Lisabona
Acesta pune capăt blocajului creat în 2005, după ce francezii şi olandezii au respins, prin referendum, Constituţia Europeană.
Acordul de la Lisabona a fost posibil după ce Polonia şi Italia au renunţat la rezervele lor în privinţa Tratatului. Mai exact, Italia a acceptat noul tratat după ce a primit garanţii că va avea în Parlamentul European un număr egal de deputaţi cu Franţa şi Marea Britanie. În urma acordului, Italia va avea 73 de deputaţi, ca şi Marea Britanie, în timp ce Franţei îi vor reveni 74 de mandate.
Polonia a obţinut includerea aşa-numitei “clauze de la Ioannina” într-un protocol adiţional textului tratatului, pentru a-i da mai multă greutate juridică. Pentru a da satisfacţie Varşoviei, s-a stabilit că protocolul nu poate fi modificat decât prin vot în unanimitate.
Cancelarul german Angela Merkel a calificat summit-ul ca fiind un mare succes: “Acordul asupra noului tratat îi va permite Uniunii Europene să funcţioneze mai bine”. Gordon Brown, premierul britanic, a comentat, la rândul său: “Tratatul aprobat răspunde cererilor Marii Britanii şi protejează interesele acesteia.”
Preşedintele francez Nicolas Sarkozy s-a declarat foarte mulţumit că a putut obţine de la premierul italian şi de la cel polonez un acord care a permis finalizarea rapidă a acestor negocieri.
