Salon de carte şi „performance”

Desfăşurate în cadrul „Toamnei orãdene”, vineri după-amiază s-au încheiat manifestările literar-artistice puse sub genericul Zilele revistei „Familia”, ediţia a XVI-a.

Salonul de carte organizat în Pasajul „Vulturul Negru” urma să ofere posibilitatea editurilor orădene de a-şi prezenta noile apariţii, dar, din cele 15-20 de edituri, au onorat invitaţia doar trei: Biblioteca revistei „Familia”, editura Muzeului Ţării Crişurilor şi Editura Scriptum. Poetul Ion Moldovan, redactor-şef al revistei „Familia”, a prezentat noul număr al revistei, precum şi oferta editorială, ocazie cu care s-au lansat volumele „A kő halála” (poeme de Nichita Stãnescu în traducerea maghiarã a poetului orădean Goron Sándor) şi „Pictura între metaforă şi realitate”, o culegere de eseuri a pictorului orădean Ioan Augustin Pop.

Muzeul Ţării Crişurilor a adus pe standul său o ofertă bogată, cuprinzând anuarele sale ştiinţifice „Nymphaea”, „Crisia” şi „Biharea”, numeroase volume cu cercetări de istorie, etnografie, paleontologie, precum şi monografii şi albume de artă şi arhitectură. Editura Scriptum oferă în principal cărţi cu tematică religioasă, dar şi unele abordând subiecte legate de educaţie şi psihologie.

Intermedia pictură-poezie

În continuare, în atelierul pictorului Ioan Augustin Pop a avut loc o „performance” intitulată „Intermedia pictură-poezie”, cu participarea acestuia şi a scriitorului Traian Ştef, directorul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai”. Cei doi au întâmpinat publicul în stradă, la intrarea în atelier, invitându-l la o manifestare artistică de protest faţă de reminiscenţele comunismului care încă ne înconjoară: „Omule, stai să vezi”.

Chiar dacă termenul „performance” poate părea uşor forţat faţă de ceea ce a avut loc, iar nu poezia, ci eseurile lui Traian Ştef au asigurat componenta literară a proiectului, rămâne ingeniozitatea autorilor de a introduce publicul într-un spaţiu evocator al mentalităţii schizoide dintr-un regim opresiv.

„Viaţa ni-i măsluită”

Intrând în prima încăpere a atelierului, publicul trecea de la rozul „pompieristic” al zugrăvelii la un negru cu urme de var, simbolizând realitatea ternă din spatele festivismului. Reproduceri după câteva „opere” proletcultiste erau puse pe aceşti pereţi printre citate din eseurile lui Traian Ştef: „Oamenii îl leagă la ochi pe Dumnezeu”, „Viaţa ni-i măsluită şi ochiul ni-i smintit”, „Omul de astăzi are două minţi”, „Dragoste colectivistă la statuie” etc.

Trecând apoi în a doua încăpere a atelierului, în spaţiul normal în care lucrează pictorul, sensul mereu actual al avertismentului transpărea dintr-unul din tablouri, cu contururi citate din „Parabola orbilor” de Brueghel suprapuse peste tricolor şi peste dungile şi stelele drapelului american.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !