Dan Păltinişanu
In 1972, toamna, s-a transferat la Politehnica Timisoara, unde a jucat pana in 1983, perioada in care si-a inscris performantele majore, castigand o cupa si mai participand la alte doua finale.
Fundas central de mare gabarit, a impresionat prin plasament, tehnica deposedarii, loitura de cap si printr-o exemplara combativitate. Urca adesea in atac, reusind goluri pretioase, doua dintre acestea ramanind celebre: cel din finala cupei adjudecata de banateni, cand capul sau a ingenungheat Steaua si cel cu celebra Celtic, sutul sau eliminindu-i pe scotieni din Cupa Cupelor. A totalizat 272 de jocuri si 23 de goluri in prima divizie, 3 jocuri fara nici un gol marcat la echipa nationala, 9 jocuri si 4 goluri in cupele europene.
Intre 1983-1985 a continuat sa joace la Unirea Sannicolau Mare, ramanind, o vreme, ca antrenor al acestei echipe, apoi activand pe la mai multe echipe timisorene. A decedat prematur, la 4 martie 1995. In semn de pretuire, marelui stadion din Timisoara i s-a dat numele sau “Dan Paltinisanu”.
