Revoluţie
Mai apoi, si cineastii au profitat de libertatea cuvantului (si a imaginii) si au realizat opere dedicate ce vor ramane peste timp. De la Stere Gulea la Porumboiu sau Muntean, toti ne-au aratat euforia Revolutiei, dar si ororile acesteia, in propria viziune.
In 1991, Stere Gulea, Sorin Iliesiu si Vivi Dragan Vasile regizau productia lui Lucian Pintilie „Piata Universitatii – Romania“. Un documentar zguduitor ce prezinta evenimentele din decembrie ’89, dar si cele care au urmat – mineriadele din ’90-’91. In rolurile principale: Ana Blandiana, Petre Mihai Bacanu, Mihai Chitac, Ion Ratiu sau Doina Cornea si, nu in ultimul rand, Ion Iliescu si Miron Cozma… Doi ani mai tarziu, se lansa filmul „Vulpe-vanator“, regizat tot de Stere Gulea.
Oana Pellea, George Alexandru si Dorel Visan sunt protagonistii acestui film inspirat de evenimentele premergatoare revoltei timisorenilor din decembrie ’89. Irina, o tanara profesoara, se afla in vizorul Securitatii, iar dupa ce trece euforia caderii regimului Ceausescu, afla ca n-a scapat de urmarirea seviciului secret. Un al treilea film regizat de Gulea, ce urmareste aceeasi idee a Revolutiei, este si „Stare de fapt“ (1996). Totul se petrece in data de 21 decembrie 1989. O asistenta, interpretata tot de Oana Pellea, se trezeste noaptea la usa cu un adolescent ranit. Impreuna cu iubitul ei, medic, il duc la spitalul unde lucreaza. Ii dau ingrijirile necesare, iar adolescentul este in afara oricarui pericol. A doua zi, dimineata, asistenta il gaseste pe tanar la morga spitalului, impuscat in cap. Asistenta si medicul sunt presati de Securitate sa treaca totul sub tacere. El cedeaza, insa asistenta nu. Relatia celor doi se destrama, iar pentru ea incepe cosmarul martorului incomod.
«Ce se intâmpla când totul este prea târziu?“
„Prea tarziu“, realizat de Lucian Pintilie, in 1996, ii are in distributie, printre altii, pe Victor Rebengiuc, Razvan Vasilescu si regretatul Ioan Fiscuteanu. „Ce se-ntampla atunci cand, dupa euforia colectiva provocata printr-o suspendare aparent definitiva a catastrofelor, un alt infern se reconstituie foarte repede, spontan, pornind de la ramasitele celui precedent? Si cand acestui nou infern nu i se mai poate opune nici macar scutul de altadata – umorul negru? Ce se-ntampla cand Raul – reciclat, reinnoit – cu formidabila sa forta imaginativa si cu capacitatea sa de adaptare da nastere, rapid, unei societati inca mai salbatice decat cea care a simulat moartea pentru a supravietui? Cand toata nomenclatura comunista se reconverteste intr-o clasa de noi imbogatiti, cand mafia inlocuieste Partidul de altadata, cand soarta care asteapta pe „mizerabilii“ dintotdeauna este sa devina o rezerva naturala de urangutani programabili la cerere? Cand nu mai exista nici o rezistenta? Cand nu mai exista decat exilul? Cand totul este prea tarziu?“, se intreba Pintilie in 1996.
Un alt film ce incearca sa aduca in prim-plan revolutia este si „15“, realizat de Sergiu Nicolaescu in 2005. O alaturare inedita intre Maia Morgenstern, Cristi Iacob si Mihaela Radulescu, Daniela Nane sau Ioana Moldovan, filmul spune povestea unei „iubiri inocente, transformata in drama intr-o noapte de decembrie“. Trei zile si trei povesti care se impletesc.
2006 – trei productii dedicate evenimentelor
Anul 2006 a adus pe marile ecrane trei filme reusite, toate avand aceeasi tema, insa cu o abordare complet diferit. „A fost sau n-a fost?“, semnat de Corneliu Porumboiu, a primit trofeul Camera d’Or si premiul Label Europa Cinema la Cannes 2006. Productia a mai castigat trei premii la TIFF 2006: Cel mai bun film din competitie, Cel mai bun film din cadrul Zilelor Filmului Romanesc si Premiul publicului. Intreaga tara a privit in direct la televizor cum multimi furioase l-au determinat pe dictatorul Ceausescu sa paraseasca Bucurestiul intr-un elicopter.
Dupa 16 ani, intr-un orasel de provincie, patronul unui post TV local are doi invitati pentru a-si impartasi amintirile gloriei lor de revolutionari. Un talk-show de la o televiziune de neprofesionisti, turnat in timp real.
Regizorul Radu Muntean lansa, in acelasi an, „Hartia va fi albastra“, devenind castigator la Festivalul International de Film de la Sarajevo 2006 a doua premii: Mentiunea speciala a Juriului si Premiul CICAE – Confederatia Internationala a Cinematografelor de Arta si Eseu. Productia a fost desemnata si Cel mai bun film in cadrul celei de-a doua editii a Festivalului International de Film Eurasia – Antalya si a primit Premiul Special al Juriului in cadrul Festivalului de Film de la Namur. Actiunea filmului se petrece in noapte de 22 spre 23 decembrie 1989, in Bucuresti.
„«Hartia va fi albastra» nu ofera o perspectiva istorica de tip History Channel, ci isi propune sa restituie emotia acelor zile din perspectiva actorilor marunti ai evenimentelor.E povestea pierderii inocentei unei generatii si a unei revolte populare care a scos la lumina in egala masura ce avem mai bun si mai rau in noi. Si spiritul de solidaritate, dar si egoismul si rautatea, acumulate in zeci de ani de frustrare“, explica Radu Muntean.
„Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii“, semnat Catalin Mitulescu, i-a adus protagonistei, Dorotheea Petre, premiul de intrerpretare feminina a sectiunii „Un certain regard“ la Festivalul de Film de la Cannes. Intr-un cartier marginas al Bucurestiului, in ultimul an al epocii de aur, aflam povestea lui Lalalilu, un baiat de 7 ani care isi imagineaza ca ne-a scapat de Ceausescu, si a Evei, sora sa mai mare, care are astfel sansa sa-si aleaga viitorul. „Am facut acest film pentru ca imi era dor de gradinita, de liceu, de Romania…“, spunea Catalin Mitulescu.
Sursă: Gardianul
