Români în geopolitica fostei Iugoslavii

Reactualizat la:
1Comentariu
Români în geopolitica fostei Iugoslavii
O zicătoare de acum câţiva ani spunea că doar cu sârbii şi cu Marea Neagră nu ne-am certat, dintre vecinii noştri. Nu ştiu ce părere are Marea Neagră despre treaba aceasta dar cred că sârbii ar reuşi să vină cu câteva amendamente, în ceea ce-i priveşte. Pentru că avem o seamă de lucruri în care nu ne înţelegem şi pentru că am ajuns în poziţia de a contribui la soarta pe care şi-o clădesc, ca europeni.

Asistam cândva la o lecţie de drept roman din care mi s-a aşezat în memorie un amănunt interesant: că dacă marea aruncă la mal un lucru şi tu îl găseşti, e al tău. Mă gândesc la asta, uneori, atunci când aduc în faţa celorlalţi problema românilor care trăiesc pe Valea Timocului din Serbia. Prietenii noştri sârbi se poartă, uneori, ca şi cum marea le-ar fi adus în cale un crustaceu ciudat, care poate fi cel mult înghiţit. Dar cei 350.000 de români din Serbia de Răsărit nu duc aşa de simplu la o digestie uşoară, cu limba lor pe care n-au vrut să o uite de 180 de ani şi cu bisericile cărora le-au dus, tăcut, dorul.

Şi a venit timpul negocierilor, în care eurocremul sârbesc păstrează doar amintirea timpului în care era monedă forte. Iar geopolitica fostei Iugoslavii, aşa cum spuneam în titlu, ţine, azi, şi de români!

Ziua alegerilor din Serbia

Îl aştept pe domnul Marinescu, europarlamentar şi vicepreşedinte al Grupului PPE – DE (al Partidului Popular European şi al Democraţilor Europeni, din Parlamentul Europei) pe undeva pe lângă Dunăre. E ziua alegerilor în Serbia, vecinii noştri trebuie să „aleagă între două rele”, cum spunea cândva un român trăitor în Serbia, sătul de ceea ce considera a fi atât naţionalismul preşedintelui Tadici cât şi cel al contracandidalului său, Nicolici. Iar noi le vom face o vizită românilor timoceni, pentru a fi cu ei într-o zi în care, iar, suflul istoriei bate peste ei fără să-i întrebe de sănătate. Dar una dintre creaţiile omului este şi centrala eoliană, aşa că este cel mai bun timp să vedem ce facem ca să transformăm schimbările din Belgrad în „vânt din pupa” pentru noi şi pentru ai noştri.

Grănicerii sârbi nu par alarmaţi de paşapoartele diplomatice româneşti care apar în ziua alegerilor finale pentru preşedinţie în pragul ţării lor. Sunt amabili şi ne previn că-n drumul din dreapta, spre Sarajevo, au fost căderi de pietre deci e mai bine s-o luăm spre stânga, spre Cladova şi Negotin. Ceea ce şi voiam să facem, pentru că Sarajevo e doar destinaţia finală a micii delegaţii româneşti, pusă pe fapte mari. Alergăm prin localităţi liniştite, care rumegă ziua de duminică de parc-ar fi prima duminică de după Creaţie şi n-ai putea avea altceva mai bun de făcut decât să te odihneşti. Dar, dacă mă iau după naturalistul meu favorit, creaţia nu e niciodată gata şi, până la urmă, asta facem şi noi, călătorii dimineţii liniştite: căutăm de soluţii spre mai binele celor de-o seamă cu noi.

Dar treaba asta cu soluţiile, cu geopolitica şi cu traiectoriile ciudate pe harta Iugoslaviei o ştim doar noi, pentru că domnişoara cu GPS-ul încearcă din răsputeri să ne convingă că n-am pornit-o pe drumul bun. Tot ce ştie e să ne scoată la Sarajevo, zor nevoie mare, şi, dacă e necesar, pentru asta ne-ar împinge şi la o baie în Dunăre, dacă ar fi să ne luăm după disperarea cu care vrea să ne scoată de pe drumul pe care-am apucat.

„Înainte” şi „după” Tadici

Dar suntem o mână de încăpăţânaţi şi ajungem la Negotin ca să ne întâlnim cu leaderii comunităţii româneşti din Valea Timocului. Sunt cu noi la masă Duşan Pârvulovici, directorul Federaţiei Românilor din Serbia şi Draghişa Iancovici, preşedinte al comitetului local al Partidului Democrat al Românilor din Serbia. Vorbim despre schimbările pe care le poate aduce ziua respectivă, despre procente, despre şansele lui Tadici şi despre cum va arăta totul „după”. Până la acest „după” nu mai sunt decât câteva ore dar sentimentul celor care conduc organizaţiile românilor din Serbia Răsăriteană este că au contribuit şi ei pentru înclinarea balanţei în favoarea alegerii lui Tadici.

Mă simt ca-ntr-o ambasadă. În biroul în care ne-am întâlnit am vorbit întotdeauna româneşte, am lăsat şi am reîntâlnit oameni care îşi doresc lucruri elementare legate de apartenenţa lor la neamul românesc şi, judecând în microcosmos, sunt oameni care mi-au devenit prieteni. Aşa că mă bucur să fiu de faţă la discuţia prin care un europarlamentar român cu o poziţie influentă la Bruxelles, acolo unde se „croitoresc” tiparele Europei de mâine, se informează despre cum stă situaţia cu românii noştri, hic et nunc (aici şi acum), şi nu o face prin mărinimia unui telefon plătit de Uniunea Europeană. Altfel curg lucrurile atunci când îi vezi pe oamenii aceştia, frumoşi în româna lor veche şi mult prea abstracţi pentru mulţi alţi factori de decizie din ţară, printre care se numără, uneori, şi Ministerul Afacerilor Externe sau Biserica Ortodoxă Română.

Priorităţile românilor din Serbia de Răsărit

Se discută despre organizaţiile neguvernamentale care au legătură cu drepturile românilor timoceni, despre aplicarea efectivă a deciziei sârbilor de a recunoaşte această minoritate, despre felul în care trebuie să se ajungă la înfiinţarea primelor şcoli de limbă română şi despre drumul pe mai departe al bisericii ortodoxe româneşti în Timoc. Un loc în discuţie îl primesc şi aspiraţiile politice ale românilor din Serbia Răsăriteană precum şi necesitatea imperioasă de a se ajunge la o presă coerentă, de limbă română, în zonă. Europarlamentarul Marinescu arată că este şi mai convins de necesitatea de a îşi deschide un birou parlamentar în Negotin. De asemenea, se analizează şi oportunitatea deschiderii, în viitor, a unui consulat românesc în acest oraş în care mai toţi ştiu română, chiar dacă pentru unii este încă „de ruşine” şi „periculos” a folosi limba pe care au învăţat-o de la cei bătrâni.

Cum înalţi oficiali sârbi au deschis deja discuţii cu europarlamentarul Marinescu legate de primele tatonări pe care conducerea de la Belgrad le face în legătură cu aderarea la structurile europene, situaţia de a avea un om informat la masa negocierilor nu poate fi decât binevenită. Dar un „x” în ecuaţia din parabola urcării limbii româneşti în drepturile pe care trebuie să le aibă oriunde acolo unde trăiesc români se aşează în seara aceasta, odată cu aflarea rezultatelor din lupta pentru preşedinţia sârbă. Alegerea majorităţii sârbilor, fie spre stelele Europei, fie spre tricoul de marinar al pieptului rusesc, va influenţa şi posibilitatea de a readuce la masa de negocieri problema drepturilor care îi vizează pe românii timoceni.

Plecăm aşa cum se pleacă dintr-o mică familie şi, pe drumul spre Sarajevo (spre bucuria GPS-istei noastre), căutăm din ochi, apoi şi vorbim despre asta, secţiile de votare ale sârbilor. Nu ne sare în ochi nimic care să aducă măcar de departe cu zilele noastre de votare – şi, chiar şi fără să culcăm clar în cuvinte acest lucru, ne simţim îngrijoraţi de presupusa apatie a sârbilor faţă de candidaţii la preşedinţie…

„Ura! A ieşit Tadici!”

Seara, noaptea, dimineaţa ne aşteaptă cu veşti. Bune – zic eu. „A ieşit Tadici!”. La hotelul meu din Sarajevo prind, la CNN, ştirea. Mă ridic brusc de pe scaun să dau televizorul mai tare dar sunt în sala de mese şi chelnerii nu înţeleg de ce s-ar bucura o româncă pentru rezultatele alegerilor din Serbia. Le spun un „It is too complicate” internaţional şi fug să despicăm noutăţile şi să împărţim primele impresii.

Tot acum este şi timpul pentru primele declaraţii. Trecem la partea oficială a discuţiilor şi notez replica domnului Marinescu: „Cred că pentru aspiraţiile europene ale Sârbiei este un lucru bun că a fost ales Tadici. Este o confirmare, chiar şi la această diferenţă (n.n.: procentajul cu care a fost ales Tadici), că poporul sârb vrea să meargă înspre Europa şi să iasă din izolarea în care este acum. Să sperăm că, având din nou sprijinul sârbilor, Tadici va reuşi să gestioneze evenimentul prin care va trece Serbia (rezolvarea problemei Kosovo). Subiectul minorităţilor naţionale este unul extrem de sensibil pentru Uniunea Europeană. Dacă vrea să îşi pregătească începerea negocierilor pentru intrarea în UE, Serbia trebuie să trateze toate minorităţile în conformitate cu regulile UE. Drept urmare, minoritatea românilor, ca de altfel toate celelalte minorităţi, va avea de câştigat din acest drum al Serbiei, la nivel spiritual, mai ales că, drept urmare a înţelegerii cu Partidul Democrat, românii au votat pentru Tadici.”

Am nevoie şi de replica lui Duşan Pârvulovici, ca director al Federaţiei Românilor din Serbia. Îl prin la telefon şi pun pe hârtie: „Cum am văzut eu rezultatul, în regiunea unde locuiesc românii din Serbia de est au fost câştigate multe voturi şi putem zice că românii l-au votat pe Tadici. Aceleaşi rezultate le-am avut şi la alegerile din 2007. Cred că rămânem pe drumul Europei şi minoritatea românească poate să-şi regăsească drepturile sale. Mi-a fost frică gândindu-mă că poate să piardă Tadici, pentru că a fost o campanie şi radicalii au ales chiar şi români ai noştri care au zis că votează pe Tadici. Am avut o discuţie cu colegii lui Tadici, cu ministrul Duşan Petrovici, dar nu a fost o înţelegere despre alegerile acestea ci despre alegerile locale pe care le vom avea în mai. Cu Tadici am vorbit înainte de primul tur, 40 de minute, şi am vorbit despre legăturile pe care le putem avea – o să vedem ce s-a ales din alegerea asta. Adică dacă a simţit că românii i-au ajutat la alegerea asta în care a ieşit preşedinte. Cu alegerea lui ne dorim ce putem să avem prin legea sârbească, adică aplicarea practică a legii care există acum. Şi trebuie să începem cu media şi cu biserica – acestea sunt lucrurile cele mai importante” Tot cu această ocazie, Duşan Pârvulovici şi-a exprimat mulţumirea în legătură cu vizita de duminică a europarlamentarului Marinescu în Timoc, şi credinţa că politicianul român va găsi calea de a realiza ce şi-a propus în ceea ce îi priveşte pe românii din Serbia Răsăriteană. El a adăugat: „Comunitatea românilor ar fi mulţumită de existenţa unui consulat, aici – s-ar aprinde un bec şi pentru noi, şi n-ar mai trebui să mergem 150 de kilometri pentru o viză pentru România.”

Negocierile la nivel înalt nu sunt întotdeuna „lapte şi miere”

Respirăm şi mergem mai departe. Suntem în Sarajevo şi ziua românului care a ajuns acolo unde designul spiritual al fostei Iugoslavii îşi rânduieşte forma trebuie să continue cu întâlnirea interparlamentară dintre Delegaţia pentru relaţiile cu ţările din Europa de sud-est a Parlamentului European şi reprezentanţii Parlamentului Bosniei şi Herţegovinei. Marian-Jean Marinescu este singurul român care face parte din această delegaţie şi, pe coridoarele parlamentului bosniac, vorba noastră bănăţeneasco-oltenească sporeşte un turn Babel strecurat din pânzele lui Bruegel în capitala de la poalele Muntelui Igman.

Este prima dată când asist la o întâlnire interparlamentară de genul acesta. Mă văd furată de claritatea şi de lipsa de menajamente cu care doamna Doris Pack discută cu miniştrii şi secretarii de stat care reprezintă Bosnia la această întâlnire. Se vorbeşte despre progresele efective care sunt aşteptate de la Bosnia şi de piedicile apărute din cauza inexistenţei unor instituţii trainice ale statului – cum se scuză ministrul bosniac. Brusc, am o senzaţie acută că n-ar fi trebuit să fiu de faţă la aceste discuţii – deşi, desigur, prezenţa mea a fost acceptată de toate părţile, la propunerea delegaţiei Uniunii Europene. Cu toată lipsa de confort, conştientizez şi reversul medaliei: mă bucur că România are un reprezentant la aceste negocieri şi, iată, şi aşa putem contribui la schimbarea spre mai bine a conglomeratului care a fost, până nu demult, Iugoslavia.

Urmează declaraţii în cadrul unei reuniuni mai largi, are acces şi presa bosniacă, unul dintre cei mai importanţi vorbitori este Miroslav Lajcak, diplomat slovac care ocupă funcţia de Înalt reprezentant internaţional pentru Bosnia şi Herţegovina. Aici este laboratorul în care se decid paşii pe care îi are Bosnia de făcut pentru a lăsa cât mai repede în spate traumele pe care le mai poartă după războiul din deceniul trecut.

Dar oficialii Uniunii Europene îşi găsesc timp şi pentru scurte declaraţii în legătură cu alegerile din ţara vecină, Serbia. Atât Miroslav Lajcak cât şi Doris Pack salută victoria lui Tadici şi consideră acest lucru ca având efect pozitiv pentru dezvoltarea ulterioară a regiunii. Este firesc ca rezultatele din Serbia să-i fi interesat şi pe cei doi oficiali pentru că „iţele” zonei în care ne aflăm duc şi spre vecinii din Serbia şi, ca doi politicieni rodaţi cum sunt, Lajcak şi Pack iau în calcul mai mulţi vectori care au legătură cu istoria actuală a minorităţilor ce compun Bosnia şi Herţegovina.

Politicieni

Orice zi are şi un sfârşit şi, printre moscheele şi micile magazine de lemn al Bazarului din Sarajevo, ne croim drum spre cină, într-un cochet restaurant al oraşului. Am în faţa mea, la masă, pe câţiva dintre membrii delegaţiei de la Parlamentul European. O doamnă tocmai povesteşte despre cum fuge ea de la Bruxelles la Liubliana pentru a cumpăra ciuperci când tânărul politician din dreapta ei constată că avem scoici în farfurii. Este cel care spunea, mai înainte, că cei din delegaţia lui au prea puţin timp la dispoziţie pentru a ajunge să cunoască locurile unde îi duce politica Parlamentului European. Se miră că cina include scoici pentru că… „nu avem mare pe-aproape”. Îi spun că, din experienţa mea din războiul din Bosnia, ne aflăm într-un loc unde tot timpul ai putut cumpăra orice, cu condiţia de a avea bani – chiar şi în timpul asediului. Cei de la masa mea se întorc spre mine şi îmi cer să reconfirm că am lucrat în Sarajevo în timpul războiului. De la parada oarecum deranjantă a contrastelor mă salvează Doris Pack, care îmi povesteşte despre „Bosnia ei”, aşa cum a avut-o fiecare dintre cei care au fost aici, în perioada asediului. Ne amintim despre drumurile cu maşina blindată, despre vestele anti-glonţ şi caschete. Acum înţeleg mai mult motivele charismaticei doamne din fruntea delegatiei Parlamentului European de a ajuta la aşezarea lucrurilor în Bosnia: dacă ai băut apă de Sarajevo, în timpul războiului, ai lăsat pentru totdeauna o parte din tine aici. Dar asta nu este de împărţit cu ceilalţi – ne privim, complice, am fost în situaţia să murim pentru oamenii ăştia, am vorbit lumii despre ei, le-am mâncat câinii, le-am cărat tărgile cu răniţi, am împărţit cu ei frigul şi disperarea – poate şi tinerii grăbiţi să cumpere ciuperci din alte capitale vor avea, cândva, războaiele lor spre înţelegere. Poate nu.

Mă gândesc la drumul din Negotin până în Sarajevo, la toate cele discutate cu europarlamentarul Marinescu despre istoria locurilor, despre posibile strategii de viitor şi despre variabile diverse care pot influenţa atât destinele românilor noştri din Serbia cât şi drumul ţării ăsteia ciudate care este Bosnia (da, da, şi Herţegovina, dar este mai scurt aşa) şi pe care constat că şi interlocutorul meu „a citit-o” şi o place. Poate e oboseala dar simt şi o undă de patetism: mă bucur, complice cu politicianul de alături, că, în discuţiile oazei mobile din maşina cu număr de România nu am aflat preţul verzei… de Bruxelles.

Ramona Băluţescu

 

 

În cadrul întâlnirii interparlamentare din Sarajevo, europarlamentarul Marian Jean Marinescu a fost raportor pentru subiectul “Dezvoltarea economică şi spaţiul economic comun”.

Din remarcile sale în legătură cu subiectul vizat fac parte: – nu s-au făcut progrese (se poate compara cu rapoartele din iunie 2006) – există creşere economică iar inflaţia este mai mică dar trebuie puse alături de rata şomajului şi de valoarea GDP – creşterea este normală după căderea din timpul războiului dar nu are nicio legătură cu deciziile politice – politic, nu s-a adoptat nicio decizie care să contribuie la dezvoltarea economică – administraţia consumă o foarte mare parte din resurse (de ex în Bosnia administraţia consumă 50 % din PIB iar ca număr sunt 44% din forţa de muncă) – situaţia politică influenţează situaţia economică dar şi relaţia inversă este valabilă – dezvoltarea economică determină ridicarea nivelului de trai; se schimbă modul de a gândi al oamenilor, ceea ce uşurează rezolvarea multor probleme, inclusiv cea etnică – politicienii trebuie să facă tot ce este posibil pentru a îndeplini cerinţele pentru semnarea SAA. Acest acord va ridica încrederea investitorilor şi, implicit, va contribui foarte mult la dezvoltarea economică.

Ca o concluzie a întâlnirii de la Sarajevo, europarlamentarul Marinescu a declarat: “S-a spus de multe ori, în timpul discuţiilor, că UE cere diverse lucruri dar politicienii nu trebuie să gândească aşa: cetăţenii din BiH cer toate aceste măsuri pentru a îmbunătăţi situaţia din ţară. Am rugat colegii din delegaţie, cei din partea BiH, ca, pentru subiectul minorităţi naţionale, să ia ca exemplu România, unde această problemă a fost rezolvată foarte bine, inclusiv în ceea ce priveşte reprezentarea în parlament.”

 



1Comentariu

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor