Aprobata pe furis de consilierii generali, constructia de 29 de etaje sfideaza pana si legea bunului-simt. Visat de investitori, culmea ironiei, drept o “opera de arta a la Brancusi, fiind terminata cu niste maini indreptate spre cer”, gigantul n-a fost supus dezbaterii publice, asa cum era normal.
Discutiile despre constructia celei mai inalte cladiri din Bucuresti au aparut in 2005, cand investitorii in frunte cu Puiu Popoviciu au inceput sa bata drumurile pe la Primaria Capitalei pentru a-si prezenta maretul proiect.
Firma Kiseleff Business Plaza intrase inca din 2000 in posesia terenului din strandul Tineretului, asa ca nu a mai ramas decat obtinerea avizelor necesare pentru ridicarea cladirii-mamut.
In prima faza, arhitectul-sef al Capitalei, Adrian Bold, de a carui semnatura depindea inceperea constructiei, nu a fost convins de proiect, dar firma constructoare a reusit, cu ajutorul consilierilor generali de la vremea respectiva, sa elaboreze o hotarare de consiliu care a redus atributiile arhitectului-sef.
Astfel, proiectul a prins contur, investitorii si-au pus imaginatia la incercare si l-au desenat in detaliu, folosindu-se chiar si de operele lui Brancusi, mergand pana acolo incat au indraznit sa apropie un simbol al marelui sculptor de imaginea unei constructii ilegale. Pe ultimul etaj al cladirii se pot vedea patru schelete de metal cu pretentii de maini imbratisate.
Simtindu-se indreptatit sa-si duca pana la capat visul imobiliar, Popoviciu a cerut Directiei de Dezvoltare a Investitiei sa-i elibereze “o copie certificata a Hotararii 213, din 29.09.2005, impreuna cu documentatia completa care a stat la baza aprobarii PUZ-ului, incluzand plansa de reglementari a planului sus mentionat aflat la pozitia nr. 68 din anexa hotararii”, pentru a putea incepe constructia.
In urma campaniei initiate de Jurnalul National, o comisie din Senat va ancheta legalitatea proiectului de pe baza sportiva Tineretului.
