Zdob si Zdub – Arta inseamna jertfa

De Oltea Zambori
Concert Zdob si Zdub la Serbarile Timisoreana
Concert Zdob si Zdub la Serbarile Timisoreana
Zdob și Zdub înseamnă “hardcore moldovinesc”. Cântat în dulcele grai al moldovenilor, cu puternice influențe folclorice și rock agresiv, plin de instrumente, sound-ul acestei trupe e unic și usor de recunoscut. Sunt pe scena muzicală înca din 1994, când au început cu cântece în limba rusă, iar patru ani mai târziu, în 1998, s-au reorientat către limba română, majoritatea albumelor lor fiind mărturie a dragostei pe care o au pentru vorba românească, pentru români și tradițiile lor.

Roman Iagupov (voce), Mihai Gîncu (chitară bass, tobe), Sveatoslav Staruș (chitară), Andrei Cebotari (tobe), Victor Dandeș (trombon, acordeon) și Valeriu Mazîlu (trompetă) – componența actuală a trupei. Dintre ei, doar Roman și Mihai sunt în trupă încă din 1994, restul au venit pe rând, majoritatea în 2001. Cei șase au fost la Timișoara, în prima seară a Serbărilor Timișoreana (serbări care au ținut 10 zile, în premiera și exclusivitate pentru Timișoara) și, deși foarte obosiți, au acceptat să schimbăm câteva vorbe despre ei, muzica lor și planurile pe care le au pentru viitor.

“Suntem mereu în căutări”

Când am ajuns la hotelul la care erau cazați, băieții își așteptau mâncarea. Erau mai mult decât obosiți, ceasul trecuse de miezul nopții iar ei aveau avion la ora 5 dimineața. “Nu se poate”, aud o voce puternică, dar respectuoasă. “Băieții trebuie să plece la 4 din hotel, cel mai târziu.” Era managerul lor, vorbea cu cineva la telefon. Mă așez la masă și îi întreb ce fac, cum se simt. “Iacă, am dormi. Venim de la concert, plecăm la concert. De aici plecăm la Istanbul, apoi in Antalya. Trei concerte în două zile.”, îmi spune Valeriu, care preia repede rolul de voce a trupei în discuția cu mine. Roman îi spune ceva în rusă lui Victor, încet, să nu deranjeze conversația și pare că nu e atent la ce se vorbește lângă el.

“Voi cântați din ’94. Ați scos un album în rusă, apoi, după patru ani, ați început să cântați în românește. De ce această schimbare?” Valeriu zâmbește și începe să povestească. El e în trupă din 2001, dar știe tot ce trebuie să știe despre Zdubi. “Trupa asta a fost mereu în căutari. A căutat să se schimbe mereu, să fie diferită. La începuturi se canta un rock agresiv și alegerea de a cânta în limba română a venit tot de la a încerca o experiență nouă: mix de rock și elemente de folclor. Așa a apărut albumul “Hardcore moldovenesc”, care a avut un mare succes în Rusia. Și apoi în România. Devenise clar, trupa avea deja o cărărușă. (cărare mai mică – n.r.)”.

Graiul moldovenesc al lui Valeriu e minunat. Vorbește moale, încet, își caută cuvintele cu grijă, încearcă să nu folosească foarte multe regionalisme. Oboseala, însă, își spune cuvântul și sunt nevoită să-l mai întreb, când și când, despre sensul expresiilor pe care le rostește. Roman intervine și el în discuție și povestește despre traseul muzical al trupei, cu același delicios accent modovenesc.

“Noi facem rock balcanic, un mix de momente folclorice cu elemente din diferite zone ale țării. Nu facem nimic după ureche, totul e studiat și analizat. Victor a studiat folclorul la școală, Mihai a studiat și el.” Mihai adaugă, râzând: “Știi unde am studiat cel mai bine folclorul? În grădina părinților, ascultând radio.” De la Valeriu aflu că tot Mihai e cel care aduce ideea unei melodii, iar trupa o perfecționează și totul se face împreună, în studio.

“Cum de v-ați decis voi să vă faceți trupă de rock? Când a apărut visul ăsta?”, îl intreb pe Roman. “Mă uitam noaptea la MTV și vedeam trupe de rock. Atunci a apărut dorința, despre care povesteam cu Mihai. Am zis că vrem să ajungem și noi acolo. Am ajuns.” Sunt curioasă de ce mirajul MTV-ului nu i-a făcut să cânte în engleză decât foarte târziu și de ce au ales, totuși, să cânte în română și rusă. „Noi cântam în română în Rusia, iar în România apăruseră fetele de la Tattoo, care cântau în rusă. Ele au deschis drumul pentru noi și am putut să cântăm câteva melodii în rusă și pentru publicul nostru din România.”

„Studioul de înregistrări e steril, nu merge pentru muzica noastră”

Albumul „Basta Mafia”, penultimul scos de trupă, a avut, în premieră, un producător din Germania. „Nu din cauză că producătorii cu care am lucrat până acum nu au fost buni”, îmi explică Mihai, „ci pentru că acest producător a venit la noi și ne-a spus că știe cum trebuie intregistrat albumul: în sala mare, live. Asta pentru că studioul e steril, nu merge pentru muzica noastră, avem nevoie de o sală de concerte ca totul să sune așa cum trebuie. În Germania, la înregistrări, am căpătat o mare experiență, a fost prima dată când am lucrat melodiile și cu alte instrumente pe care nu le folosim în mod obișnuit: pianul sau sintetizatorul. Ceea ce a ieșit e un album universal, mai acustic, care poate fi cântat și la chitară rece.”

„Stiu că pe 21 mai ați avut mare concert la Chișinău. Cum a fost? Cum v-au primit cei de acasă?” „A fost un eveniment grandios. Da, asta e cuvântul”, îmi spune Mihai, fericit. „Au fost peste 1000 de oameni și toți au dansat de la început până la sfârșit. Ne-am bucurat de reacția celor din sală pentru că albumul nou nu e foarte simpu de cântat. E mai adânc decât ceea ce facem noi de obicei și prezentatea lui presupune un spectacol total. Pe lângă muzică, trebuie să fim atenți și la lumini, la amplasamentul instrumentelor pe scenă, la tot. Plănuim chiar un concert cu orchestră simfonică în spate, am vrea să cântăm acest album în concerte și să sune mai academic, să arătăm tuturor că am trecut la alt nivel.”

„Arta înseamnă jertfă”

„Sa fii artist înseamnă să te jertfești pe scena”, spun Victor și Mihai aproape în același timp. „Pentru noi, e o plăcere să cântăm în fața publicului, ori pentru plăcere trebuie să plătești.” Asta văd și eu, cearcănele lor sunt adânci, vorba le e tot mai moale, semn că oboseala e foarte mare. Totuși, când vorbesc despre muzică, se simte pasiunea care trăiește în ei. „Niciun muzician nu poate trăi fără muzică, nu poate să și-o scoată din el. Când ești muzician, cel mai greu lucru pe care trebuie să-l faci e să aștepți: sosirea unui avion, clipele dinaintea unui concert, verificarea pașapoartelor, orele de somn până la următoarea plecare, orele din autocar. Așteptarea macină.”

Le mulțumesc pentru amabilitatea de a sta de vorba cu mine și mă ridic. Ceremonios, toți cei de la masă se ridica și ei, semn că bunul simț trece peste orice fel de oboseală. Mă înclin și le mulțumesc și pentru concert. Le spun că mi-au înveselit săptămâna, iar Mihai închide conversația: „Vezi? Și acum așteptăm iar până să mai fim cu toții fericiți în timpul unui concert.”

Mă puteți citi și pe blogul personal.

Seara cu Zdob si Zdub la Serbarile Timisoreana

 



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !


Regulament de plasare a anunturilor