Acesta este dorit atât de cinefilii din orașul de pe Bega, care ar vrea să se bucure de peliculele europene, altele decât producțiile de masă hollywoodiene, dar și de organizatorii independenți de evenimente culturale care nu au unde să organizeze festivaluri de film sau proiecții. Mai mult, operatorii independenți spun că evoluția culturală a Timișoarei depinde direct de deschiderea unui astfel de cinematograf artistic.
La începutul lunii aprilie, timișorenii au primit o veste bună. Vorbim despre Cinematograful Studio, care a redevenit proprietatea Statului Român, urmând să ajungă în posesia Primăriei Timișoara. Totuși, deși municipalitatea va avea acest spațiu, încă nu se știe cum va fi întrebuințat. Chiar dacă Timișoara nu are niciun cinematograf artistic, există posibilitatea ca Studio să nu mai aibă legătură cu lumea filmului.
„Statul român așa a știut să-și aibă grijă de proprietate, încât în loc să îl dea municipiului Timișoara pentru a rămâne în uzul public, a făcut niște matrapazlâcuri prin care a dat cinematograful unei persoane. Lucrurile sunt foarte necurate. Sunt șanse foarte mari să ni-l dea. Tremură izmenele pe unii după ceea ce s-a întâmplat. (…)
Mai concret nu pot spune ce se întâmplă cu el, când ajunge la noi… Așteptăm să intre în posesia noastră, apoi vom genera variante de utilizare. Totul va trebui să se întâmple cu aprobarea Consiliului Local Timișoara. Eu pot să fac propuneri. (…) Cel mai probabil Cinematograful Studio îl vom pune la dispoziția Casei de Cultură a Studenților, dar vom vedea când va fi cazul”, explica edilul Nicolae Robu, la începutul lunii aprilie.
Cu toate acestea, operatorii culturali independenți sunt de părere că fără un cinematograf artistic, Timișoara va avea foarte mult de pierdut, rămânând în urma altor orașe din țară. De asemenea, unii organizatori de evenimente consideră că municipalitatea nu înțelege gravitatea problemei deoarece reprezentanții administrației locale sunt preocupați doar de genul de activități care strâng mii de oameni într-un loc. Totuși, spun ei, astfel de acțiuni nu contribuie la dezvoltarea culturală de durată.
Aceasta opinie este susținută și de regizorul timișorean Florin Iepan:
„Mie îmi este rușine când discut cu prietenii mei din Cluj sau din București despre infrastructura pentru film din oraș. Nu există instituții fundamentale, printre care și o sală de cinema, cu rol de cinematecă unde să poți organiza un festival de film, să faci proiecții în condiții civilizate. Nu cred că nu există o motivație, pentru că știți ce am observat, primăria organizează foarte multe evenimente de public, unde vin sute și mii de oameni, din dorința de a crea o imagine orașului și de a convinge oamenii că se întâmplă ceva în oraș.
Un cinematograf, un centru de proiecte culturale, un eveniment pentru realizatorii de documentare din Europa de Est nu sunt acțiuni la care poți să inviți sute și mii de oameni și atunci probabil calculul este unul foarte pragmatic din punctul de vedere al primăriei: «Băgăm banii acolo unde vine lumea». Ce nu înțelege primăria este că diferența între un oraș și altul se face exact prin cultura aceasta profundă: ce produci, ce conținut cultural produci și în ce condiții și cât de performat este acest produs pe plan regional și internațional.
E foarte ușor să dai bani și să faci circ, să aduci mii de oameni într-o locație. Mâine poate să vină și Beyonce, Sting, The Police… dacă ai bani să-i aduci, ei vin și mâine, dar ce rezolvi cu asta? Trebuie să te gândești la artiștii de la tine din oraș. Cum îi susții? Sunt toți angajați la stat? Eu vă spun că o foarte mică parte sunt angajați la stat, restul se descurcă așa cum știu.
Poate că este și o lipsă de înțelegere a fenomenului, nu exclud asta. Atunci când îți iei informațiile ca în anii 60 – 70, primești informații de acest tip. Poate că ar trebui să existe, și eu sper să existe la un moment dat, un consiliu consultativ care să funcționeze pe lângă primărie, cu sectorul independent și cel creativ, atunci informarea va fi mai bună”, a declarat Iepan.
O altă problemă o reprezintă lipsa spațiilor în care se pot organiza festivaluri de film și proiecții. Cel puțin asta susține Lucian Mircu, de la Asociația Marele Ecran, ONG care a dat viață festivalului de film „Ceau, Cinema!”. Din lipsa unui spațiu cinematografic propice, o bună parte din acest festival se desfășoară la… Gottlob.
„În primul rând asta înseamnă că trebuie să ne mutăm în spații alternative, în curți, în grădini, trebuie să mergem la Gottlob, care are cinematograf refăcut de primăria din localitate. Deci, dacă la 50 de km de Timișoara, un sătuc de graniță, cu mai puțin de 2.000 de oameni poate să facă treaba asta, eu cred că e rușinos ca Timișoara să nu poată să facă acest lucru. Ca să revenim la fapte, la ceea ce este de făcut, în oraș, pe lângă două mall-uri și două multiplex-uri, în Timișoara există totuși un cinematograf, Cinematograful Timiș, care se zbate într-o situație critică de câțiva ani.
Domnul viceprimar, Dan Diaconu, anunța că s-a recâștigat Cinematograful Studio. Studio a fost prin tradiție cinematograful unde se mergea pentru film de cinematecă, pentru film european, era inclus în circuitul Europa Cinemas. Mi se pare mult mai logic ca, dacă Cinema Timiș încă aparține de rețeaua RADEF și nu știm ce se întâmplă acolo, atunci acest cinema de care avem atâta nevoie, acest cinema arthouse să fie la Studio.
Toți cei care facem evenimente de film, festivaluri, și nu suntem chiar puțini în Timișoara, toți avem nevoie de spațiul acesta. Aceasta ar fi opțiunea ideală. Un regizor de talia lui Mungiu, în loc să vină să-și facă premiera filmului la Filarmonica Banatul cum e acum, o să vină într-un spațiu normal, demn de un oraș european”, a declarat Mircu.
Citiți principiile noastre de moderare aici!