transformatoare. E o vorbă că teatrul e mai adevărat decât viața. Și încep să cred tot mai mult că așa este.

După Vidu, am mers la Facultatea de Teatru a UVT.

Care au fost momentele definitorii care te-au format ca actriță și regizor?

Nu neapărat mă consider regizor, pentru că am terminat doar actorie. Regie am început să experimentez, cu toate că regie mi-am dorit inițial, nu actorie, dar în Timișoara nu există secție de regie.

Definitorii au fost poate oamenii cu care m-am întâlnit, de la primul meu profesor de teatru, Ioan Uțu Strugari, care, din păcate, a trecut în neființă, apoi și profesoara Mirela Puia, regizorii cu care m-am întâlnit, colegii mei. Fiecare profesionist cu care m-am întâlnit, direct sau indirect, m-a format în carieră.

Cum se îmbină meseriile de actriță, regizor și realizator radio?

Cu greu, pentru că îmi trebuie foarte mult timp pentru fiecare și timpul nu-i neapărat prietenul meu. S-ar putea ca meseria de actriță, de fapt, să fie la baza piramidei și să deschidă diverse uși. După ce faci actorie, nu e neapărat obligatoriu să fii actor. Poți merge și într-o direcție de regie, dacă te interesează zona asta. Dacă ai talent la desen, poți face și scenografie. La radio am ajuns pentru că mi-am dorit în mod expres să fie West City Radio, deoarece am crescut cu Stelian Grigorescu. Nu știu de ce mi s-a părut o lume la fel de interesantă ca teatrul. O lume destul de inaccesibilă pentru că nu ai așa de ușor acces, mai ales dacă nu ai făcut jurnalismul, în cazul meu. Și cred că pe mine asta m-a ajutat să intru și în lumea radioului, faptul că sunt actriță la bază.

De asemenea, în regie, iarăși te ajută foarte mult pentru că știi cum ar trebui să gândești ca să ajuți actorul din fața ta, pentru că ai fost și tu, la rândul tău, actor și știi cum e munca de pe acea parte a scenei. Însă, într-adevăr, sunt trei discipline destul de diferite. Sunt oarecum interconectate, dar trebuie să accesezi alte tipuri de gândire, alte abilități, alte capacități. Aș spune că, din moment ce le fac pe toate trei, se îmbină cumva, undeva, dar n-aș ști să spun unde.

Poți să spui care îți place cel mai mult?

Sunt diferite, deci ar trebui să mă gândesc poate dintr-o perspectivă anume. La radio îmi place pentru că sunt singură, îmi văd de lucrul meu și nu depind de nimeni. În teatru îmi place că e un sport de echipă și nu ai cum să fii singur. Tot timpul lucrezi cu altcineva și trebuie să fie încă cineva cu tine. Iar din perspectiva de regie îmi place pentru că simt că pot să dețin mai mult control, și asupra lucrurilor pe care le fac eu, dar și cu ce se întâmplă în fața mea. Aș spune că va rămâne probabil actoria pe primul loc. Momentan.

Ce te inspiră când construiești un rol?

Cred că variantele sunt infinite. De la filme, muzică, la celelalte teatre, tablouri, sculpturi. Cred că, de fapt, un actor își accesează, în primul rând, memoria afectivă, pentru că trebuie să folosească și sentimentele și emoțiile. Acum depinde și ce joci, evident, că sunt spectacole unde nu e nevoie de așa ceva, unde există o detașare foarte mare. Depinde de la caz la caz, de la spectacol la spectacol și de la estetică la estetică, bineînțeles, dar s-ar putea ca propria viață să te inspire cel mai mult la finalul zilei. Și probabil că apelezi la celelalte surse, cum am zis, muzică, filme și așa mai departe, când rămâi un pic fără inspirație sau poate n-ai experimentat în viața ta. Jucăm și criminali și nu o să omorâm alți oameni ca să putem să jucăm și atunci facem apel la ceva din exterior.

Cum abordezi procesul de regie în comparație cu cel de actorie?

Când ești actor, depinzi foarte mult de regizor.

Prima dată trebuie să primești informații, apoi le traduci și le exprimi. Ca regizor e fix invers. Trebuie să oferi foarte multe informații actorului ca el să facă treaba asta.

Nu știu dacă le abordez atât de diferit; regia e o parte foarte nouă în viața mea. Chiar dacă am experimentat-o în trecut, la un nivel full HD, s-ar putea să o abordez destul de similar. Sunt un om care are nevoie de foarte multe detalii, de multă concretitudine.

Există teme sau mesaje pe care încerci să le transmiți prin proiectele tale?

Cred că da. În acest domeniu, nu cred că poți, dar nici nu cred că trebuie să te rezumi doar la un gen de mesaje sau, mă rog, la propriile tale păreri. E singurul lucru pe care încerc să-l mențin în orice proiect, și anume să nu existe finaluri fără speranță. Cât se poate. Chiar dacă își au și ele rostul lor, poate câteodată sau pentru anumite momente în viața noastră, cred că asta mă interesează cel mai mult: să existe, dacă nu un răspuns, pentru că asta e deja o responsabilitate mult prea mare, să existe loc de o continuare, să nu fie un punct.

Dar în mare parte mă interesează natura umană, cu ce are ea mai urât și mai respingător, pentru că mi se pare că teatrul e și o formă de exorcizare și te ajută să te cureți într-un proces de autocunoaștere, dacă ești interesat de așa ceva, într-un proces de evoluție, dacă vrei asta. Și te ajută să accesezi niște zone pe care, normal, în viața de zi cu zi, nu ai vrea să le accesezi. Inclusiv personajele negative sunt preferate mereu.

Care este misiunea Asociației Punct și Virgulă, al cărei vicepreședinte ești, și ce proiecte derulați în prezent?

Asociația Punct și Virgulă a fost creată dintr-o nevoie destul de urgentă. Ani de zile am lucrat pentru alți oameni, am sprijinit cât mai multe proiecte și am lucrat în cât mai multe contexte posibile. Am ajuns la un punct în care mi-am dat seama că dacă vreau să fac ceva pentru mine, cel mai bine este să fiu pe cont propriu. Și de aici a pornit, dintr-o nevoie absolut pragmatică, nu e neapărat ceva magic, dar ce ne-am dorit este, în primul rând, să îmbogățim, cât vom putea, paleta culturală a orașului și a zonei de vest. Suntem foarte la început și nu am vrea să ne limităm sau să ne etichetăm într-o direcție sau alta, pentru că interesele mele și ale colegilor mei sunt diferite, sunt variate.

De exemplu, pe colega mea Elena Nistor o interesează zona de artă vizuală și nu numai. Așa că, momentan, am păstrat lucrurile generice ca să putem să avem libertate, să creăm ce ne-am dorit. În mare parte, mă interesează libertatea artistică de exprimare în artă, un lucru care devine încet, încet cenzurat și care mă sperie, pentru că văd tot felul de reacții și din țară. Poate în Timișoara nu e atât de vehementă situația, pentru că noi suntem mai deschiși, dar încep să observ o dorință foarte mare de a cenzura actul artistic. În București s-a întâmplat la două spectacole. Probabil că asta va fi o menire, chiar dacă nu ne-am stabilit-o foarte clar, să luptăm ca artiștii să poată să își spună mai departe poveștile fără să se simtă constrânși într-un fel sau altul. A fost un exemplu și în Timișoara, o sculptură expusă, acea mână roșie, pe Bastion, care a creat vâlvă. Una este să fie o vâlvă și alta este să-ți dorești efectiv să o dărâmi și să o dai jos de acolo.

Cred că acestea sunt niște puncte în care pot să înceapă niște discuții importante, dar, evident, cred că până la cenzurare e un drum foarte lung. Dar observ că oamenii simt nevoia să-ți închidă ușa, gura, să șteargă și trebuie să înțelegem că actul artistic e în primul rând interpretabil și discutabil, trebuie privit din mai multe fațete, nu e doar o hârtie 2D și te uiți la ea efectiv.

În ce spații jucați, pentru că e clar că nu avem suficiente locuri în oraș?

Aceasta e o problemă pe care am semnalat-o și în trecut, chiar și în perioada Capitalei Culturale. Mi-am dorit ca una dintre moștenirile Capitalei Culturale 2023 să fie mai multe spații, mai ales pentru independenți, pentru că, de bine de rău, instituțiile își au propriile spații și pot dispune de ele. Noi, momentan, ne-am început activitatea la Casa cu Iederă, care este un spațiu mai ales dedicat expozițiilor, lansărilor de carte, mini-concertelor și ne potrivim foarte bine cu spectacolele pe care deja le avem. Dar nu avem un spațiu anume, în mare parte ne adaptăm în funcție de nevoile pe care le avem pentru spectacol. Avem în Timișoara, într-adevăr, și spațiile puse la dispoziție de Centrul de Proiecte, cum ar fi Cinema Johnny, de exemplu, care așteaptă să-i treacă pragul artiștilor. Mai avem Casa Artelor, dar cel mai dificil este să găsești un spațiu care să fie și dotat pentru un spectacol care necesită destul de multe: sonorizare, lumini.

Problema este că, în general, spațiile, evident, trebuie să supraviețuiască, odată ce există chiar și cele alternativ-independente. Iar unele costă destul de mult și dacă nu-ți permiți, poate, un proiect finanțat, atunci nu prea ai acces la ele. Îmi pare foarte rău că s-a închis Scena, era un spațiu care oferea o scenă gratuită artiștilor care voiau să vină acolo. Mi-aș dori ca într-un viitor apropiat să avem un spațiu al nostru și să trasăm încet, încet câteva planuri, dar, evident, e nevoie de o investiție.

Pe lângă lipsa spațiilor, cu ce probleme se mai confruntă artiștii independenți?

Cred că o problemă destul de acută e lipsa de colaborare. Mi se pare că sunt destule entități în oraș și foarte rar se fac punți între ele. Simt că lipsește și s-ar putea ca asta să ne și îngreuneze foarte mult parcursul unora dintre noi, pentru că, de unii singuri, cu o mână de 2-3 oameni, e mai greu să realizeze ceva. Dar cred că poate un simț de cooperativă nu ne-ar strica, să ne facem chiar o breaslă pe bune. Nu doar așa, ca termen de breaslă. E clar că fondurile și finanțările sunt o problemă pentru unii dintre noi, poate pentru alții nu așa de mult. Depinde, că proporțiile fiecare le vede altfel.

Ar mai fi lipsa unei pregătiri în domeniu; nu se fac cursuri de management cultural la facultate. Un management pe bune, în care să înveți cum să scrii un proiect. Ne și batem pe oamenii care scriu proiecte, care sunt suprasolicitați și care scriu proiecte pentru mai multe entități odată. Pe partea tehnico-legislativă, cred că ne lipsește instructajul și atunci mai greu ne pornim, mai greu ne mișcăm.

La ce proiecte lucrezi și ce mai urmează?

Anul acesta s-au mișcat lucrurile puțin mai greu. E evident, trecem o perioadă destul de dificilă și, de obicei, artiștii sunt în prima linie chiar dacă oamenii nu vor să recunoască. Momentan încercăm să dezvoltăm pe cât putem trilogia pe care am început-o cu „Artă” și „Zeul Măcelului” și căutăm cel de-al treilea spectacol. Am început o colaborare cu compania de teatru independentă C4 Company din Timișoara.

De asemenea, lucrez în prezent la mai multe proiecte cu Teatrul Senzorial din Timișoara. Tocmai am terminat o serie de ateliere cu voluntari neprofesioniști și urmează să lucrăm la un spectacol. Avem multe alte proiecte care sunt în mișcare, dar încă într-o fază destul de incipientă.

De ce anume ar trebui să țină cont tinerii când își aleg viitorul loc de muncă?

Ar fi ipocrit din partea mea să zic banii. Deși știu că tinerii acestui deceniu sunt foarte pragmatici, chiar dacă lumea nu vrea să creadă asta. Ar trebui să se gândească la faptul că o carieră nu înseamnă neapărat un loc de muncă și invers. Și că ar fi bine să fie ceva care să-i și împlinească, să nu simtă că munca e o povară.

Munca e un lucru care ne dezvoltă, ne face mai buni, ne dă un sens în viață multora dintre noi care poate trec prin diverse crize existențiale. Ar trebui să fie ceva care să le bucure sufletul, nu doar să le aducă la finalul lunii un salariu, deși e de înțeles în economia aceasta. Să fie ceva pentru care să se trezească dimineața cu drag.

Jasmina Mitrici

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.

Săptămâna aceasta te poartă printr-un adevărat labirint emoțional. Te afli între două energii, una care te împinge să visezi, să te reinventezi și să vezi posibilități infinite, și alta care îți cere maturitate, responsabilitate. În weekend apare tentația de a cheltui impulsiv pentru confortul personal.

Taur

Săptămâna debutează cu o deschidere accentuată către viitor. Este posibil să simți că anumite persoane intră sau ies din viața ta cu un sens bine definit. Vezi cum lucrurile încep să se alinieze și ai puterea să începi ceva nou. La sfârșit de săptămână atragi atenția asupra ta prin comunicare.

Gemeni

În această săptămână simți că ești ghidat către un anumit drum, chiar dacă încă toate detaliile nu sunt clare. Nu ezita să îți asculți intuiția, îți va spune ce ai de făcut. Poți simți o ușoară dezamăgire sau poate confuzie legat de o anumită persoană. În weekend, ai nevoie să te reconectezi cu tine.

Rac

În această perioadă simți că nu mai poți rămâne în aceleași tipare, și că este momentul să vezi viața dintr-un unghi diferit. Intuiția ta devine un ghid valoros. S-ar putea să fii provocat să îți definești complet direcția profesională. La sfârșit de săptămână vei căuta compania celor care te susțin.

Leu

Pentru tine, această săptămână te invită să lași în urmă fricile și dependențele emoționale, și să te reconectezi cu puterea ta interioară. Poate fi o discrepanță între ceea ce ai crezut până acum și ceea ce începi să simți că este important pentru tine. Weekendul îți aduce vizibilitate și acțiune.

Fecioară

La începutul săptămânii vezi mai clar ce ai nevoie într-un parteneriat, de aceea relațiile pot deveni mai profunde, dar și mai provocatoare. Poate apărea oportunitatea să susții un examen sau să semnezi un document important. La sfârșit de săptămână ești forțat să ieși din rutina ta zilnică.

Balanță

În această săptămână ți se cere să te ocupi de organizare, planificare. Poți simți o sensibilitate crescută la stres, dar și o intuiție puternică la ce nu mai funcționează în ritmul tău zilnic. Este ca și cum corpul îți spune ce mintea a tot ignorat în ultimul timp. În weekend emoțiile sunt puternice.

Scorpion

La începutul săptămânii poți simți o chemare spre artă, romantism sau pur și simplu spre a trăi mai autentic. Pe măsură ce zilele trec, viața de zi cu zi începe să îți reflecte mai clar dezechilibrele interioare. Oare unde ai nevoie de mai multă organizare? Weekendul este despre timp cu tine.

Săgetător

Începutul săptămânii îți aduce o energie care te invită să încetinești ritmul și să asculți ce se află dincolo de agitația zilnică. Nu este neapărat o perioadă de acțiune, este mai degrabă despre auto-observare și integrare. Ultimele zile din săptămână îți aduc sarcini domestice de finalizat.

Capricorn

Săptămână începe cu o activare puternică a comunicării și a modului în care îți exprimi gândurile. Este posibil să ai conversații importante, cu impact pe termen lung. În familie ți se cere să aduci mai multă resonsabilitate și asumare. Weekendul îți aduce dorința de a te bucura de viață.

Vărsător

Săptămâna începe cu o schimbare de direcție interioară. Ești împins să-ți redefinești relația cu valoarea personală, cu ceea ce este important pentru tine. Pe măsură ce zilele trec înveți să gândești mai organizat și să nu te bazezi doar pe impulsul de moment. Weekendul este despre familie.

Pești

Pentru tine, această săptămână marchează un moment de destin. Este ca și cum ești chemat să devii o versiune nouă a ta, mai autentică și mai aliniată cu ceea ce simți. De miercuri începând atenția ta se va muta pe zona financiară, investiții și cheltuieli. Weekendul îți aduce o călătorie.

Expoziții permanente la Memorialul Revoluției, program de vizitare: Luni – Vineri: 8-18, Sâmbătă: 10-18, Duminică: 10-18 (ultimul vizitator: cu 30 de min. înainte de închidere).

Dacă știți evenimente care nu se regăsesc pe lista noastră, vă rugăm să ne trimiteți un mesaj la redactie@tion.ro.

Potrivit polițiștilor din Lugoj, suspectul a fost identificat rapid de polițiștii Biroului de Investigații Criminale și reținut inițial pentru 24 de ore. Ulterior, magistrații au dispus arestarea preventivă pentru 30 de zile.

Tânărul este cercetat pentru vătămare corporală și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Ancheta continuă sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj.

Lucrările au fost reduse la cele care sunt necesare pentru a asigura capacitatea rețelei de a funcționa și a alimenta clienții cu energie electrică în bune condiții. În perioada 11 – 17 mai 2026, curentul va fi întrerupt astfel:

Pacientul s-a prezentat la Unitatea de Primiri Urgențe cu dureri abdominale acute și avea antecedente de anevrism de aortă abdominală. Investigațiile imagistice au arătat că anevrismul ajunsese la aproximativ 11,2 x 8,5 centimetri, dimensiuni considerate extrem de periculoase din punct de vedere medical.

Medicii au decis efectuarea de urgență a unei intervenții EVAR (Endovascular Aortic Repair), o procedură modernă care permite tratarea anevrismului fără operație clasică abdominală.

Tehnica presupune introducerea unei endoproteze vasculare de tip stent-graft pe cale endovasculară, pentru excluderea anevrismului din circulația sanguină.

Comparativ cu chirurgia deschisă, procedura EVAR reduce semnificativ trauma chirurgicală, timpul de recuperare și riscurile perioperatorii, aspect esențial mai ales în cazul pacienților vârstnici cu multiple afecțiuni asociate.

Reprezentanții spitalului spun că rezultatele intervenției sunt conforme standardelor internaționale actuale în chirurgia vasculară.

Operația a fost posibilă datorită colaborării dintre echipele de chirurgie vasculară, ATI și bloc operator.

Din echipa medicală au făcut parte: conf. dr. Sorin Barac, șeful Secției de Chirurgie Vasculară; dr. Adrian Mănesc, medic specialist Chirurgie Vasculară; dr. Octavian Barbu și dr. Raul Florea, medici rezidenți; dr. Giorgiana Boboutanu, medic primar ATI; dr. Andira Dinu, medic rezident ATI, asistenții medicali și personalul din blocul operator și din terapia intensivă implicați în intervenție și în îngrijirea pacientului.

Un aspect important evidențiat de reprezentanții spitalului este faptul că procedura EVAR este disponibilă în cadrul sistemului public de sănătate și este decontată prin Casa Județeană de Asigurări de Sănătate. Astfel, pacienții din vestul țării pot beneficia de tratamente minim invazive avansate, inclusiv în situații de urgență majoră, fără costuri suplimentare.

Potrivit reprezentanților Spitalului Județean din Timișoara, succesul unei astfel de intervenții nu depinde doar de actul operator, ci și de îngrijirea postoperatorie și monitorizarea atentă a pacientului, realizate de personalul medical implicat.

Pacient cu anevrism aortic gigant salvat la Spitalul Județean

foto: Spitalul Clinic Județean „Pius Brînzeu” Timișoara

Potrivit polițiștilor, totul a început când un șofer de 39 de ani, aflat într-un autoturism oprit, a pornit brusc mașina. Un alt șofer, de 50 de ani, a încercat să evite coliziunea și a schimbat banda, dar a intrat în coliziune cu o motocicletă condusă de un bărbat de aceeași vârstă.

Motocicleta a fost proiectată pe sensul opus, unde s-a izbit de un al treilea autoturism, condus de un tânăr de 27 de ani.

Motociclistul rănit a fost dus la spital pentru îngrijiri.

Testele cu etilotestul au arătat că niciunul dintre șoferi nu consumase alcool.

Poliția a deschis un dosar penal pentru vătămare corporală din culpă și continuă cercetările.

Totul s-a întâmplat în seara de 9 mai, în jurul orei 19:30, la intersecția dintre Calea Buziașului și strada Martir Constantin Radu. Șoferul agresat a sunat la 112 și le-a povestit polițiștilor că a avut un conflict în trafic cu motociclistul.

Potrivit anchetatorilor, conflictul a degenerat rapid, iar șoferul ar fi fost lovit. În plus, motociclistul i-ar fi spart oglinda autoturismului înainte să plece.

Polițiștii de la Investigații Criminale au reușit să îl identifice și să îl găsească la scurt timp după incident. În urma verificărilor: bărbatul nu avea permis de conducere pentru nicio categorie.

Pe numele său a fost deschis un dosar penal pentru amenințare, lovire sau alte violențe, distrugere și conducere fără permis. Acesta a fost reținut pentru 24 de ore și dus în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă.

Pe aceeași temă:

VIDEO. Scandal în trafic pe Calea Buziașului. Șofer agresat de doi motocicliști

Timp de șase zile, specialiști ai Direcției de Asistență Socială a Municipiului Timișoara au participat la cursuri de prim ajutor organizate de Crucea Roșie Română – Filiala Timiș.

Participanții au fost instruiți în acordarea primului ajutor, resuscitare cardio-respiratorie, aplicarea manevrei Heimlich, gestionarea situațiilor critice și comunicarea în contexte medicale sensibile.

„Scopul cursului a fost ca persoanele angajate în cadrul Direcției de Asistență Socială să poată să fie pregătite pentru acordarea primului ajutor de bază în orice situație pentru a salva viața sau sănătatea unei persoane. Partea de resuscitare a avut un impact emoțional mai crescut pentru participanții la curs. Cred că s-au bucurat de fiecare parte practică ce a avut loc și interesul a fost maxim pentru absolut fiecare manevră.

Cel mai posibil pentru a utiliza manevrele în cadrul lucrului cu seniorii au fost exemplele de obstrucție cu un corp străin, adică de înec, cu un aliment sau cu un lichid, stopul cardiorespirator, crizele convulsive, de asemenea, pot să apară. Pe partea de teorie, le-am prezentat cunoștințe legate de accidentul vascular cerebral și infarctul miocardic acut, care de asemenea este întâlnit cu o frecvență mai ridicată la vârstnici”, a declarat Anne-Marie Adam, formator la Crucea Roșie Timiș.

Sesiunile de formare au urmărit dezvoltarea competențelor necesare intervenției rapide în situații de urgență care pot apărea în activitatea zilnică desfășurată cu persoanele vârstnice.

„Continuăm să investim atât în modernizarea serviciilor dedicate persoanelor vârstnice, cât și în pregătirea personalului care lucrează direct cu seniorii. Echipamentele moderne care au ajuns deja în centrele noastre și autoturismele pentru transportul beneficiarilor contribuie direct la creșterea confortului și siguranței acestora.

În același timp, cursurile de prim ajutor pentru angajați sunt esențiale pentru ca echipele noastre să fie cât mai bine pregătite să intervină în situații de urgență și să ofere servicii de calitate persoanelor vârstnice, a declarat Emese Esztero, directorul general al Direcției de Asistență Socială a Municipiului Timișoara.

În paralel cu activitățile de formare, proiectul HEARTS aduce investiții și în infrastructura destinată seniorilor.

La Căminul pentru Persoane Vârstnice „Inocențiu M. Klein” au fost livrate încă de la finalul anului trecut mai multe echipamente moderne, printre care paturi reglabile electric, saltele speciale impermeabile, scaune rulante electrice și manuale, bastoane și alte dispozitive de sprijin pentru beneficiari.

Tot prin proiect au fost achiziționate două autoturisme destinate transportului persoanelor vârstnice către centrele sociale din oraș, utilizate de Centrul de Zi „Sf. Arh. Mihail și Gavril” și Centrul de Zi „Dr. Aurora Heim”.

Reprezentanții instituției au anunțat că următoarea etapă a proiectului vizează achiziția de echipamente medicale pentru kinetoterapie și fizioterapie, destinate recuperării și menținerii mobilității seniorilor.

Proiectul HEARTS este implementat în parteneriat cu Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, lider de proiect, și Spitalul Hódmezővásárhely-Makó din Ungaria, fiind finanțat prin Programul Interreg VI-A România–Ungaria.

Inițiativa urmărește dezvoltarea unor soluții moderne și sustenabile pentru sprijinirea persoanelor vârstnice, într-un context european marcat de creșterea constantă a populației seniorilor.

DAS Timișoara curs prim ajutor

Potrivit conducerii maternității, internările se fac în funcție de situația medicală, existând două categorii principale:

În cazul nașterilor spontane sau al altor urgențe ginecologice, pacientele trebuie să se prezinte direct la Unitatea de Primiri Urgențe a maternității, care funcționează permanent, 24 de ore din 24.

Pentru cezariene programate sau investigații medicale, internarea se realizează prin ambulatoriul de specialitate sau direct pe secție, la recomandarea medicului curant.

Actele necesare pentru internare

Pentru internare, pacientele trebuie să prezinte următoarele documente:

• actul de identitate, în original;
• cardul de sănătate activ;
• dosarul de gravidă, care trebuie să conțină analizele, ecografiile și scrisorile medicale realizate pe parcursul sarcinii;
• dovada calității de asigurat — adeverință de salariat cu zilele de concediu medical din ultimele 12 luni sau cupon de pensie;
• documentele necesare înregistrării bebelușului: certificatele de naștere și cărțile de identitate ale ambilor părinți, precum și certificatul de căsătorie, dacă este cazul.

Maternitatea funcționează în cadrul sistemului public de sănătate, iar serviciile medicale sunt oferite gratuit pacientelor asigurate. Are expertiză de nivel III în neonatologie și poate gestiona inclusiv cazuri de prematuritate extremă. Din totalul de 102 de paturi, 54 sunt dedicate secției de neonatologie.

Noua locație a Maternității Odobescu oferă condiții moderne pentru mame și nou-născuți în clădirea care a găzduit cu ani în urmă Maternitatea President.